Discurs adresat autorităților şi societății civile

Domnilor căpitani regenți,

Stimate autorități,

Sunt încântat să vizitez țara dumneavoastră, care se mândrește cu distincția de a fi cea mai veche republică din lume, cu o tradiție care datează de la începutul secolului al IV-lea. Le mulțumesc sincer căpitanilor regenți pentru invitația lor amabilă și pentru primirea pe care mi-au adresat-o, după cum o dovedesc cuvintele pe care mi le-au adresat în numele tuturor cetățenilor săi. Vizita mea urmează exemplul sfântului Ioan Paul al II-lea în 1982 și al lui Benedict al XVI-lea în 2011 și are scopul de a confirma legătura profundă care unește San Marino cu Scaunul Apostolic. Această legătură este străveche datorită lungii lor coexistențe istorice, dar recentă dacă ne gândim că acum doar un secol, în aprilie 1926, au fost oficializate relațiile diplomatice dintre Sfântul Scaun și Înalta Republică San Marino.

În lunga sa istorie, Republica voastră a făcut peren de actuale cuvintele pe care le-am putea defini drept testamentul spiritual al fondatorului său și care au fost amintite mai devreme: „Relinquo vos liberos ab utroque homine”, a căror sinteză apare clară în motto-ul Libertas. Un singur cuvânt, dar de câtă densitate! În contextul istoriei unui popor și a unui stat, el exprimă cu siguranță aspirația de a se autodetermina, de a nu depinde de alte autorități politice. Dar, în același timp, Libertas înseamnă mult mai mult și aș dori să mă concentrez pe scurt asupra acestui lucru împreună cu voi.

În primul rând, aș dori să subliniez că nu există libertate civilă adevărată fără libertate personală, adică fără respect și promovare a demnității persoanei umane, a cărei libertate este o componentă esențială. Această libertate este dată și garantată, în cele din urmă, de Dumnezeu, a cărui voce răsună în conștiința fiecărei ființe umane.

A promova libertatea înseamnă a apăra spațiul conștiinței. Și aici gândurile noastre se îndreaptă către numeroșii bărbați și femei care, în fiecare epocă și loc, sunt martiri ai libertății pentru că dau mărturie tocmai despre primatul conștiinței. Ferm formați de căutarea adevărului, sunt pe deplin responsabili pentru propriile decizii și, prin urmare, liberi de orice altă constrângere decât cea proprie creaturii, care îi leagă de Dumnezeu. Sfântul Thomas More, patronul guvernelor și al politicienilor, este exemplar în acest sens. Chiar și astăzi, în multe părți ale lumii, nu lipsesc oameni care rămân fideli conștiinței lor chiar și în vremuri de mare adversitate, martori ai adevăratei libertăți, libertatea care vine din a fi fii și fiice ale lui Dumnezeu. Cu admirație, ne exprimăm solidaritatea cu cei care, în acest moment, plătesc personal pentru că nu și-au trădat conștiința.

În afară de asta, libertatea se realizează în dăruire, în comuniune, în întâlnire și în dialog. Este ca o plantă care crește și produce ramuri și frunze pentru a oferi tuturor oxigen, umbră, parfum, fructe și semințe noi. Și cum ar putea fi altfel, din moment ce izvorăște din Iubirea Una şi Întreită? Această referință teologică poate părea excesivă, dar cred că este necesară astăzi, în fața idolatriei care subminează din rădăcină acele proiecte politice și economice care se prezintă în numele libertății, dar în realitate sunt sclavii idolilor și ai puterii.

