Sari la conținut
Vineri, 13 noiembrie 2026

Lectio Divina

Duminica a XXI-a din Timpul de peste an – Anul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Iubire divină, legătură sacră

care îl uneşti pe Tatăl atotputernic

cu binecuvântatul său Fiu;

atotputernic Duh mângâietor,

preadulce mângâietor al celor întristaţi,

impregnează cu puterea ta suverană

adâncul inimii mele;

prezenţa ta prietenoasă să umple de bucurie,

prin strălucirea orbitoare a luminii tale,

colţurile întunecoase ale locuinţei mele părăsite;

vino ca să fecundezi cu roua ta bogată

ceea ce a secat o lungă secetă.

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 6,60-69 

În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis:

– Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?

61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis:

– Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!

De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis:

– De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl.

66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece:

– Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?

68 Simon Petru i-a răspuns:

– Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

 Conform lui Isus, la ce foloseşte trupul? Care este întrebarea pe care Isus o adresează discipolilor? Cum răspunde Simon Petru? Ce cred discipolii cu privire la identitatea lui Isus? 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

Textul de astăzi este concluzia narativă a întregului discurs despre pâinea vieţii pe care Isus îl face după înmulţirea pâinilor şi arată reacţiile opuse a două grupuri, pe de o parte „mulţi dintre discipolii lui Isus” (v. 60.66) şi pe de altă parte cei doisprezece (v. 67).

Textul are două părţi, fiecare parte referindu-se la cele două grupuri care intervin, mulţi dintre discipoli (v. 60-66) şi grupul celor doisprezece (v. 67-70).

Începutul textului face referinţă la „cuvântul acesta” pe care trebuie să-l raportăm imediat la ceea ce s-a spus despre „a mânca trupul său şi a bea sângele său”, totuşi trebuie să-l raportăm şi la toată învăţătura despre pâinea vieţii. Reacţia discipolilor este „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”, literalmente spune „sunt dure cuvintele acestea” (v. 60). Încă o dată discipolii „murmură” (vezi 6,43) şi pleacă; trebuie să vedem că sunt discipoli şi totuşi nu acceptă propunerea lui Isus şi pleacă datorită greutăţii şi exigenţei sale. Isus îi întreabă „Vă scandalizează acest lucru?” şi continuă să manifeste motivul acestei „scandalizări”: „Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” (v. 64).

Discursul a început cu o mulţime care s-a apropiat pentru că au mâncat pe săturate, textul vorbeşte despre cinci mii de bărbaţi (6,10); în măsura în care Isus înaintează în discursul său şi aprofundează cine este El, încep renunţările, mai întâi murmurând (v. 43.61), apoi discutând deschis (v. 52), aici deja se scandalizează şi ajung până la plecare (v. 66). Vedem deci că în timp ce creşte dăruirea lui Isus şi se aprofundează revelarea sa, se micşorează auditoriul şi chiar mulţi dintre discipolii săi îl părăsesc şi pleacă…

În faţa acestei circumstanţe, s-ar putea crede că Isus putea să fie un pic mai binevoitor cu cei doisprezece, fiind aparent singurii care rămâneau, totuşi întrebarea adresată lor de Isus este: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” (v. 67). Isus nu este dispus să schimbe mesajul său, sau să diminueze exigenţa sa pentru că pleacă mulţimea… Isus nu este un lider „populist” care îşi adaptează discursul său în funcţie de cel care-l ascultă, ci este dispus să rămână singur (deşi El ştie că nu este singur, „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine”, 16,32), şi pentru asta adresează această întrebare celor doisprezece.

Petru îi răspunde cu o întrebare, „Doamne, la cine să mergem?”, însă în spatele acestei întrebări este afirmaţia „nu vrem să mergem la nimeni altul, ci să rămânem cu tine!” şi continuă spunând „tu ai cuvintele vieţii veşnice”.

Pentru cei mai mulţi discipoli care au plecat, cuvintele lui Isus erau „grele”, pentru Petru şi ceilalţi apostoli, aceleaşi cuvinte sunt „cuvinte ale vieţii veşnice” şi diferenţa se află în modul în care le primesc. Aceia discipoli „nu credeau” (v. 64), însă Petru mărturiseşte: „noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (v. 69).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În timpul acestor duminici l-am descoperit pe Isus în sacramentul Euharistiei. El însuşi ni se oferă ca pâine care hrăneşte şi satură viaţa celor care credem în El. A accepta trupul şi sângele lui Isus ca hrană şi băutură este ceva greu de înţeles şi scandalizarea pe care o produce duce la abandonarea urmării. Isus ne invită să trăim mai profund credinţa noastră în El prin Euharistie, deschizându-ne la o credinţă mai matură şi lăsând în urmă propriile noastre siguranţe.

Sfântul Ioan Paul al II-lea dă textului o transcendenţă specială pentru vieţile noastre:

„Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”. Întrebarea lui Cristos escaladează secolele şi ajunge pânăla noi, ne interpelează personal şi solicită o decizie. Care este răspunsul nostru? Dragi tineri, dacă suntem aici astăzi (a XII-a ZMT) este pentru că ne recunoaştem în afirmaţia apostolului Petru: «Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice» (In 6,68). 

Răsună multe cuvinte în jurul vostru, dar numai Cristos are cuvinte care rezistă la uzura timpului şi rămân pentru veşnicie. Perioada pe care o trăiţi vă impune câteva alegeri decisive: specializarea în studiu, orientarea în muncă, însăşi angajarea de asumat în societate şi în Biserică. Este important să vă daţi seama că, printre multele întrebări care apar în spiritul vostru, cele decisive nu se referă la «ce anume». Întrebarea de fond este «cine»: spre «cine» să mergem, pe «cine» să urmăm, «cui» să încredinţăm propria viaţă.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

M-am gândit vreodată să părăsesc urmarea lui Isus? Îmi este foarte greu să fiu discipolul / discipola lui? Pe cine aş urma mai mult? Ce altă persoană îmi oferă cuvintele vieţii veşnice? Găsesc în Euharistia forţele pentru a crede în El şi a-l urma?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Într-o zi am decis să urcăm în barca ta, să-ţi încredinţăm cârma.

De atunci navigăm prin viaţă

şi ascultăm sunete diferite,

zgomotul tunetului care anunţă furtuna,

cântecele de sirenă care promit paradisuri imposibile,

mugetul unei mări puternice care ne aminteşte de fragilitatea noastră…

 

Uneori ne simţim tentaţi să părăsim barca,

să schimbăm direcţia,

să ne refugiem în siguranţa uscatului.

Însă, Doamne, la cine să mergem…

dacă numai tu ne poţi ajuta să ne îndreptăm

spre ţara iubirii şi a dreptăţii?

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, la cine putem să mergem? Cuvintele tale sunt cuvinte ale vieţii veşnice.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat? 

Identifică ceea ce te costă mai mult în urmarea lui Isus, spune asta într-un moment de adoraţie în faţa tabernacolului şi pune-te în mâinile lui pentru a putea repeta cuvintele lui Petru: „noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.

„Nu doresc nimic nici nu mă simt satisfăcută de nimc decât de Isus din Preasfântul Sacrament.

A mă gândi că Domnul a rămas cu noi îmi revarsă o dorinţă de a nu mă despărţi de El în viaţă…”.

Sfânta Maria Mihaela a Preasfântului Sacrament

Abonare

Primește articolele noi pe e‑mail

Îți scriem doar când apare ceva nou pe site.

Abonare prin e-mail

Primești întâi un e-mail de confirmare. Te poți dezabona oricând, cu un clic, din orice e-mail.