PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Iubire divină, legătură sacră

care îl uneşti pe Tatăl atotputernic

cu binecuvântatul său Fiu;

atotputernic Duh mângâietor,

preadulce mângâietor al celor întristaţi,

impregnează cu puterea ta suverană

adâncul inimii mele;

prezenţa ta prietenoasă să umple de bucurie,

prin strălucirea orbitoare a luminii tale,

colţurile întunecoase ale locuinţei mele părăsite;

vino ca să fecundezi cu roua ta bogată

ceea ce a secat o lungă secetă.

TEXTUL BIBLIC: Marcu 7, 1-8.14-15.21-23

În acel timp, fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus ² şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – ³ căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile din bătrâni, ⁴ iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. ⁵ Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat:

– De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?

⁶ El le-a spus:

– Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. ⁷ În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». ⁸ Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor.

¹⁴ Isus, chemând din nou mulţimea, le-a spus:

– Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi! ¹⁵ Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur. ²¹ Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, ²² adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. ²³ Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care era tradiţia pe care trebuiau s-o urmeze toţi iudeii? Ce îl întreabă fariseii pe discipolii lui Isus? Conform răspunsului lui Isus dat fariseilor, despre ce a vorbit profetul Isaia? Ce îl face pe om impur? 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

După discursul lung al înmulţirii pâinilor şi discursul despre pâinea vieţii pe care le-am citit din evanghelia lui Ioan, ne întoarcem încă o dată la lectura continuă a evangheliei lui Marcu, de data aceasta cu un text lung despre ceea ce este curat şi impur, pe care liturgia l-a scurtat un pic.

Textul prezintă două părţi mari: pe de o parte critica unor farisei şi învăţători ai Legii adusă discipolilor lui Isus pentru că nu îndeplinesc ritualurile de curăţire, la care urmează răspunsul lui Isus (v. 1-8), apoi, pornind de la acest fapt, Isus dă o învăţătură despre ceea ce este curat şi ceea ce este impur (v. 14-23).

Ca de multe alte ori, intervine o controversă între farisei şi învăţători ai legii şi Isus. De data asta motivul este că unii dintre discipolii săi nu îndeplineau ritualul de a se spăla pe mâini înainte de a mânca. Aşa cum spune textul în continuare (v. 3-4), iudeii ţineau multe ritualuri care erau stipulate prin tradiţii orale şi scrieri care s-au transmis din generaţie în generaţie şi cărora le dădeau multă importanţă, mai ales fariseii.

Isus critică dur această atitudine şi scoate în evidenţă că ceea ce se îndeplineşte sunt „porunci ale oamenilor” (v. 6-7), lăsând deoparte cuvântul lui Dumnezeu.

În versetele care urmează, Isus învaţă cheia pentru a distinge ceea ce este curat de ceea ce este necurat, care nu se află atât în ritual, ci în modul de a se comporta.

Iudeii aveau multe alimente „impure” (carnea de porc, anumite tipuri de peşte, etc.) şi fariseii erau foarte riguroşi în acest tip de ritualuri. Pentru aceasta Isus insistă pe faptul că ceea ce face impur nu este ceea ce vine din afară (adică ceea ce se mănâncă sau ceea ce se atinge), ci ceea ce iese din inimă, asta îl poate face impur pe om.

Învăţătura lui Isus se îndreaptă într-o dublă direcţie: opoziţia din afară / dinăuntru şi opoziţia porunca principală / tradiţia părinţilor; combinaţia celor două ne dă elemente de discernământ şi linii de conduită pentru a acţiona.

Principiul pentru a valoriza acţiunile este intenţia inimii; numai interiorul omului ca origine a deciziilor are valoare pentru Dumnezeu. Cel mai important nu sunt practicile care urmează tradiţiile umane, ci formarea propriei inimi în cele două porunci principale a iubirii faţă de Dumnezeu şi a iubirii faţă de aproapele (vezi 12,28-34).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia din această duminică ne aminteşte că Dumnezeu este cinstit cu o inimă curată. Nu se poate cinsti pe Dumnezeu numai cu împlinirea unor norme, dar cu resentimente şi motivaţii egoiste.

Dumnezeu Tatăl nostru ne-a dat darul discernământului, asta înseamnă că am fost înzestraţi cu capacitatea de a decide între ceea ce ne face bine şi ceea ce ne face rău. Pentru a lua decizii şi a acţiona conform inimii lui Dumnezeu este necesar să ne inspirăm din El, lăsând ca Duhul Sfânt să locuiască în noi. De aici, Dumnezeu ne va ajuta să lucrăm cu înţelepciune.

Sfântul Ioan Paul al II-lea explică: „Inima, creată pentru a fi focar al iubirii, a devenit «focar» al refuzului lui Dumnezeu, al păcatului omului care se îndepărta de Dumnezeu pentru a se agăţa de orice fel de «idoli». În acest caz, inima este «impură». Dar când acest «focar» interior al omului se deschide lui Dumnezeu, el regăseşte curăţia chipului şi asemănării imprimate în el de Creator încă de la începuturi. Inima este şi focarul convertirii pe care Dumnezeu o doreşte de la om şi pentru om, pentru a intra în intimitatea sa, în iubirea sa. Dumnezeu a creat omul pentru ca să nu fie nici indiferent nici rece, ci deschis lui Dumnezeu”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

M-am oprit să mă gândesc la consecinţa acţiunii mele, când în inima mea sunt sentimente rele? Ce tip de situaţii contribuie la faptul ca inima mea să devină impură? Sunt capabil să discern în societate ceea ce îmi face bine şi ceea ce nu-mi face bine?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne, binecuvântează inima mea

pentru ca să fie templu viu al Duhului tău

şi să ştie să dea căldură şi adăpost;

să fie generoasă în a ierta şi a înţelege

şi să înveţe să împărtăşească durere şi bucurie

cu o mare iubire.

Dumnezeul meu, fie ca să poţi dispune de mine

cu tot ceea ce sunt, cu tot ceea ce am.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Rămâi în inima mea, Doamne, pentru ca să-ţi mulţumesc mereu şi să acţionez cu dreptate.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat? 

În timpul acestei săptămâni voi face o cercetare a cugetului la sfârşitul fiecărei zile, pentru a identifica sentimentele care mişcă acţiunea mea; voi revizui interiorul meu, pentru a fi mai conştient de modul în care acţionez şi de ce acţionez faţă de alţii.

„Doamne, inima mea este a ta! Nu permite ca să-l ocupe alt lucru, ci Tu,

care eşti răsplata victoriilor mele şi sprijinul slăbiciunii mele”.

Sfânta Maria Margareta Alacoque