În viziunea creștină, libertatea și comuniunea stau sau cad împreună. Mulți sfinți au inițiat experiențe de viață comunitară în care oamenii își exprimă libertatea prin ascultarea de o regulă bazată pe Evanghelie. În cazul dumneavoastră, este întotdeauna de un interes deosebit faptul că la originile comunității dumneavoastră se află oameni precum sfântul Marino și sfântul Leon, pe care îi putem defini drept constructori de orașe libere și pașnice. Opera lor poate fi interpretată conform icoanei biblice a reconstrucției Ierusalimului promovată de profetul Nehemia. Este imaginea „pozitivă”, opusă celei a Turnului Babel, care ghidează reflecția asupra enciclicei Magnifica humanitas (cf. nr. 8). Opera lui Nehemia este inspirată de rugăciune, implică familiile și tot poporul, construiește legături chiar înainte de a fi puse pietrele; stilul este comuniunea, nu uniformitatea, „armonia care apare atunci când fiecare persoană își asumă partea și tot poporul recunoaște că puterea sa vine de la Domnul” (ibid.). Așadar, îmi place să mă gândesc la opera întreprinsă de fondatorii voștri, care se reflectă bine în hărnicia și ingeniozitatea acestui popor și a acestui pământ.

Pentru voi, libertas înseamnă și o angajare constantă pentru o participare activă și pozitivă la construirea păcii. În acest sens, îmi exprim profunda apreciere și găsesc o consonanță deosebită cu atitudinea Sfântului Scaun. Din acest motiv, împărtășim o stimă comună pentru diplomație și multilateralism ca modalități privilegiate de a cultiva relațiile internaționale și de a promova înțelegerea între națiuni. „Spre deosebire de comunicările impulsive, retorica agresivă și logica puterii care caracterizează timpul nostru, vocația diplomației este de a încuraja dialogul cu toți, inclusiv cu cei considerați mai «incomozi» sau care nu s-ar considera îndreptățiți să negocieze. Diplomația trebuie să depună maximum de umilință și răbdare pentru a repara chiar și cele mai slabe semne de bunăvoință între părțile aflate în conflict, începând astfel procesul de construire a păcii” (Scrisoarea enciclică Magnifica humanitas, 224).

Doamnelor și domnilor, această vizită – similar cu ceea ce s-a întâmplat în Principatul Monaco – mă invită să subliniez valoarea unică a unui stat mic, „la scară umană”, unde este posibil să se experimenteze proximitatea politicii față de nevoile cetățenilor și, prin urmare, o democrație mai eficientă, mai ales dacă este inspirată și de inspirația creștină. Prin urmare, Republica San Marino poate fi un „laborator” de politică bună, unde, fără a deroga natura seculară a statului, se poate inspira din principiile doctrinei sociale catolice: urmărirea binelui comun, destinația universală a bunurilor, armonia subsidiarității și solidarității și dreptatea socială (cf. ibid., 59-81). Această angajare apare și mai prețioasă astăzi, pe măsură ce Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană se pregătește să devină operațional, iar Republica dumneavoastră se va găsi într-o relație stabilă, deși unică, cu o realitate complexă care poate beneficia enorm de contribuția dumneavoastră.

Mergând și mai adânc, scopul principal la care trebuie să tindem în acest „laborator” este îngrijirea umanului. O comunitate precum a dumneavoastră, de fapt, bogată în același timp în valori tradiționale și tehnologic în pas cu vremurile, poate urmări eficient acest scop printr-o grijă care se traduce în protejarea fiecărei vieți, în fiecare etapă, de la concepție până la moartea naturală. „Calitatea unei civilizații nu se măsoară prin puterea mijloacelor sale, ci prin grija pe care o oferă, prin capacitatea de a-l recunoaște pe celălalt ca pe un chip și nu ca pe o funcție. Capacitatea de a ne îngriji unii de alții este o dimensiune importantă a umanității noastre. […] Tehnologia poate sprijini și grija reciprocă între oameni, de exemplu, oferind instrumente care ne ajută să prevedem și să ne organizăm, dar fără a ne priva de libertatea și judecata ființelor umane, subiecte ale relațiilor și responsabile de decizii” (ibid., 114).

Această grijă față de ceilalți a fost o caracteristică a istoriei San Marino încă de la începuturile sale. După cum s-a menționat, ea s-a manifestat în tradiția ospitalității, care nu a șovăit niciodată de-a lungul secolelor, față de cei care suferă și sunt în dificultate. Recent, aceasta a fost demonstrată prin sprijinul și ospitalitatea arătate poporului ucrainean, în special la începutul conflictului, precum și prin angajarea față de dreptul internațional umanitar într-un moment al istoriei în care acesta pare a fi în mod curent ignorat, dacă nu chiar călcat în picioare.

Această sensibilitate este, de asemenea, un rod al tradiției creștine a acestei țări și al colaborării constante și pozitive dintre autoritățile politice și episcop în urmărirea binelui comun. Prin urmare, sunt deosebit de recunoscător pentru angajarea și mărturia voastră și vă încurajez pe toți – guvernatori, cetățeni și comunitatea eclezială – să continuați angajarea voastră curajoasă și vizionară față de demnitatea fiecărei persoane umane și față de binele comun. Fiecăruia dintre voi, le reînnoiesc expresia bucuriei mele pentru această vizită în Republica San Marino și invoc binecuvântarea Domnului asupra tuturor.

Salutul Sfântului Părinte adresat credincioșilor din piață de la balconul Palatului Public

Bună ziua! Bună ziua tuturor! Vă mulțumesc sincer pentru primirea voastră în această zi frumoasă! Sunt cu adevărat fericit să fiu aici cu voi, să vă salut, să mă bucur de frumusețea, istoria, tradiția și credința acestui mare popor din San Marino.

Multe felicitări vouă: să trăiți mereu în libertate autentică, cu adevărata libertate în Cristos Isus, cu adevărul și să fiți mereu uniți în acest spirit de primire. Cele mai bune urări tuturor!

Discurs adresat comunităţii ecleziale

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Mă bucur să vă întâlnesc în această bazilică – chiar și pe voi, care sunteți afară – în această bazilică dedicată sfântului diacon Marinus, patronul vostru. Îl salut pe Excelența Sa, episcopul vostru, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale amabile, pe preoți, consacrați și consacrate, pe reprezentanții vieții ecleziale a diecezei și pe toți cei prezenți. Aș dori să trăim împreună acest moment ca o pauză în drumul nostru comun pe urmele lui Cristos.

Dieceza de San Marino-Montefeltro este moștenitoarea unei bogate istorii de credință și curaj: cea a sfinților Marino și Leon care, acum optsprezece secole, cu mesajul creștin „au adus în contextul acestei realități […] noi perspective și valori, determinând nașterea unei culturi și civilizații centrate pe persoana umană, chipul lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, Omilie, San Marino, 19 iunie 2011). Laicii și pietrarii – chemați abia mai târziu, în grade diferite, la slujirea prin hirotonire – au putut traduce mesajul evanghelic într-un nou model comunitar și politic, puternic caracterizat de principiile creștine de libertate, respect reciproc și comuniune, un model care rămâne viu până în zilele noastre. Și este frumos să vedem cum comunitățile voastre diecezane și civile se străduiesc să ducă mai departe opera fondatorilor lor cu același entuziasm și fidelitate. Din acest motiv, aș dori să mă opresc pentru a reflecta împreună cu voi asupra unor aspecte ale drumului vostru ca Biserică pe care le consider importante.

Mă adresez mai întâi tinerilor, începând cu ceea ce le-a spus Papa Benedict al XIV-lea, vizitându-vă acum cincisprezece ani: „Nu vă opriți la răspunsuri parțiale, imediate […] mai ușoare și mai confortabile în acest moment, care pot oferi câteva momente de fericire, euforie și bucurie, dar care nu duc la adevărata bucurie de a trăi” (Întâlnire cu tinerii, 19 iunie 2011); și apoi a adăugat: „Inima voastră este o fereastră deschisă spre infinit!”. Așadar, dragi tineri: țineți această fereastră deschisă! Urmăriți cu privirea sufletului vostru cărările trasate în voi de marile dorințe de frumos, bunătate și viață pe care le purtați în inimă. Dacă observați cu atenție cărările lor și ascultați glasul lor, ele vă vor purta în sus, la întâlnirea cu Dumnezeu, unde El vă caută și vă așteaptă; și cu ajutorul Lui, visele voastre vor avea puterea de a influența istoria și de a o îmbunătăți.

Iată, așadar, a doua mea invitație către voi: îmbrățișați cu entuziasm misiunea voastră în lume! Faceți-o, mai întâi, căutând să înțelegeți chemarea voastră, unică pentru fiecare dintre voi, și să-i apreciați măreția (cf. Ef 1,18). Și apoi dedicați-vă ei, investind fără menajamente toată bogăția darurilor pe care Dumnezeu vi le-a acordat. Nu vă temeți să faceți alegeri exigente, precum căsătoria, consacrarea, slujirea primită prin hirotonire, viața profesională, angajarea socială și politică; pregătiți-vă cât mai bine pentru responsabilitățile care vă așteaptă. Implicați-vă în inițiative și proiecte de caritate și dreptate. În acest fel, și voi veți contribui la a da „o mărturie de pace care vorbește lumii”, așa cum spune motto-ul vizitei mele.

În acest sens, aș dori să exprim sincere mulțumiri preoților, cateheţilor și tuturor educatorilor care, cu diferite itinerarii și propuneri, lucrează pentru creșterea umană și creștină a copiilor. A voastră, preaiubiţilor, este o muncă ascunsă, dar foarte importantă, este o slujire umilă și prețioasă, pentru că vine în ajutorul părinților, care sunt în primul rând responsabili de educația de credință a copiilor lor. Familia, de fapt, este primul loc de formare a credinței, pântecele firesc în care se învață și se respiră zilnic Evanghelia încă din copilărie. Din acest motiv, o pastoraţie înțeleaptă va avea grijă să hrănească o puternică sinergie educațională între familii și comunitățile ecleziale, un pact educațional, astfel încât părinții să se simtă implicați, să redescopere ei înșiși credința într-un mod nou și să aibă bucuria de a transmite copiilor lor valorile creștine a căror custode sunt.

În ceea ce privește conținutul, căile de creștere, în special în inițierea creștină, ar trebui să comunice în primul rând frumusețea și bucuria vieții baptismale și sacramentale, astfel încât în ​​cadrul comunităților să se nască și să se consolideze căi de sfințenie și să se dezvolte în toți conștiința propriei demnități profetice, sacerdotale și regale. În spiritul Conciliului al II-lea din Vatican, liturgia trebuie cultivată cu atenție, iar credincioșii trebuie formați să o trăiască ca un trup unit, ca acțiunea comună a unui singur trup viu (cf. Constituția Sacrosanctum Concilium, 26), în care fiecare membru își ia puterea de la Masa Domnului pentru a duce lumina sa pe cărările lumii.

Credem că Evanghelia este calea spre libertate pentru bărbații și femeile din toate timpurile și că în Isus Cristos și Cuvântul său bucuriile, rănile și întrebările cele mai profunde ale omenirii își găsesc sens și un răspuns definitiv. Prin urmare, suntem convinși că cel mai mare dar pe care îl putem face fraților și surorilor pe care Domnul îi pune pe calea noastră este să-i ajutăm să-l întâlnească pe El, Dumnezeul făcut om, care a murit și a înviat pentru noi și să găsească mântuirea în El. În această lumină, exercităm caritatea în toate formele ei, fără precupeţire, păstrând mereu în suflet și în minte binele suprem și integral al persoanelor cărora le oferim sprijinul nostru.

Trăim într-o lume rănită de numeroase conflicte, în care suntem alarmați de creșterea violenței, a izolării și a fricii de ceilalți. Confruntați cu aceste tendințe tulburătoare, răspunsul nostru nu poate fi decât să mergem cu și mai multă convingere pe calea Evangheliei. Inspirația sa este fundamentul unei societăți „construite pe respectul pentru propria libertate și pentru cea a celorlalți și, mai ales, pe respectul pentru Voința sacră a lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Omilie, San Marino, 29 august 1982), care învață și impune grija față de cei mai slabi, iertarea, comuniunea și solidaritatea.

În acest sens, doresc să subliniez importanța și valoarea profetică a unor experiențe de sprijin reciproc și apropiere cu care, în zonele mai interioare ale acestei regiuni, micile comunități înfruntă provocările depopulării și ale lipsei de servicii, menținând viu un sentiment de familie și comuniune. Aceste comunități aparent mici și marginalizate sunt ca niște flăcări din care să se ia pentru a reaprinde și a reaprinde în toate focul unor valori solide, străvechi și mereu prezente. Aceste experiențe mărturisesc căldura acelei magnifica humanitas la care trebuie să tindem, pentru a depăși individualismul unei anumite culturi metropolitane și consumiste, precum și alte forme de parohialism neîncrezător și divizator, și pentru a insufla viață nouă speranțelor noastre de fraternitate și pace.

Iubi frați și surori, ultimul cuvânt este cel mai apropiat de inima mea: comuniunea. În comunitățile noastre, mărturisim unitatea: între parohii și, în cadrul lor, între păstori și credincioși, între diferite carisme și slujiri. Și aceasta face parte din moștenirea Evangheliei trăite pe care ne-au lăsat-o sfinții Marino și Leon și din misiunea noastră de a continua cu perseverență și dăruire să construim pe ceea ce au început ei. Prin mijlocirea lor, Domnul să vă binecuvânteze și să vă susțină mereu pe drumul vostru.

Vă mulțumesc din adâncul inimii pentru primirea voastră! Vă țin alături de mine în rugăciunile mele și sunt sigur că și voi veți continua să vă rugați pentru Papa. Mulțumesc!

Cuvintele Sfântului Părinte Leon al XIV-lea către tinerii adunați în piața din afara Bazilicii

Bună ziua! Cele mai bune urări tuturor! Așadar, ați ascultat puțin în timpul discursului… Pot repeta aceleași cuvinte, începând cu: deschideți ușa inimii voastre, ascultați-l mereu pe Isus Cristos și nu vă fie niciodată teamă să ascultați ceea ce Isus vrea să vă spună fiecăruia dintre voi.

Da, pot să vă spun ceva foarte important vouă, tinerilor: recunoașteți valoarea vieții în voi înșivă. Valoarea vieții voastre, a voastră care ați fost creați de Dumnezeu, iubiți de Dumnezeu: viața voastră are atât de multă valoare, pentru noi, pentru Biserică, pentru familia voastră, pentru întreaga lume. Credeți în ceea ce Dumnezeu a creat, pentru că sunteți cu toții fii și fiice ale lui Dumnezeu și Dumnezeu vă iubește. Și trăind cu acest sentiment de iubire în inimă vă va da tot ce aveți nevoie de-a lungul vieții voastre. Fiți generoși, fiți mereu deschiși să-i slujiți pe ceilalți, căutați să formați prietenii autentice: în prietenie putem construi comunitate.

Aici, în San Marino, aveți o deviză atât de frumoasă! Un singur cuvânt: „Libertas”. Cu siguranță l-ați auzit de multe ori. Găsim libertatea autentică numai în Isus Cristos, o găsim în adevăr: Isus a venit, a venit să ne dea viață, a venit să ne ajute să recunoaștem adevărul într-o lume atât de adesea plină de minciuni, plină de înșelăciune. Totuși, dacă îl aveți pe Isus Cristos în inimile voastre, dacă aveți adevărul și libertatea de a-l urma pe Isus, nu este nevoie să vă temeți de nimic altceva. Pentru că Isus merge cu voi și Isus ne cheamă pe toți, ne cheamă să mergem împreună.

Vă mulțumesc! Vă mulțumesc tuturor! Și suntem cu adevărat o singură comunitate, mereu uniți. Vă mulțumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu