PREGĂTIRE SPIRITUALĂ
Doamne, suntem aici, reuniţi în numele tău,
pentru a asculta Cuvântul tău de viaţă
în realitatea noastră de toate zilele
şi în realitatea Bibliei.
Vream ca Duhul tău să ne lumineze şi să ne conducă
pentru ca glasul tău să nu treacă neascultat,
pentru ca să răsune cu putere şi să capteze inima noastră,
pentru ca să rumegăm cu nesaţ ceea ce ne spui astăzi
pentru ca să găsim gustul faţă de Vestea Bună.
Fie ca ascultarea Cuvântului tău să ni te dezvăluie un pic mai mult,
prin reflecţie, dialog şi tăcere,
şi ca să ne ajute să te vedem în realitatea zilnică,
pentru ca să putem trăi, în fiecare zi,
cu speranţa şi bucuria fermă că te avem alături de noi.
TEXTUL BIBLIC: Marcu 12,38-44
În acel timp, Isus, în învăţătura lui, mai spunea mulţimilor:
– Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.
41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis:
– Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei.
1 – LECTURA: Ce spune textul?
Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…
De cine trebuie să se ferească discipolii? Ce căutau cărturarii? De ce vor primi pedeapsă? Cât valorau monedele văduvei? Cine a pus mai mult în casetă, inclusiv ce mai avea la viaţa sa?
Câteva piste pentru a înţelege textul
Pr. Antonino Cepeda Salazar
Se descoperă trei momente în scurta relatare. În primul Isus semnalează ceea ce trebuie evitat. În al doilea ceea ce trebuie imitat: atitudinea cărturarilor (12,38-40), atitudinea văduvei sărace (41-42), şi învăţătura dată discipolilor (43-44).
Trebuie evitată ambiţia şi dorinţa de prestigiu. Isus le dă o lecţie discipolilor săi, însă nu cu discursuri ci îi invită să privească la văduva săracă ce a pus câteva monede de mică valoare, însă care era tot ceea ce avea pentru a trăi. Cărturarii se încredeau în ei înşişi, sunt ambiţioşi şi îngâmfaţi; în schimb, femeia văduvă săracă se încrede total în Dumnezeu.
Acuzaţia lui Isus la adresa cărturarilor este foarte dură: devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Domnul Isus reproşează în diferite ocazii cărturarilor şi fariseilor, pentru că sunt cunoscători ai Legii şi o încarcă peste ceilalţi, însă ei nu o pun în practică. Sau, în orice caz, ajunge să spună Isus că pot să fie ascultaţi, însă nu trebuie imitate faptele lor. Îi numeşte ipocriţi şi acum avertizează să fie atenţi cu ei pentru că sunt orgolioşi, mândri şi îngâmfaţi. Şi îi descrie în ceea ce pare să fie opusul a ceea ce Isus le cere discipolilor săi.
Acest lucru îl contrastează Isus cu văduva săracă. Ea şi-a pus toată încrederea în Dumnezeu şi este extrem de generoasă. Ea are nevoie de ajutor celorlalţi pentru a trăi şi, cu toate acestea, dă tot ceea ce are. În timp ce bogaţii dau ceea ce le prisoseşte, menţinându-se în situaţia lor privilegiată, femeia aceea dă tot şi va aştepta moartea.
2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?
O văduvă, aşa ca şi un orfan, reprezintă persoanele pe care Dumnezeu le preferă datorită faptului că sunt lipsiţi de ocrotire, în diferite momente ne-am simţit atât de vulnerabili încât credinţa noastră ne face să-i prezentăm totul, până la ceea ce avem nevoie pentru a trăi, pe altar. La fel, suntem invitaţi de Isus să fim umili, mai ales, să ne punem încrederea noastră în El. Papa Francisc adresează şi el invitaţia în următoarea manieră: „«Văduva a mers la templu ca să-l adore pe Dumnezeu, să-i spună Domnului că este mai presus de toate şi că ea îl iubeşte». Simte că trebuie să facă un gest pentru Domnul şi «dă tot ce mai avea la viaţa ei». Şi acest gest al său «este ceva mai mult decât generozitate, este altceva». Alege bine: numai pe Domnul. Pentru că «se uită pe sine. Putea să spună: dar, Doamne, tu ştii, am nevoie de asta pentru pâinea de astăzi… Şi acea monedă se întorcea în buzunar. În schimb a ales să-l adore pe Domnul până la sfârşit». Încrederea în fidelitatea Domnului: este o opţiune – a spus Papa – «pe care şi noi avem oportunitatea să o avem în viaţa noastră creştină». Uneori este vorba despre «o opţiune mare, dificilă». În istoria Bisericii, şi în timpul nostru, există bărbaţi, femei, bătrâni şi tineri care au această opţiune. Ne dăm seama de asta «când cunoaştem viaţa martirilor, când citim în ziare persecutarea creştinilor, astăzi. Să ne gândim la aceşti fraţi şi surori care se află în situaţii la limită şi care au această opţiune. Ei trăiesc în acest timp. Sunt un exemplu pentru noi. Ne încurajează să punem în caseta Bisericii tot ceea ce avem pentru viaţă»”.
Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:
Încrederea mea în Dumnezeu este total abandonată în Providenţa sa? Sunt orgolios şi îngâmfat precum cărturarii? Dau mărturie că Isus este Domnul care niciodată nu greşeşte? Care sunt cele două monede ale mele pe care vreau să le ofer pentru a construi Împărăţia lui Dumnezeu?
3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?
Ţi-am dat puţin, Doamne Isuse,
însă Tu ai făcut din asta ceva atât de mare!
Sunt atât de puţin în faţa Ta,
şi m-ai făcut atât de bogat!
Nu am ajuns să-ţi dau
tot ceea ce aş fi dorit,
nici n-am ajuns să te iubesc aşa cum voiam şi visam.
Ţi-am dat atât de puţin, într-adevăr, atât de puţin,
şi cu atât de puţin entuziasm şi bucurie.
Cu toate acestea, Tu ştii că în acest „puţin”
eu am voit să pun toată inima mea.
Tu vezi în adâncul fiinţei mele,
cu dorinţa mea de a-ţi da mult mai mult.
Cum transformi sărăcia mea în bogăţie,
şi golul meu în plinătate,
ia darul meu aşa cum este,
ia şi tot ceea ce el nu este
cu scopul ca să fie în mine dăruire totală,
cu mizeria mea propria,
şi să fie totul din nou recreat
prin puterea suverană a iubirii tale.
Amin.
4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?
Doamne, îţi dăruiesc totul, ştiu că milostivirea ta nu mă abandonează.
5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat?
În timpul acestei săptămâni rugăciunea mea zilnică va fi de ofrandă, mă voi oferi Domnului în întregime, viaţa mea, proiectele mele şi familia mea şi voi împărtăşi cu cineva ceea ce este în mod special valoros pentru mine.
„Pe cântarul dreptăţii divine nu se cântăreşte cantitatea darurilor,
ci greutatea inimilor”.
Sfântul Leon cel Mare, papă