În această dimineață, la ora zece, clopotele catedralei din Imus au bătut pentru o înmormântare și o familie. În prima dieceză încredințată slujirii episcopale a cardinalului Luis Antonio Gokim Tagle, a avut loc înmormântarea tatălui său, Manuel Topacio Tagle, Sr. Pentru toți, simplu, „Tatay Maning”.

Liturghia a fost celebrată și omilia a fost rostită de fiul său, cardinalul Tagle, pro-prefect al Dicasterului pentru Evanghelizare.

În jurul lui s-au adunat numeroși episcopi, doi cardinali, nunțiul apostolic în Filipine, arhiepiscopul Charles Brown. Sute de preoți și călugări. Și o mulțime venise din Imus, Manila și din fiecare colț al arhipelagului. Un popor întreg, pentru a-și exprima afecțiunea față de cardinal și familia sa.

În omilia sa, cardinalul Tagle a amintit cum Euharistia îi adună pe credincioși într-o singură comuniune și dezvăluie cum Dumnezeu poate face din oameni un dar unii pentru alții, în mod reciproc.

Cardinalul a recunoscut că experiența morții celor dragi este marcată de singurătate și suferință. Dar a subliniat că tocmai în astfel de circumstanțe se poate percepe, într-un mod luminos, că inima umană este făcută pentru apropiere, companie și comuniune: o dorință pe care tatăl său o exprimase cu o intensitate deosebită chiar și în perioadele de boală și spitalizare.

Cardinalul a revenit apoi la Evanghelia răstignirii și la promisiunea făcută tâlharului cel bun: „Astăzi vei fi cu mine în paradis”. Un răspuns, a spus el, la cea mai veche frică a omului: aceea de a fi abandonat.

Viața veșnică, a reamintit cardinalul, înseamnă a rămâne aproape de Isus. Este păstrată pentru totdeauna în memoria iubitoare a lui Dumnezeu. Oamenii uită uneori, dar Dumnezeu nu-i uită niciodată pe cei pe care îi iubește. Și acest lucru, a relatat pro-prefectul Dicasterului Misionar, a fost evident și în viața tatălui său, marcată de suferință, slujire și iubire.

Tatay Maning era încă un băiat când un bombardament din timpul războiului i-a ucis tatăl. Niște schije au rămas în corpul său pentru totdeauna. Din acea rană, a spus cardinalul, s-a născut o chemare: să respingem războiul, să construim o lume fără văduve și fără răniți. Chiar și ca adult, a experimentat violența. A fost răpit, confundat cu fiul unui om bogat. Totuși, când vorbea despre asta, o făcea fără ranchiună. Cardinalul a vrut, de asemenea, să interpreteze această rană ca o chemare: împotriva răpirilor, împotriva oricărei exploatări a celor mici, pentru comunități în care nimeni nu este lăsat în urmă.

Credința lui Tatay Maning a reverberat în gesturi mici și constante. Ca slujitor extraordinar al Euharistiei, a adus Împărtășania bolnavilor și muribunzilor. A vizitat familiile în mod regulat, fără să obosească niciodată. I-a ajutat discret pe cei aflați în dificultate, susținând anonim pe unii studenți în timpul studiilor. Mulți au descoperit asta abia după moartea lui. Cardinalul a spus că era un om recunoscător pentru ajutorul primit.

În familie, Tatay și-a însoțit copiii deja mari și adulți la aeroport și i-a așteptat la întoarcere, întotdeauna personal. Gesturi zilnice care exprimau dedicarea lui de a fi aproape de cei pe care i-a iubit, în fiecare plecare și în fiecare întoarcere – o atenție care continuă și astăzi la fratele cardinalului, Manuel „Nonoy” Tagle Jr.

Cardinalul și-a amintit în cele din urmă de seninătatea ultimelor clipe ale tatălui său: deși se afla la Roma, a putut vorbi cu el prin apel video, s-a rugat cu el și l-a binecuvântat. Liniștit că familia sa va avea grijă de soția sa, Tatay a putut să plece în pace. Omilia sa a interpretat această moarte ca o trecere către promisiunea raiului: în Cristos, a concluzionat cardinalul, nimeni nu este lăsat singur, pentru că toți sunt ținuți în memoria lui Dumnezeu și primiți în comuniunea veșnică.

După Liturghie, Tatay Maning a fost însoțit la mormântul familiei. A urmat un moment rezervat rudelor apropiate. Un prânz simplu, în stil familial, a fost deschis tuturor. În acea atmosferă, se putea simți marea afecțiune a oamenilor pentru cardinal și cei dragi. Au fost prezenți mama cardinalului, doamna Mila Tagle, „Nanay”, în vârstă de 96 de ani, fratele său Manuel „Nonoy” Tagle Jr., și numeroase rude, unele din străinătate. Ziua s-a încheiat cu un moment mai intim rezervat familiei.

(După Agenția Fides, 11 septembrie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu