DICASTERUL PENTRU LAICI, FAMILIE ŞI VIAŢĂ  Orientări pastorale pentru celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului în Bisericile particulare 1. Zilele Mondiale ale Tineretului Instituirea Zilelor Mondiale ale Tineretului a fost, fără îndoială, o mare intuiție profetică a sfântului Ioan Paul al II-lea, care a explicat astfel motivele deciziei sale: „Toţi tinerii trebuie să se simtă urmați […]

DICASTERUL PENTRU LAICI, FAMILIE ŞI VIAŢĂ 

Orientări pastorale pentru celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului în Bisericile particulare

1. Zilele Mondiale ale Tineretului

Instituirea Zilelor Mondiale ale Tineretului a fost, fără îndoială, o mare intuiție profetică a sfântului Ioan Paul al II-lea, care a explicat astfel motivele deciziei sale: „Toţi tinerii trebuie să se simtă urmați de Biserică: de aceea, pentru ca toată Biserica, în unire cu Succesorul lui Petru, să se simtă tot mai mult angajată, la nivel mondial, în favoarea tineretului, a neliniștilor şi grijilor sale, a deschiderilor şi speranţelor sale, pentru a corespunde așteptărilor sale, comunicând certitudinea care este Cristos, Adevărul care este Cristos, iubirea care este Cristos…”[1].

Papa Benedict al XVI-lea a preluat ștafeta predecesorului său şi, în diferite ocazii, n-a ezitat să evidențieze că aceste evenimente reprezentau un dar providențial pentru Biserică şi le-a definit „un medicament împotriva oboselii credinţei”, „un mod nou, reîntinerit de a fi creştini”, „o nouă evanghelizare trăită”[2].

Şi pentru papa Francisc, Zilele Mondiale ale Tineretului constituie un stimulent misionar de o forță extraordinară pentru toată Biserica şi, îndeosebi, pentru tinerele generații. Numai la câteva luni după alegerea sa, a inaugurat pontificatul său cu ZMT de la Rio de Janeiro în iulie 2013, la sfârşitul căreia avea să spună că acea ZMT a fost „o nouă etapă a pelerinajului tinerilor pe continente cu Crucea lui Cristos. Nu trebuie să uităm niciodată – a explicat el – că Zilele Mondiale ale Tineretului nu sunt «focuri de artificii», momente de entuziasm scopuri în sine; sunt etape ale unui drum lung, început în 1985, prin inițiativa papei Ioan Paul al II-lea”[3]. Şi după aceea a clarificat un punct central: „Să ne amintim mereu: tinerii nu-l urmează pe papa, îl urmează pe Isus Cristos, purtând Crucea sa. Şi papa îi conduce, îi însoţeşte pe acest drum de credinţi şi de speranţă”[4]

Aşa cum se ştie, celebrările internaționale ale evenimentului se țin în general cu cadenţă trienală în țări diferite de fiecare dată cu participarea Sfântului Părinte. În schimb, celebrarea obișnuită a Zilei are loc în fiecare an în Bisericile particulare, care se ocupă să organizeze în mod autonom acest eveniment.

2. ZMT în Bisericile particulare

Ziua Mondială a Tineretului celebrată în fiecare Biserică particulară are mare semnificație şi valoare nu numai pentru tineri care trăiesc în acea regiune determinată, ci pentru toată comunitatea eclezială locală.

Unii tineri, din dificultăți obiective de studiu, de muncă sau financiare nu au posibilitatea de a participa la celebrările internaționale ale acestor Zile, motiv pentru care este bine ca fiecare Biserică particulară să le ofere şi lor posibilitatea de a trăi personal, deşi la nivel local, o „sărbătoare a credinţei”, un eveniment puternic de mărturie, de comuniune şi de rugăciune analog cu cele internaționale, care au marcat profund existenţa atâtor tineri în fiecare parte a lumii.

În acelaşi timp, Ziua Mondială a Tineretului celebrată la nivel local îmbracă o semnificație extrem de importantă pentru fiecare Biserică particulară. Ea foloseşte pentru a sensibiliza şi pentru a forma comunitatea eclezială în ansamblul său – laici, preoţi, consacrați, familii, adulți şi bătrâni – pentru ca să devină tot mai conștientă de misiunea sa de a transmite credinţa noilor generații. Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor despre tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocațional” (2018) a amintit că toată Biserica, universală şi particulară şi fiecare membru al său, trebuie să se simtă responsabilă faţă de tineri şi să fie disponibilă să se lase interpelată de întrebările lor, de dorințele lor şi de dificultățile lor. De aceea, celebrarea acestor Zile ale tinerilor la nivel local este extrem de utilă pentru a ține vie în conştiinţa eclezială urgenţa de a merge cu tinerii, de a-i primi şi de a-i asculta cu răbdare, vestindu-le Cuvântul lui Dumnezeu cu afect şi energie[5].

Tocmai cu referință la celebrarea ZMT la nivel local, acest Dicaster, în cadrul competenţelor sale[6], a elaborat câteva Orientări pastorale, destinate Conferințelor Episcopale, Sinoadelor Bisericilor Patriarhale şi Arhiepiscopale Majore, diecezelor/eparhiilor, mișcărilor ecleziale şi asociațiilor şi, nu în cele din urmă, tinerilor din toată lumea, pentru ca „ZMT diecezană/eparhială” să fie trăită pe deplin ca moment de celebrare „pentru tineri” şi „cu tinerii”.

Aceste Orientări pastorale vor să încurajeze Bisericile particulare să valorizeze tot mai mult celebrarea diecezană a ZMT şi s-o considere o ocazie propice pentru a programa şi a realiza cu creativitate inițiative din care să reiasă că Biserica, în ansamblul său, consideră propria misiune cu tinerii „o prioritate pastorală epocală asupra căreia să investească timp, energii şi resurse”[7]. Trebuie făcut în aşa fel încât tinerele generații să simtă că sunt în centrul atenției şi al grijii pastorale a Bisericii. De fapt, tinerii vor să fie implicați şi apreciați, pentru a se simți coprotagonişti ai vieţii şi misiunii Bisericii[8].

Indicațiile care vor urma au în vedere îndeosebi fiecare dieceză, ca domeniu propriu de exprimare a Bisericii locale. Însă trebuie adaptate desigur la diferitele situaţii în care trăieşte Biserica în diferite regiuni ale lumii, în cazul în care, de exemplu, diecezele/eparhiile sunt de dimensiuni mici şi cu puține resurse umane şi materiale la dispoziție. În aceste cazuri concrete, sau acolo unde se constată convenienţa pastorală, este posibil ca să-şi unească forţele lor circumscripții limitrofe sau suprapuse pentru a celebra Ziua tinerilor între mai multe circumscripții, sau la nivel de regiune ecleziastică, sau la nivel național.

3. Celebrarea ZMT la nivel local în solemnitatea lui Cristos Rege

La sfârşitul celebrării euharistice în solemnitatea lui Cristos Rege, la 22 noiembrie 2020, papa Francisc a voit să relanseze celebrarea ZMT în Bisericile particulare şi a anunțat că, începând din 2021, această celebrare trăită în mod tradițional în Duminica Floriilor, se va ține în duminica în care cade solemnitatea lui Cristos Rege[9].

În această privință, amintim că sfântul Ioan Paul al II-lea chiar în solemnitatea lui Cristos Rege din 1984 i-a convocat pe tineri la o întâlnire, cu ocazia Anului Internațional al Tineretului (1985), care – împreună cu convocarea Jubileului Tinerilor în Anul Răscumpărării (1984) – a marcat începutul drumului lung al ZMT: „În această sărbătoare […] – a spus el – Biserica proclamă Împărăția lui Cristos, prezentă deja, dar încă în creștere misterioasă spre manifestarea sa deplină. Voi tinerii sunteți purtători de neînlocuit ai dinamicii Împărăției lui Dumnezeu, speranţă a Bisericii şi a lumii”. Așadar, aceasta a fost geneza ZMT: în ziua de Cristos Rege, tinerii din toată lumea au fost invitați „să vină la Roma pentru o întâlnire cu papa, la începutul Săptămânii Sfinte, sâmbătă şi Duminica Floriilor”[10].

De fapt, nu este greu de a percepe legătura dintre Duminica Floriilor şi Cristos Rege. În celebrarea Floriilor se comemorează intrarea lui Isus în Ierusalim ca aceea a unui „rege blând, așezat pe o măgăriţă” (Mt 21,5) şi aclamat ca Mesia de mulțime: „Osana! Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!” (Mt 21,9). Evanghelistul Luca adaugă în mod explicit calificativul de „Rege” aclamaţiei mulțimii adresată „celui care vine”, subliniind astfel că Mesia este şi Rege şi că intrarea sa în Ierusalim reprezintă într-un anumit sens o întronare regală: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului” (Lc 19,38).

Dimensiunea regală a lui Cristos este aşa de importantă pentru Luca încât apare de la începutul până la sfârşitul vieţii pământești a lui Isus Cristos şi însoţeşte toată activitatea sa. La Buna Vestire îngerul îi profețește Mariei că pruncul zămislit de ea va primi de la Dumnezeu „tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit” (Lc 1,32-33). Şi în momentul dramatic al răstignirii, în timp ce ceilalți evanghelişti se limitează să menționeze insultele celor doi răstigniți de o parte şi de alta a lui Isus, Luca prezintă figura emoționantă a „bunului tâlhar” care de pe lemnul crucii îl roagă pe Isus, spunând: „Aminteşte-ți de mine când vei veni în împărăția ta” (Lc 23,42). Cuvintele de primire şi de iertare pe care le rostește Isus ca răspuns la această rugăciune ne fac să înţelegem că El este un Rege venit pentru a mântui: „Astăzi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,43).

Puternica veste care trebuie adresată tinerilor şi care trebuie să fie în centrul fiecărei ZMT diecezane/eparhiale celebrate în ziua lui Cristos Rege este așadar: primiți-l pe Cristos! Primiți-l ca Rege în viaţa voastră! Este un Rege venit pentru a mântui! Fără El nu există adevărată pace, nu există adevărată reconciliere interioară şi nu există adevărată reconciliere cu ceilalți oameni! Fără Împărăția sa şi societatea şi-ar pierde faţa sa umană. Fără Împărăția lui Cristos dispare orice adevărată fraternitate, orice autentică apropiere de cel care suferă.

Papa Francisc a amintit că în inima celor două celebrări liturgice, Cristos Rege şi Duminica Floriilor, „rămâne misterul lui Isus Cristos Răscumpărător al omului…”[11]. Așadar, inima mesajului continuă să fie aceea că măreția omului derivă din iubirea care ştie să se dăruiască altora „până la sfârşit”.

De aceea, invitaţia pentru fiecare dieceză/eparhie este să celebreze ZMT în ziua în care cade solemnitatea lui Cristos Rege. De fapt este dorința Sfântului Părinte ca, în această zi, Biserica să-i pună pe tineri în centrul atenției sale pastorale, să se roage pentru ei, să facă gesturi care să-i facă protagoniști pe tineri, să promoveze campanii de comunicare, etc. Idealul ar fi organizarea unui eveniment (diecezan/eparhial, regional sau național) chiar în ziua de Cristos Rege. Totuşi, din diferite motive, ar putea să fie necesar să se realizeze evenimentul la o altă dată.

Această celebrare va trebui să fie inserată într-un drum pastoral mai amplu, în cadrul căruia ZMT constituie numai o etapă[12]. Nu întâmplător, Sfântul Părinte recomandă că „pastoraţia tineretului nu poate decât să fie sinodală, adică una capabilă să dea formă unui drum împreună”[13].

4. Puncte fundamentale ale ZMT

În cursul Sinodului Episcopilor despre tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocațional”, diferite intervenții ale părinţilor sinodali s-au referit la Ziua Mondială a Tineretului. În această privință, în Documentul Final se citește: „Ziua Mondială a Tineretului – născută dintr-o intuiţie profetică a sfântului Ioan Paul al II-lea, care rămâne un punct de referinţă şi pentru tinerii din al treilea mileniu –, întâlnirile naţionale şi diecezane desfăşoară un rol important în viaţa multor tineri pentru că oferă o experienţă vie de credinţă şi de comuniune, care îi ajută să înfrunte marile provocări ale vieţii şi să-şi asume în mod responsabil locul lor în societate şi în comunitatea eclezială”[14].

Şi subliniind că aceste convocări trimit „la însoțirea pastorală obișnuită a fiecărei comunităţi, unde primirea Evangheliei trebuie să fie aprofundată şi tradusă în alegeri de viaţă”[15], Documentul afirmă că ele „oferă posibilitatea de a merge în logica pelerinajului, de a experimenta fraternitatea cu toţi, de a împărtăşi cu bucurie credinţa şi de a creşte în apartenenţa la Biserică”[16].

Să explorăm câteva din aceste „puncte fundamentale”[17] care trebuie să fie în inima fiecărei ZMT, şi în dimensiunea sa locală, şi care asumă de aceea valoare programatică clară.

a) Ziua tinerilor să fie o „sărbătoare a credinţei”

Celebrarea ZMT oferă tinerilor o experienţă vie şi bucuroasă de credinţă şi de comuniune, un spațiu pentru a experimenta frumusețea feței Domnului[18]. În centrul vieţii de credinţă este întâlnirea cu persoana lui Isus Cristos, motiv pentru care la fiecare ZMT este bine ca să răsune pentru fiecare tânăr invitaţia de a-l întâlni pe Cristos şi de a începe un dialog persona cu El. „Este sărbătoarea credinţei, când împreună este lăudat Domnul, se cântă, se ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, se rămâne în tăcere de adorație: toate acestea sunt culmea ZMT”[19].

În acest sens, programul ZMT internaționale (dimensiunea kerigmatică, formativă, de mărturie, sacramentală, artistică, etc.) poate inspira realitățile locale, care îl vor putea adapta cu creativitate. De ținut cont, îndeosebi, de momentele de adorație silențioasă a Euharistiei, ca act de credinţă prin excelență, şi celebrările penitenţiale, ca spațiu de întâlnire privilegiată cu milostivirea lui Dumnezeu.

În afară de asta, trebuie ținut cont că la fiecare ZMT, entuziasmul natural pe care-l au tinerii, elanul cu care îmbrățișează lucrurile care îi implică şi care caracterizează şi modul în care trăiesc credinţa, toate acestea stimulează şi revigorează credinţa întregului popor al lui Dumnezeu. Convocați de Evanghelie şi invitați la o experienţă cu Domnul, tinerii devin adesea martori curajoși ai credinţei şi acest lucru face mereu evenimentul ZMT ceva surprinzător şi unic.

b) Ziua tinerilor să fie o „experienţă de Biserică”

Este important ca această celebrare diecezană/eparhială a ZMT să devină o ocazie în care tinerii să poată trăi experienţa de comuniune eclezială şi să crească în conştiinţa că sunt parte integrantă a Bisericii. Prima formă de implicare a tinerilor trebuie să fie ascultarea. În pregătirea Zilei diecezane/eparhiale a tineretului trebuie găsite timpuri şi moduri adecvate pentru ca glasul tinerilor să fie ascultat în cadrul structurilor de comuniune existente: consilii diecezane/eparhiale şi inter-diecezane/eparhiale, consilii prezbiterale, consilii locale ale episcopilor… Să nu uităm că ei sunt faţa tânără a Bisericii!

Alături de tineri, să găsească spațiu diferitele carisme prezente în circumscripţie. Este fundamental ca organizarea celebrării diecezane/eparhiale a ZMT să fie corală, să implice diferitele stări de viaţă, într-o propunere de lucrare sinodală, aşa cum este dorit de Sfântul Părinte în Christus vivit: „Animaţi de acest spirit, vom putea înainte spre o Biserică participativă şi coresponsabilă, capabilă să valorizeze bogăţia varietăţii din care se compune, primind cu recunoştinţă şi aportul credincioşilor laici, între care tineri şi femei, cel al vieţii consacrate feminine şi masculine, şi cel al grupurilor, asociaţiilor şi mişcărilor. Nimeni nu trebuie să fie pus deoparte sau să se poată pună deoparte”[20]. În acest mod, va fi posibil să se adune şi să se coordoneze toate forţele vii ale Bisericii particulare, precum şi trezirea celor „adormite”.

În acest context, prezența episcopului local şi disponibilitatea sa de a sta printre tineri constituie, pentru tinerii înșiși, un mare semn de iubire şi apropiere. Adesea, pentru diferiți tineri celebrarea diecezană/eparhială a ZMT devine o ocazie pentru a întâlni şi a dialoga cu propriul păstor. Papa Francisc încurajează acest stil pastoral de proximitate, unde „trebuie privilegiat limbajul apropierii, limbajul iubirii dezinteresate, relaţionale şi existenţiale care atinge inima, ajunge la viaţă, trezeşte speranţă şi dorinţe”[21].

c) Ziua tinerilor să fie o „experienţă misionară”

ZMT la nivel internațional s-a revelat o oportunitate excelentă pentru a-i face pe tineri să trăiască o experienţă misionară. Aşa trebuie să fie şi pentru cea diecezană/eparhială. Aşa cum spune papa Francisc „pastoraţia tineretului trebuie să fie mereu o pastoraţie misionară”[22].

În acest sens, se pot organiza misiuni în care tinerii sunt invitați să meargă pentru a vizita persoanele în locuințele lor, ducându-le un mesaj de speranţă, un cuvânt de încurajare sau pur şi simplu oferind ascultarea lor[23]. Bazându-se pe entuziasmul lor, tinerii – acolo unde este posibil – pot să fie şi protagoniști ai momentelor de evanghelizare publică, prin cântece, rugăciune şi mărturii, pe acele străzi şi în acele piețe ale orașului unde cei de vârsta lor se întâlnesc, pentru că tinerii sunt cei mai buni evanghelizatori ai tinerilor. Însăși prezența lor şi credinţa lor bucuroasă constituie deja o „anunţare vie” a Veștii Bune care atrage alți tineri.

Trebuie încurajată şi promovarea de activități în care tinerii să trăiască experiențe de voluntariat, de slujire gratuită şi dăruire de sine. A nu se uita că în duminica dinaintea solemnității lui Cristos Rege, în Biserică se celebrează Ziua Mondială a Săracilor. Ce ocazie mai bună pentru a promova inițiative în care tinerii dăruiesc propriul timp, propriile forțe în favoarea celor mai săraci, a celor marginalizați, a celor care sunt rebutați de societate. În acest mod se oferă tinerilor posibilitatea de a deveni „protagoniști ai revoluției carității şi a slujirii, capabili să opună rezistență patologiilor individualismului consumist şi superficial”[24].

d) Ziua tinerilor să fie o „ocazie de discernământ vocațional” şi o „chemare la sfințenie”

În cadrul unei puternice experiențe de credinţă, eclezială şi misionară, trebuie dată prioritate dimensiunii vocaționale. Este vorba de o abordare treptată care, înainte de toate, îi face pe tineri să înțeleagă că toată viaţa lor este pusă în faţa lui Dumnezeu care îi iubește şi îi cheamă. Dumnezeu i-a chemat înainte de toate la viaţă, îi cheamă încontinuu la fericire, îi cheamă să-l cunoască şi să asculte glasul său şi mai ales să-l primească pe Fiul său Isus ca învățător al lor, prieten al lor, Mântuitor al lor. A recunoaște şi a se confrunta cu aceste „vocaţii fundamentale” reprezintă o primă mare provocare pentru tineri, pentru că, atunci când sunt luate în serios, aceste prime „chemări” ale lui Dumnezeu orientează deja spre alegeri de viaţă angajante: acceptarea existenței ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie trăită deci cu referință la El şi nu în mod autoreferenţial; alegerea unui stil creştin de a trăi, în afecte şi în relațiile sociale; alegerea parcursului de studii, a angajării de muncă şi a întregului viitor propriu în aşa fel încât să fie pe deplin în sintonie cu prietenia cu Dumnezeu care s-a îmbrățișat şi care se vrea păstrată; alegerea de a face din toată existenţa proprie un dar pentru alţii de trăit în slujire şi în iubirea dezinteresată. Este vorba de alegeri adesea radicale, ca răspuns dat lui Dumnezeu care cheamă, care imprimă o orientare decisivă întregii existențe a tinerilor. „Viaţa […] este timpul alegerilor puternice, decisive, veșnice – a clarificat papa Francisc tinerilor –. Alegerile banale duc la o viaţă banală, alegerile mari fac mare viaţa”[25].

În cadrul acestui „orizont vocațional” mai amplu, nici nu trebuie să se teamă de a propune tinerilor alegerea inevitabilă a acelei stări de viaţă care este în acord cu chemarea pe care Dumnezeu o adresează fiecăruia dintre ei în mod individual, fie ea preoția sau viaţa consacrată, şi în forma monastică, sau căsătoria şi familia. În acest sens, poate fi de mare ajutor implicarea seminariștilor, a persoanelor consacrate, a cuplurilor de soți şi a familiilor, care cu prezența şi mărturia lor să ajute la trezirea în tineri a întrebărilor vocaționale corecte şi a dorinței de a porni în căutarea „marelui plan” pe care Dumnezeu l-a gândit pentru ei. În procesul delicat care trebuie să-i ducă la maturizarea acestor alegeri, tinerii trebuie însoţiţi şi iluminați cu prudență. După aceea, când a sosit timpul, trebuie încurajați să facă propria alegere personală cu hotărâre, încrezându-se în ajutorul lui Dumnezeu, fără a rămâne într-o nehotărâre perenă.

La baza fiecărei alegeri vocaționale trebuie să fie chemarea şi mai fundamentală la sfințenie. ZMT trebuie să facă să răsune în tineri chemarea la sfinţenie[26] ca adevărată cale spre fericire şi spre împlinirea de sine. O sfințenie după măsura istoriei şi a naturii personale a fiecărui tânăr, fără a pune limite căilor misterioase pe care Dumnezeu le are pentru fiecare care pot duce la istorii eroice de sfințenie – aşa cum s-a întâmplat şi încă se întâmplă pentru atâția tineri – sau la acea „sfințenie de la ușa de alături” de la care nimeni nu este exclus. De aceea este oportun a valoriza patrimoniul bogat de sfinţi ai Bisericii locale şi universale, fraţi mai mari în credinţă, ale căror istorii ne confirmă că drumul sfințeniei nu numai că este posibil şi practicabil, ci dăruiește mare bucurie.

e) Ziua tinerilor să fie o „experienţă de pelerinaj”

ZMT a fost, încă de la început, un mare pelerinaj. Un pelerinaj prin spațiu – din oraşe, țări şi continente diferite spre locul ales pentru întâlnirea cu papa şi cu ceilalți tineri – şi un pelerinaj prin timp – de la o generație de tineri la alta care a „preluat ștafeta” – care a marcat profund ultimii treizeci şi cinci de viaţă a Bisericii. De aceea tinerii de la ZMT sunt un popor de pelerini. Nu călători care se mișcă fără o țintă, ci un popor unit, pelerini care „merg împreună” spre o țintă, spre întâlnirea cu Cineva, Unicul capabil să dea sens existenței lor, Dumnezeu făcut om care cheamă pe fiecare tânăr să devină discipol al său, să lase toate şi „să meargă în urma Lui”. Logica pelerinajului cere esenţialitate, îi invită pe tineri să lase în urmă siguranțele comode şi goale, pentru a adopta un stil de călătorie sobru şi primitor, deschis la Providență şi la „surprizele lui Dumnezeu”, un stil care educă să se depășească pe ei înșiși şi să înfrunte provocările care se prezintă de-a lungul drumului.

De aceea, celebrarea diecezană/eparhială a ZMT poate propune modalități concrete pentru a-i face pe tineri să trăiască adevărate experiențe de pelerinaj. Adică experiențe care îi provoacă pe tineri să iasă din case pentru a porni la drum, în timpul cărora se învaţă cunoașterea sudoarei şi a oboselii înaintării, a oboselii fizicului şi a bucuriei spiritului. De fapt, adesea prin peregrinarea împreună se descoperă noi prieteni, se experimentează comuniunea entuziasmantă de idealuri în timp ce se îndreaptă privirea spre ținta comună, sprijinul reciproc în dificultăți, bucuria împărtășirii puţinului pe care-l au. Toate acestea sunt de importanță vitală în timpurile de astăzi, în care mulţi tineri riscă să se izoleze în lumi virtuale şi ireale, departe de praful de pe „străzile lumii”. De aceea privați de acea satisfacție profundă care provine din cucerirea cu trudă şi răbdare a ţintei dorite, nu cu un simplu click, ci cu tenacitatea şi perseverența sufletului şi a trupului. În acest sens, Ziua diecezană/eparhială a tineretului este o ocazie prețioasă pentru ca tinerele generații să descopere sanctuarele locale sau alte locuri semnificative pentru evlavia populară, ţinând cont de faptul că: „Diferitele manifestări ale evlaviei populare, în special pelerinajele, îi atrag pe tineri care nu se inserează cu uşurinţă în structurile ecleziale şi sunt o exprimare concretă a încrederii în Dumnezeu”[27].

f) Ziua tinerilor să fie o „experienţă de fraternitate universală”

ZMT trebuie să fie o ocazie de întâlnire pentru tineri, nu numai pentru tinerii catolici. „Fiecare tânăr are ceva de spus celorlalți, are ceva de spus adulților, are ceva de spus preoţilor, surorilor, episcopilor şi papei!”[28].

În acest sens, celebrarea diecezană/eparhială a ZMT poate să fie timpul oportun pentru a-i apropia şi a dialoga între ei pe toţi tinerii care trăiesc într-un anumit teritoriu, dincolo de crezul lor, de viziunea lor despre viaţă, de convingerile lor. Fiecare tânăr trebuie să se simtă invitat să ia parte şi să fie primit ca frate. Trebuie construită „o pastoraţie a tineretului capabilă să creeze spaţii inclusive, unde să fie loc pentru orice tip de tineri şi unde să se manifeste realmente că suntem o Biserică având ușile deschise”[29].

5. Protagonismul tineresc

Aşa cum s-a amintit deja, este important ca lucrătorii din pastoraţia tineretului să fie tot mai atenți să-i implice pe tineri în toţi pașii programării pastorale a ZMT, după un stil sinodal-misionar, valorizând creativitatea, limbajul şi metodele proprii ale vârstei lor. Cine mai mult decât ei cunoaște limbajul, problematicile celor de vârsta lor? Cine mai mult decât ei este capabil să ajungă la ei prin artă, social media…?

Mărturia şi experienţa tinerilor care au participat deja la ZMT internaționale merită să fie valorizate în pregătirea evenimentului diecezan/eparhial.

În unele Biserici particulare, ca urmare a participării la ZMT internaționale sau a organizării de inițiative adresate tinerilor la nivel național şi diecezan/eparhial, tinerii, „reîntorşi” din aceste experiențe entuziasmante, au fost implicați în constituirea de echipe de pastoraţie a tineretului în cele mai diferite domenii: parohial, diecezan/eparhial, național, etc. Asta demonstrează că atunci când tinerii devin protagoniști personal în realizarea de evenimente realmente semnificative, cu ușurință îşi însușesc idealurile care au inspirat acele evenimente, percep importanţa lor cu mintea şi inima, devin pasionați de ele şi sunt dispuși să dedice şi timp şi energii pentru a le împărtăși cu alţii. Din experiențe puternice de credinţă şi de slujire se naște adesea o disponibilitate la angajare în pastoraţia obișnuită a propriei Biserici locale.

De aceea, reafirmăm că trebuie avut curajul de a implica şi a încredinţa roluri active tinerilor, fie celor care provin din diferitele realităţi pastorale prezente în dieceză, fie celor care nu aparțin la nicio comunitate, grup de tineret, asociație sau mișcare. ZMT diecezană/eparhială poate să fie o frumoasă ocazie pentru a scoate în evidență bogăția Bisericii locale, evitând ca tinerii mai puţin prezenți şi mai puţin „activi” în structurile pastorale deja consolidate, să se simtă excluși. Toţi trebuie să se simtă „invitați speciali”, toţi trebuie să se simtă așteptați şi iubiți, în unicitatea şi bogăţia lor umană şi spirituală irepetabilă. De aceea, evenimentul diecezan/eparhial poate să fie o ocazie propice pentru a-i stimula şi a-i primi pe toţi acei tineri care poate că sunt în căutarea unui loc al lor în Biserică şi pe care încă nu l-au găsit.

6. Mesajul anual al Sfântului Părinte pentru ZMT

În fiecare an, în vederea celebrării diecezane/eparhiale a ZMT, Sfântul Părinte publică un Mesaj pentru tineri. De aceea, ar fi oportun ca întâlnirile pregătitoare şi însăși ZMT diecezană/eparhială să se inspire din cuvântul pe care Sfântul Părinte l-a adresat tinerilor, îndeosebi, din textul biblic care este propus în Mesaj.

În afară de asta ar fi important ca tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul Bisericii din glasul viu al persoanelor apropiate de ei care le cunosc profund caracterul, istoria, gusturile, dificultățile şi luptele, așteptările şi speranțele şi care de aceea știu să aplice bine textele biblice şi magisteriale la situațiile concrete de viaţă pe care tinerii, pe care-i au în faţă, le trăiesc. Această muncă de mediere, desfășurată în cateheză şi în dialog, îi va ajuta şi pe tineri ca să ştie să găsească modurile concrete prin care să dea mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu ascultat şi să-l trăiască în cotidian, să-l întrupeze în familie, la locurile de muncă şi de studiu, printre prieteni.

Direcția propusă de acest Mesaj, menit să însoțească drumul Bisericii universale cu tinerii, va putea deci să fie declinat cu inteligență şi mare sensibilitate culturală, ţinând cont de realitatea locală. Ar putea să inspire şi parcursul pastoraţiei tineretului din Biserica locală, neuitând cele două mari linii de acțiune pe care le-a indicat papa Francisc: căutarea şi creșterea[30].

Nu trebuie exclus ca Mesajul să poată fi transmis şi prin diferite exprimări artistice sau inițiative cu caracter social, aşa cum a invitat Sfântul Părinte în Mesajul pentru a XXXV-a ZMT: „[propuneți] lumii, Bisericii, altor tineri, ceva frumos în domeniul spiritual, artistic, social”[31]. În afară de asta, conținutul său ar putea să fie reluat şi în alte momente semnificative ale anului pastoral, cum ar fi: luna misionară, luna dedicată Cuvântului lui Dumnezeu sau vocațiilor, ţinând cont de indicațiile diferitelor Conferințe Episcopale.

Nu în cele din urmă, Mesajul Sfântului Părinte ar putea deveni tema altor diferite întâlniri destinate tinerilor, propuse de lucrătorii din pastoraţia tineretului din Biserica locală, de asociații sau mișcări ecleziale.

7. Concluzie

Celebrarea diecezană/eparhială a ZMT constituie fără îndoială o etapă importantă în viaţa fiecărei Biserici particulare, un moment privilegiat de întâlnire cu tinerele generații, un instrument de evanghelizare a lumii tinerilor şi de dialog cu ei. Să nu uităm că: „Biserica are atâtea lucruri de spus tinerilor şi tinerii au atâtea lucruri de spus Bisericii”[32].

Orientările pastorale conținute în aceste pagini vor să fie un material ajutător care prezintă motivațiile ideale şi posibilele realizări practice pentru ca ZMT diecezană/eparhială să devină ocazie pentru a evidenția potențialul de bine, generozitatea, setea de valori autentice şi de idealuri mari pe care fiecare tânăr le poartă în sine. De aceea reafirmăm cât de important este ca Bisericile particulare să dedice o atenţie specială celebrării Zilei diecezane/eparhiale a tinerilor, pentru ca să fie valorizată în mod corespunzător. A investi în tineri înseamnă a investi în viitorul Bisericii, înseamnă a promova vocațiile, înseamnă a demara în mod eficace pregătirea îndepărtată a familiilor de mâine. De aceea este o  misiune vitală pentru fiecare Biserică locală, nu doar o activitate care se adaugă la celelalte.

Încredinţă Sfintei Fecioare Maria drumul pastoraţiei tineretului din toată lumea. Maria, aşa cum aminteşte bine papa Francisc în Christus vivit, „priveşte acest popor pelerin, popor de tineri pe care ea îi iubeşte, care o caută făcând tăcere în propria inimă cu toate că de-a lungul drumului este atâta zgomot, conversaţii şi distrageri. Însă în faţa ochilor Mamei este loc numai pentru tăcerea plină de speranţă. Şi astfel Maria luminează din nou tinereţea noastră”[33].

Sfântul Părinte a dat aprobarea sa 

pentru publicarea acestui document

Din Vatican, 22 aprilie 2021

Aniversarea încredințării Crucii ZMT tinerilor

Cardinal Kevin Farrell

Prefect

Pr. Alexandre Awi Mello, I.Sch.

Secretar

[1] Ioan Paul al II-lea, Alocuțiune adresată Colegiului Cardinalilor, Curiei şi Prelaturii Romane pentru urările de Crăciun, în „Insegnamenti” VIII, 2 (1985), pag. 1559-1560.

[2] Cf. Benedict al XVI-lea, Discurs al Sfântului Părinte adresat domnilor cardinali, Curiei Romane şi Familiei Pontificale, pentru prezentarea urărilor de Crăciun, în „Insegnamenti” VII, 2 (2011), pag. 951-955.

[3] Francisc, Angelus, în „Insegnamenti” I, 2 (2013), pag. 155.

[4] Ibidem.

[5] Cf. Document Finale al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, 4. De acum înainte acest document va fi citat cu sigla DF.

[6] Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă «exprimă grija deosebită a Bisericii faţă de tineri, promovând protagonismul lor în mijlocul provocărilor din lumea modernă. Sprijină inițiativele Sfântului Părinte în cadrul pastoraţiei tineretului şi se pune în slujba Conferințelor Episcopale, a mișcărilor şi asociațiilor internaționale de tineret, promovând colaborarea lor şi organizând întâlniri la nivel internațional. Moment forte al activităţii sale este pregătirea Zilelor Mondiale ale Tineretului» (Statut, art. 8).

[7] DF, 119.

[8] Cf. Ibidem.

[9] Cf. Francisc, Omilia de la Sfânta Liturghie din solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos Regele Universului, în „L’Osservatore Romano”, 23 noiembrie 2020, pag. 6. Se sugerează ca Ziua Mondială a Tineretului să se țină la aceeaşi dată în care cade solemnitatea lui Cristos Rege şi în Bisericile al căror rit nu prevede această solemnitate sau o celebrează în altă zi. Totuşi, ordinariii au facultatea de a decide altfel.

[10] Ioan Paul al II-lea, Angelus, în „Insegnamenti” VII, 2 (1984), pag. 1298.

[11] Francisc, Omilia de la Sfânta Liturghie din solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos Regele Universului, în „L’Osservatore Romano”, art. cit.

[12] DF 142.

[13] Francisc, Exortaţia apostolică Christus vivit (ChV), 206.

[14] DF 16.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem, 142.

[17] Pentru a aprofunda aportul ZMT la drumul spiritual al tinerilor vezi: Benedict al XVI-lea, Discurs al Sfântului Părinte adresat domnilor cardinali, Curiei Romane şi Familiei Pontificale, pentru prezentarea urărilor de Crăciun, în „Insegnamenti”, op. cit.; Francisc, Audiență generală, în „Insegnamenti” I, 2 (2013), pag. 209-211.

[18] Cf. DF 16 şi 142.

[19] Francisc, Audiență generală, în „Insegnamenti” I, 2 (2013), pag. 210.

[20] ChV, 206.

[21] ChV, 211.

[22] ChV, 240.

[23] Cf. ChV, 240.

[24] ChV, 174.

[25] Francisc, Omilia de la Sfânta Liturghie din solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos Regele Universului, în „L’Osservatore Romano”, art. cit.

[26] Cf. Francisc, Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 2.

[27] ChV, 238.

[28] Francisc, Discurs la Veghea de Rugăciune ca pregătire pentru Ziua Mondială a Tineretului, în „L’Osservatore Romano”, 10-11 aprilie 2017, pag. 7.

[29] ChV, 234.

[30] Cf. ChV, 209.

[31] Francisc, Mesaj pentru a XXXV-a Zi Mondială a Tineretului, în „L’Osservatore Romano”, 6 martie 2020, pag. 8.

[32] Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică post-sinodală Christifideles laici, 46.

[33] ChV, 48.