În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Doamnelor și domnilor,
Mă bucur să am această ocazie de a mă întâlni cu dumneavoastră, membrii Grupului Bizot, care reprezentați unele dintre cele mai prestigioase muzee din lume. Îl salut pe președintele dumneavoastră, dr. Taco Dibbits, și pe fiecare dintre dumneavoastră. Prin munca și pasiunea dumneavoastră, știți bine că orice muzeu este un loc al memoriei, al frumuseții și al istoriei, care favorizează întâlnirea între generații și promovează cultura și creativitatea umană.
De-a lungul secolelor, Biserica a cultivat o afinitate specială față de arte, apreciindu-le în toate formele lor. Într-adevăr, arta este mijlocul prin care oamenii, prin ingeniozitatea lor, îmbogățesc și transfigurează materia – adică acea creație în care locuiesc, fiind făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Tema reuniunii dumneavoastră, „Materialitatea”, prezintă așadar un interes deosebit, nu numai pentru explorarea relației dintre un obiect și interpretarea unei opere de artă, ci și pentru reflecția asupra calității distinctive a materiei ca loc în care Dumnezeu a ales să se reveleze.
În această privință, aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră, în această dimineață, câteva scurte reflecții.
În primul rând, materia ne stă la dispoziție; ea este, într-adevăr, un dar încredințat grijii noastre. Prin măiestria sa, artistul transformă ceea ce are la îndemână și, la rândul său, transformă acel lucru într-un dar pentru ceilalți. Astfel, demersul cultural scoate la lumină frumusețea creației. Însuși Isus „a lucrat cu mâinile sale, în contact zilnic cu materia creată de Dumnezeu, căreia i-a dat formă prin măiestria sa” (Francisc, Scrisoarea enciclică Laudato si’, 98).
În plus, materia este maleabilă: poate fi modelată potrivit ideilor artistului pentru a exprima o intuiție, dând trup sau sunet emoțiilor, viselor și cuvintelor. Într-adevăr, arta este un proces creator prin care ființele umane, imitând lucrarea lui Dumnezeu, modelează materia și o înzestrează cu o semnificație transcendentă. Astfel, operele de artă devin un semn al acelei frumuseți care trezește ochii inimii și ai minții, orientând persoana umană spre ceea ce este de sus.
În cele din urmă, materia este memorie. Operele păstrate în muzee dau mărturie despre o istorie care vorbește fiecărei persoane, de la o generație la alta. Obiectele muzeale oferă, așadar, prezentului înțelepciunea trecutului. Biserica, în calitate de pelerin prin timp, a înțeles arta tocmai în acest fel: nu ca pe un simplu estetism, ci ca pe un mijloc de a vesti Evanghelia prin frumusețe.
Vă felicit, prin urmare, pe toți pentru eforturile depuse în conducerea și administrarea muzeelor cărora vă dedicați, ocrotind un patrimoniu ce aparține întregii omeniri. Vă transmit cele mai bune urări pentru inițiativele Grupului dumneavoastră și invoc asupra voastră, a celor dragi și a tuturor colaboratorilor voștri binecuvântările îmbelșugate ale Domnului.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu