În zborul de la Metz la Roma, întâlnindu-se cu jurnaliștii, Leon al XIV-lea a vorbit despre conflicte și despre interesele economice care le susțin: „Biserica continuă să-și ridice glasul vestind Evanghelia. Câțiva se îmbogățesc prin industria de război; cu aceste miliarde, probleme precum foametea mondială ar putea fi rezolvate”.
„Aceste patru zile au fost literalmente pline de atâtea binecuvântări. Aproape miraculoase, aș spune, mai ales timpul petrecut la Lourdes, mergând alături și însoțind atâția oameni bolnavi și suferinzi și văzând cum harul prezenței lui Dumnezeu, manifestat în atâtea moduri diferite, atinge inimile oamenilor, le transformă viața și le redă demnitatea bolnavilor, bătrânilor și celor marginalizați în anumite părți ale societății”. Papa Leon al XIV-lea comentează cu entuziasm călătoria sa apostolică în Franța, care s-a încheiat astăzi, luni, 28 septembrie. În zborul de întoarcere de la Metz la Roma, Pontiful salută și le mulțumește celor 80 de jurnaliști care l-au însoțit în această călătorie peste Alpi: „Încă o dată, vă mulțumesc pentru munca depusă. Cred că sunteți destul de obosiți după aceste ultime patru zile. Într-un anumit sens, a fost un program foarte intens…”.
„Personal”, a spus Pontiful, „m-am simțit foarte binecuvântat că am avut privilegiul de a vizita Franța pentru a-i încuraja, în special pe tinerii care, evident, caută ceva. Acest lucru a fost evident pe stadion în acea seară, unde s-au adunat 80.000 de tineri din toată Franța, cu entuziasmul, bucuria și sentimentul de speranță pe care l-au transmis, dar mai presus de toate, cred, pe care l-au primit și pe care îl vor putea împărtăși cu ceilalți”. Leon al XIV-lea a răspuns apoi la mai multe întrebări – în engleză și spaniolă – ca răspuns la întrebările jurnaliștilor francezi. Plaga abuzurilor sexuale și problema secularismului s-au numărat printre subiectele abordate, ca răspuns la întrebările jurnaliștilor francezi. A abordat apoi probleme internaționale precum războiul din Europa și curajul negocierilor, teama de o creștere a extremismului în Germania și pe întreg continentul, inteligența artificială și amenințarea Big Tech, criza locuințelor și posibilele călătorii viitoare.
Cyriac Zeller (I.Media): Ieri, în timpul unei conferințe de presă, victimele pe care le-ați întâlnit ne-au spus că ați recunoscut natura sistemică a abuzului sexual în Biserică. Este adevărat? Ați putea explica poziția dumneavoastră în această privință? Credeți că abuzul sexual în Biserică este sistemic?
Fără a dori să contrazic pe nimeni, deoarece consider că este foarte important, aș dori mai întâi să clarific faptul că, în întâlnirea cu acele șapte victime, le-am cerut să mă ajute să exprim altor victime disponibilitatea mea și a Bisericii de a le asculta și de a le însoți în drumul lor spre vindecare, recunoscând durerea care a fost cauzată în viața lor de situațiile abuzive.
Multe dintre ele au vorbit despre abuz sistemic. Personal, prefer să mă exprim altfel, deși am vorbit despre unele organizații din cadrul Bisericii care, uneori, ca să spunem așa, au acționat abuziv ca sistem. Dar cred că este important să facem această distincție. Abuzul sexual este în primul rând o problemă umană. Atunci când are loc în cadrul Bisericii, el capătă de fapt o altă dimensiune, deoarece viața de credință a oamenilor este profund rănită și uneori chiar distrusă. Prin urmare, Biserica are o responsabilitate deosebită de a-i însoți și de a-i ajuta să găsească vindecarea. În acest context, am vorbit cu ei despre modul în care Biserica a fost văzută ca fiind responsabilă, dar, în același timp, cred că Biserica are un rol important în a-i ajuta să găsească vindecarea.
Xavier Le Normand (Le Pèlerin) Motto-ul călătoriei apostolice a fost Pentru ca lumea să aibă viață. Tema sfârșitului vieții a apărut în repetate rânduri în discursurile dumneavoastră; cred, de fapt, că ați menționat-o în mai mult de jumătate din discursurile pe care le-ați ținut în Franța. Mă gândesc în special la ceea ce aţi spus la Elysée și ieri la Lourdes, când aţi afirmat că ceea ce este legal nu este neapărat moral; o referire clară la recenta legalizare a eutanasiei în Franța. În Franța există și principiul „secularismului”, sau separarea dintre religie și politică. Credeți că, în momentele cruciale sau când miza este mare, această graniță ar trebui depășită în numele primatului conștiinței? Și, dacă da, s-a depășit această linie?
Mulțumesc pentru întrebare. Aș spune că, conform concepției Bisericii despre separarea dintre Biserică și politică – sau Biserică și stat – nu am depășit această linie. Vă sugerez să citiți sau să recitiți Magnifica humanitas: în prima parte, în primele capitole dedicate Doctrinei Sociale a Bisericii, explic că atunci când Biserica vorbește despre apărarea vieții sau despre problemele doctrinei sociale, nu se angajează în politică, ci mai degrabă aplică Evanghelia în viața oamenilor. Și acești oameni pot fi politicieni – de stânga sau de dreapta, după caz – care susțin că religia ar trebui să rămână limitată la sfera privată. Și pot fi politicieni, dacă vrem din stânga sau din dreapta, care susțin că religia ar trebui să rămână exclusiv în sfera privată: fiecare poate face ce vrea singur, dar statul ar trebui să rămână separat. Cert este că, atunci când am fost în Franța, am făcut-o mai ales pentru a propovădui Evanghelia, pentru a proclama Vestea Bună, pentru a reafirma ceea ce spune însuși Isus Cristos: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Și deci să proclamăm adevărul pe care ni-l oferă Isus. Apărarea vieții este un principiu pe care, după cum știți cu toții, Biserica îl învață și în care crede profund. Pe de o parte, evident, sunt conștient că recent a fost aprobată o lege pe această temă în Franța și că în alte țări europene, precum și în restul lumii, este în desfășurare o dezbatere amplă pe probleme legate de sfârșitul vieții. Totuși, a fi într-un loc precum Lourdes, unde oamenii caută ceva mult mai profund și înțeleg că viața lor, chiar și în mijlocul bolilor, dezabilităților sau suferințelor de diferite feluri, are sens, este semnificativă. Biserica, în numele lui Isus, vrea să fie aproape de acești oameni și să reafirme valorile pe care viața însăși, după părerea mea, le conține pentru noi toți. Așa că aș spune că dacă asta face politică, am făcut-o; dar cu siguranță nu am intenționat să mă amestec în politica franceză. Am vrut pur și simplu să predau ceea ce crede Biserica cu adevărat.
Íñigo Domínguez (El País): Ați vorbit de multe ori, inclusiv în această călătorie, despre cultura rebutului care ne înconjoară, despre marginalizarea celor considerați neproductivi, inclusiv a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități. În Spania, am văzut recent un caz care reprezintă puțin din toate acestea, care a provocat o mare indignare în țară: cazul Maricarmen, o femeie de 87 de ani cu dizabilități căreia i-a fost luată casa din Madrid pentru că nu plătea chiria; chiria i-a fost mărită de cel puțin cinci ori. Nu știu dacă sunteți familiarizat cu istoria lui Maricarmen, dar, în orice caz, ce părere aveți despre problema „vivienda” (criza locuințelor) care există în toată Europa, în întreaga lume, unde speculațiile imobiliare îi alungă pe vecini din orașe, iar tinerii nu își pot permite o locuință. Ce părere aveți despre această problemă?
Cred că acesta este un bun exemplu al modului în care Biserica, ca o comunitate sau ca ființe umane, inclusiv persoanele fără credință, trebuie să găsească soluții mai juste pentru a preveni ca aceste cazuri să se întâmple. Nu știu la ce caz te referi, dar mi se pare că este o situație în care vecinii, comunitatea, parohia, dieceza și chiar statul trebuie să se unească și să spună: „Cum se poate întâmpla așa ceva? Care este problema în sistemul care permite unei femei în vârstă, în special uneia cu dizabilități, să fie dată afară din casă?”. Biserica vorbește mult despre risipă și dreptate și încurajează și promovează încercarea de a trezi în fiecare capacitatea de a răspunde cu un simț al ființei mai uman, sensibil la durerea și suferința celorlalți. Problema locuințelor există în multe țări; este o problemă care nu poate fi rezolvată de o parohie, o dieceză sau chiar de Biserică. Cu toate acestea, cred că ne confruntăm cu o provocare uriașă, pentru care trebuie să cerem liderilor politici și autorităților să găsească soluții, pentru că este în mod clar în creștere. De multe ori reacționăm numai în momente de urgență, dar ar trebui să înțelegem de fapt care este cauza sistemică a acestei probleme și cum să ajutăm.
Manuela Tulli (Ansa): Sanctitatea Voastră, astăzi și pe parcursul acestei călătorii, ați subliniat necesitatea dialogului și, adresându-vă Europei, ați vorbit despre iluzia reînarmării. Dar, în același timp, ați spus că există curajul de a face renunţări și sacrificii pentru binele comun, inclusiv pentru pace. Conflictul din Europa este între Rusia și Ucraina. Ce ați vrut să spuneți când ați vorbit despre aceste sacrificii? Și apoi, credeți în negociere pentru că aveți trimișii dumneavoastră: monseniorul Gallagher a mers primul, iar cardinalul Zuppi este acolo în aceste zile. Dar cum puteți vorbi cu un stat care atacă, bombardează și amenință nu numai Ucraina, ci și alte state europene?
Primul lucru este să subliniem principiile Doctrinei Sociale a Bisericii, unde căutăm să nu promovăm violența, ura, înarmarea și pericolele care există în lumea de astăzi, chiar și din partea unor lideri și țări care încep din nou să vorbească despre arme nucleare, despre războaie din ce în ce mai distructive, mai ales când vine vorba de chestiunea vieții umane. A continua să se înarmeze, să investească în această industrie militară extraordinară care promovează investițiile militare de multe decenii – cinci ani de anul trecut –. Unele țări se confruntă cu o creștere enormă cu o industrie care promovează războiul. Când aceste miliarde de dolari ar putea rezolva probleme precum foametea în lume, locuințele, șomajul etc., toată lumea caută o voce care să ofere o altă cale, una care să nu investească mai mult în arme, ceea ce nu face decât să alimenteze și mai mult tensiunile care ar putea duce la izbucnirea unui alt război, a unui alt conflict.
Și vedem că violența pe care aceste puteri încearcă mereu să o impună cu puterea, în loc să se angajeze în dialog și să promoveze negocieri asupra diferențelor care pot exista în mod natural, ne apropie tot mai mult de un război, de războaie multiple și conflicte precum cele pe care le vedem în lumea de astăzi. Nu trebuie să fie politică sau non-politică, ci (ceea ce este necesar) este o voce care să urmărească să promoveze valorile demnității umane, importanța vieții și posibilitatea de a cheltui mai mult pentru sănătate și educație și mai puțin pentru arme. Cred că Biserica are responsabilitatea de a promova aceste valori, invitând încontinuu lideri, precum cei din Rusia, Ucraina și alte țări, să vină, să se așeze, să se angajeze în dialog și să caute modalități de a rezolva problemele fără a continua aceste războaie fără sens. Având în vedere acest lucru, Biserica continuă să-și ridice vocea. Nu putem forța pe nimeni; uneori pare inutil, dar continuăm să vorbim, continuăm să invităm, continuăm să proclamăm Evanghelia.
Justin McLellan (National Catholic Reporter): La Paris, ați vorbit despre nevoia urgentă de discernământ etic în ceea ce privește dezvoltarea inteligenței artificiale, iar în urma multiplelor atacuri cibernetice comise de agenți IA, mai mulți lideri tehnologici au avertizat că această tehnologie ar putea distruge lumea. Cât de îngrijorat sunteți că IA ar putea reprezenta riscuri catastrofale pentru omenire sau chiar ar putea să o elimine complet și ce ar trebui să facă națiunile, în special Statele Unite și China, pentru a se asigura că tehnologiile lor sunt sigure pentru omenire? Intrați în panică?
Dacă cineva m-ar întreba: „Intrați în panică?”. Nu, nu intru; dorm noaptea. Cu toate acestea, cred că preocupările ridicate de mulți experți și specialiști în IA ar trebui luate în serios. Nu cred că acestea sunt fake news (știri false), așa cum au spus unii, răspândite în încercarea de a obține un fel de beneficiu economic sau de altă natură. Interesant este că astăzi am citit că șeful NVIDIA susține că a găsit o modalitate de a pune anumite limite, ca să spunem așa, inteligenţei artificiale, astfel încât aceasta să nu scape de capacitățile sale specifice și să nu provoace daunele despre care se vorbește. Este vorba însă de același om care spune că nu ar trebui să existe limite și nicio reglementare guvernamentală. Cred că trebuie să ne așezăm și să discutăm despre aceasta. Trebuie să continuăm să invităm lideri politici, lideri în domeniul inteligenței artificiale, organizații sociale și asociații să se reunească pentru a analiza ce se întâmplă deja și ce s-ar putea întâmpla în viitor. A spune pur și simplu: „Oh, nu se va întâmpla” și a închide ochii la asta nu cred că este cea mai responsabilă modalitate de a aborda problema. Vaticanul a înființat propria Comisie pentru Inteligența Artificială, care s-a născut ca o modalitate de a coordona ceea ce facem noi înșine în Sfântul Scaun, cum folosim IA, care sunt riscurile și beneficiile. Dar de când a fost publicată Magnifica humanitas, am fost contactați de multe persoane și, prin urmare, încercăm să continuăm să promovăm dialogul, studiul și investigația, pentru a găsi modalități de a ne asigura că IA nu ajunge la punctul de a distruge omenirea sau de a o exclude din dezbatere. Sunt relativ optimist că putem realiza acest lucru. Cred că există destui oameni interesați serios de acest lucru și dispuși să îl ia în considerare în afara chestiunilor de putere, a cine este pe primul loc, a ce se întâmplă când IA devine ceea ce ei numesc Inteligență Artificială Generală și așa mai departe.
Ludwig Ring-Eifel (KNA): Astăzi am fost la Metz, foarte aproape de granița cu Germania. Dar până acum nu ați fost în Germania. Așadar, întrebarea mea fundamentală este: când ne putem aștepta să vă vedem de cealaltă parte a graniței? De asemenea, având în vedere două evoluții care probabil vă preocupă și pe dumneavoastră: declinul constant al Bisericii catolice în Germania și ascensiunea incredibilă a partidelor extremiste în Germania, care amenință să spulbere enormul consens pro-european pe care l-ați menționat astăzi…
Cu toată umilința, pot spune că sunt Papă doar de aproximativ cincisprezece luni. Sunt multe locuri pe care nu le-am vizitat încă. Am primit o invitație. Sper cu adevărat să mă întorc; adică, am mai fost acolo, dar nu ca Papă. Sper să vizitez Germania, așa cum sper să vizitez multe alte țări. Dar nu am încă un plan; încă lucrez la programul de anul viitor, iar singura călătorie pe care o am programată este pentru Ziua Mondială a Tineretului în Coreea. Dar vă mulțumesc pentru răbdare și pentru întrebare. În ceea ce privește afirmația pe care ați făcut-o, conform căreia Biserica este în declin în Germania sau declinul credincioșilor săi, același lucru s-a spus și despre Franța în trecut, însă am văzut ce s-a întâmplat în ultimele patru zile. Cred că, dacă redescoperim adevăratul spirit misionar și modul corect de a acționa, vor exista în continuare mulți oameni în Germania care vor să trăiască și să celebreze credința lor creștină și catolică. Așadar, sunt optimist în această privință, chiar dacă recunosc problemele, recunosc diferitele cauze care au lovit puternic Biserica, dar au lovit și Bisericile evanghelice și protestante foarte puternic și au lovit societatea în același mod. Dar sper cu adevărat să pot ajunge la acești oameni. Sper cu adevărat să continui să lucrez cu liderii Bisericii din Germania și să găsesc modalități de a răspunde nevoilor lor. Ar fi interesant să studiem și să analizăm dacă și cum ar putea exista o corelație, de exemplu, între creșterea acestor grupuri de extremă dreaptă și faptul că extrema dreaptă se fragmentează și ea. Acum, după cum putem vedea, acel grup anume devine și mai extremist, alături de alte așa-numite grupuri de extremă dreaptă. În același timp, asistăm la o combinație a acestor opinii de extremă dreaptă cu un anumit tip de religie, care, nu doar în opinia mea, ci și conform declarațiilor liderilor Bisericilor catolice și protestante din Germania, nu reprezintă o expresie autentică a creștinismului. Și, încă o dată, revenim la valorile Evangheliei, care nu sunt despre ură și dezbinare, ci despre înțelegere, compasiune și însoțire.
Sper profund – și sper că și Biserica o va face – că putem găsi o modalitate de a ajunge la majoritatea oamenilor de bunăvoință, astfel încât să înțeleagă importanța angajării lor, inclusiv în ceea ce privește participarea la procesele politice, de a face alegeri clare pentru binele comun și nu pentru idei extremiste care ar putea provoca daune mult mai mari decât ne dăm seama în acest moment. Prin urmare, cred că vom fi cu toții o încurajare în acest sens. Încă o dată, Biserica, Doctrina Bisericii, vorbește, învață și predică ceea ce credem că sunt aceste valori dătătoare de viață, nu distrugere și dezbinare.
Papa a încheiat interviul său cu jurnaliștii adăugând câteva cuvinte de mulțumire:
Aș dori să profit de această ocazie pentru a mulțumi numeroaselor persoane care lucrează în culise și care nu primesc aplauzele pe care le primește Papa când trece pe acolo, dar care au contribuit semnificativ la organizarea acestei călătorii: atât celor de la Sfântul Scaun, cât și celor din Franța, episcopilor francezi și numeroșilor laici care au lucrat la organizarea diferitelor activități.
(După Vatican News, 28 septembrie 2026)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu