PREGĂTIRE SPIRITUALĂ  Doamne, suntem aici, reuniţi în numele tău, pentru a asculta Cuvântul tău de viaţă în realitatea noastră de toate zilele şi în realitatea Bibliei. Vream ca Duhul tău să ne lumineze şi să ne conducă pentru ca glasul tău să nu treacă neascultat, pentru ca să răsune cu putere şi să capteze inima […]

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Doamne, suntem aici, reuniţi în numele tău,

pentru a asculta Cuvântul tău de viaţă

în realitatea noastră de toate zilele

şi în realitatea Bibliei.

Vream ca Duhul tău să ne lumineze şi să ne conducă

pentru ca glasul tău să nu treacă neascultat,

pentru ca să răsune cu putere şi să capteze inima noastră,

pentru ca să rumegăm cu nesaţ ceea ce ne spui astăzi

pentru ca să găsim gustul faţă de Vestea Bună.

Fie ca ascultarea Cuvântului tău să ni te dezvăluie un pic mai mult,

prin reflecţie, dialog şi tăcere,

şi ca să ne ajute să te vedem în realitatea zilnică,

pentru ca să putem trăi, în fiecare zi,

cu speranţa şi bucuria fermă că te avem alături de noi.

 

TEXTUL BIBLIC: Marcu 13,24-32

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; 25 stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 26 Atunci îl vor vedea pe «Fiul Omului venind pe nori» cu putere mare şi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii şi va aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. 28 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. 29 La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă. 30 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea! 31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 32 Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl».

 

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care sunt semnele pe care cerul le va da înainte de a se vedea Fiul Omului venind pe nori? Despre ce este vorba în învăţătura smochinului? Ce va înceta să existe şi ce va trebui să se împlinească? Ce anume ştie numai Tatăl?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Antonino Cepeda Salazar

Până la sfârşitul anului liturgic, lecturile ne vorbesc despre sfârşitul timpurilor şi venirea definitivă a Domnului Isus. Într-un limbaj apocaliptic şi simbolic ne spune că Domnul este stăpânul istoriei. Aşa cum El a creat toate dând început istoriei, aceasta va culmina cu venirea Domnului. Va fi un moment de plinătate. Lucrurile din această lume vor trece, însă pentru a fi părtaşe într-un mod nou de viaţa deplină şi definitivă. Nu va mai trebui să se aştepte, totul va ajunge la plinătatea sa. Autorul spune comunităţii să nu se lase învinsă de descurajare, pentru că va veni în manieră glorioasă Isus Cristos, Domnul.

În acest scurt discurs apocaliptic se exprimă câteva convingeri ale creştinilor:

1) Lumea prezentă va trece. Vorbim despre „firmament” care se presupune că este cel mai nemişcat şi cel mai stabil din ceea ce există în faţa ochilor noştri; totuşi, va fi o catastrofă cosmică; aşa se descrie în limbaj apocaliptic şi simbolic. Este o manieră de a spune că toate lucrurile din această lume sunt trecătoare şi cu limite, într-o zi vor trece. Viaţa prezentă nu este pentru totdeauna, pentru aceasta vorbim despre bucuriile şi despre tristeţile vieţii: „gândeşte şi consideră” că vor trece, nu sunt veşnice. Cu această descriere se pregăteşte ceea ce se va spune la sfârşit: „cuvintele mele nu vor trece”.

2) Domnul Isus se va întoarce: „va veni Fiul Omului”, se inspiră din Daniel 7,13-14. Nu se vorbeşte despre judecată, însă este presupusă. Domnul va pune fiecare lucru în locul său. Îi va aduna pe aleşii săi. El va lumina totul, va aduce mântuirea şi împreună cu ea adevărul, dreptatea şi pacea. Nu vine ameninţător nici răzbunător, însă se va da fiecăruia după faptele sale.

3) Cuvintele Domnului nu vor trece. Din nou Isus invită la recunoaşterea semnelor timpurilor, acum cu observarea smochinului: „când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele…” e semn că vine vara. Şi din nou repetă Isus „cerul şi pământul vor trece”, pentru că au sfârşit. Însă „cuvintele mele nu vor trece”. Astfel, Isus Domnul dă speranţă celor care cred. În faţa caracterului fugar al vieţii, cuvântul său este permanent.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Cu Evanghelia de astăzi Isus ne invită să dăm atenţie evenimentelor, nu pentru că vine cu ele catastrofa finală şi să prezentăm nelinişte în faţa sfârşitului lumii. Obiectivul de a interpreta semnele este înţelegerea diferitelor maniere de a vorbi ale lui Dumnezeu. A ne deschide inima pentru a înţelege cum acţionează El în viaţa noastră este de importanţă foarte mare. A fi atenţi şi mereu în bună dispoziţie de a-l primi pe Isus, de vreme ce nu ştim în ce zi şi în ce moment se va prezenta.

Cu privire la valoarea Cuvântului, Benedict al XVI-lea ne spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul a toate, este adevărata realitate. Şi pentru a fi realişti, chiar trebuie să contăm pe această realitate. Trebuie să schimbăm ideea noastră că materia, lucrurile solide, care trebuie atinse, ar fi realitatea cea mai solidă, cea mai sigură. La sfârşitul Predicii de pe Munte Domnul ne vorbeşte despre cele două posibilităţi de a construi casa propriei vieţi: pe nisip şi pe stâncă. Pe nisip construieşte cel care construieşte numai pe lucrurile vizibile şi tangibile, pe succes, pe carieră, pe bani. Aparent acestea sunt realităţile adevărate. Dar toate acestea într-o zi vor trece… 

Şi tot aşa toate aceste lucruri, care par adevărata realitate pe care să contăm, sunt realităţi de ordin secundar. Cel care-şi construieşte viaţă pe aceste realităţi, pe materie, pe succes, pe tot ceea ce apare, construieşte pe nisip. Numai cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul întregii realităţi, este stabil ca cerul şi mai mult decât cerul, este realitatea. Deci trebuie să schimbăm conceptul nostru de realism. Realist este cel care recunoaşte în Cuvântul lui Dumnezeu, în această realitate aparent aşa de slabă, fundamentul a toate”. 

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Care sunt lucrurile care mă neliniştesc? Am încredere în cuvântul lui Dumnezeu care este însuşi Isus Cristos? Ce înţeleg atunci când ni se vorbeşte despre viaţa veşnică? Prin care semne Isus se face prezent în viaţa mea?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

Isuse, Fiu al lui Dumnezeu,

care mă chemi la întâlnirea cu tine în fiecare zi,

având certitudinea că această întâlnire

este pentru mine un dar şi un har;

dă-mi capacitatea

de a ieşi din cufundarea mea în gânduri,

şi să te primesc cu credinţă şi cu iubire,

în diferitele circumstanţe ale vieţii mele.

Să te primesc pentru a crede în Tine şi în cuvântul Tău

de iubire şi de viaţă, de speranţă şi de pace.

Să te primesc pentru a te iubi

cu o iubire caldă şi profundă,

venită din adâncul inimii mele.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, vreau să-mi centrez speranţa mea în tine,

 tu care eşti viu în înviat şi ne faci părtaşi de gloria ta.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat? 

În timpul acestei săptămâni rugăciunea mea zilnică va fi de ofrandă; mă voi oferi Domnului total, viaţa mea, proiectele mele şi familia mea şi voi împărtăşi cu cineva, cu acela care este în mod special valoros pentru mine.

„Să nu crezi că trăieşti în lume numai pentru a te distra, a te îmbogăţi, a mânca, a bea, a dormi ca animalele lipsite de raţiune; de fapt, scopul pentru care ai fost creat este infinit superior şi mult mai sublim; asta este: a-l iubi şi a-l sluji pe Dumnezeu în această viaţă şi a mântui viaţa cealaltă”.

Sfântul Ioan Bosco