Via Crucis are o legătură profundă cu un loc care se arată în inima Romei. Acest loc este Colosseum, teatru în era Imperiului Roman de spectacole atroce cu fiare sălbatice şi gladiatori unde a fost vărsat sângele primilor martiri. Mărturia lor se leagă cu aceea a atâtor creştini care, în alte perioade ale istoriei precum şi în acest timp al nostru, şi-au dat viaţa pentru Cristos. Pătimirea lui Isus se retrăieşte în Colosseum începând din secolul al XVIII-lea. În Anul Sfânt din 1750, convocat de papa Benedict al XIV-lea, sunt ridicate în acest loc 14 monumente mici şi o cruce mare. Din voința aceluiaşi pontif, la 19 septembrie 1756, amfiteatrul monumental este consacrat comemorării Pătimirii lui Cristos şi a martirilor. După două sute de ani, în 1959, Ioan al XXIII-lea reintroducea ritul Via Crucis la Colosseum, reluat apoi de Paul al VI-lea în 1964. Pornind tocmai de la cuvintele papei Montini din acel an, reparcurgem meditațiile pontifilor care se leagă, îndeosebi, cu timpul actual zbuciumat de război.
Paul al VI-lea: pacea lui Cristos plouă de sus
La sfârşitul lui Via Crucis la Colosseum, la 27 martie 1964, Paul al VI-lea se opreşte asupra a două aspecte ale „scenei lumii asupra cărora se proiectează lumina Crucii”. Unul din aceste aspecte este „suferința umană”. La lumina Crucii „durerea (putem înţelege orice mizerie, orice sărăcie, orice infirmitate şi chiar orice slăbiciune, adică o condiție a vieţii care este deficientă şi are nevoie de remediu) apare în mod straniu asimilabilă cu Pătimirea lui Cristos”. „Un alt aspect, reflectat de Crucea lui Cristos, pe faţa pământului, este pacea”.
Acea pace, care este binele suprem al ordinii umane, acea pace care este cu atât mai de dorit, cu cât lumea evoluează tot mai mult în forme de viaţă interdependente şi comunitare, aşa încât o infracţiune la adresa păcii într-un anumit punct se repercutează asupra întregului sistem de organizare a națiunilor; de aceea pacea aceea care devine tot mai necesară şi trebuincioasă; acea pace – vai – pe care eforturile umane, chiar foarte nobile şi demne de aplauze şi de solidaritate, reușesc cu greu să tuteleze în integritatea sa şi să susțină cu mijloace diferite care să nu fie cele ale temerii şi interesului temporal. Pacea lui Cristos plouă de sus; adică proiectează pe pământ şi între oameni motive şi sentimente originale şi miraculoase.
Ioan Paul al II-lea: medităm asupra misterului crucii
Prima Via Crucis prezidată de Ioan Paul al II-lea la Colosseum, în 1979, este însoțită de meditația asupra textelor din discursuri ale papei Montini. La sfârşitul lui Via Crucis din 28 martie 1997, papa Wojtyła aminteşte că amfiteatrul Colosseum „este legat în memoria populară de martiriul primilor creştini”. Acest loc din Roma antică este deci „deosebit de potrivit pentru a retrăi, din an în an, pătimirea şi moartea lui Cristos”.
Astăzi se concentrează asupra Crucii atenţia noastră cea mai vie. Medităm asupra misterului Crucii, care se perpetuează în jertfa atâtor credincioşi, a atâtor bărbați şi femei asociați cu martiriul la moartea lui Isus. Contemplăm misterul agoniei şi al morții Domnului, care continuă şi în zilele noastre în durere şi în suferința indivizilor şi popoarelor încercate dur de violență şi de război. Acolo unde omul este lovit şi ucis, însuși Cristos este ofensat şi răstignit. Mister de durere, mister de iubire nemărginită! Rămânem în reculegere tăcută în faţa acestui mister insondabil.
Benedict al XVI-lea: drumul Via Crucis este o invitaţie pentru toţi
În ziua de Vinerea Sfântă din 2012, după ce a reevocat, în meditație, în rugăciune şi în cântare, drumul lui Isus pe calea crucii, Benedict al XVI-lea subliniază că „experienţa suferinței marchează omenirea, marchează şi familia”.
Drumul Via Crucis este o invitaţie pentru noi toţi, şi în special pentru familii, să-l contemplăm pe Cristos răstignit pentru a avea forţa de a merge dincolo de dificultăți. Crucea lui Isus este semnul suprem al iubirii lui Dumnezeu faţă de fiecare om, este răspunsul îmbelşugat la nevoie de a fi iubită pe care o are fiecare persoană. Când suntem în încercare, când familiile noastre ajung să înfrunte durerea, suferința, să privim la Crucea lui Cristos: acolo găsim curajul pentru a continua să mergem.
Francisc: crucea este răspunsul la relele lumii
În ziua de Vinerea Sfântă din 2013, papa Francisc subliniază că „Dumnezeu a vorbit, a răspuns”. Şi răspunsul său este Crucea lui Cristos.
În această noapte trebuie să rămână un singur cuvânt, care este însăși Crucea. Crucea lui Isus este Cuvântul cu care Dumnezeu a răspuns la răul lumii. Uneori ni se pare că Dumnezeu nu răspunde la rău, că rămâne în tăcere. În realitate Dumnezeu a vorbit, a răspuns, şi răspunsul său este Crucea lui Cristos: un Cuvânt care este iubire, milostivire, iertare. Este şi judecată: Dumnezeu ne judecă iubindu-ne. Să ne amintim asta: Dumnezeu ne judecă iubindu-ne. Dacă primesc iubirea sa sunt mântuit, dacă o refuz sunt condamnat, nu de El, ci de mine însumi, pentru că Dumnezeu nu condamnă, El numai iubește şi mântuiește.
Anul acesta Via Crucis se desfășoară din nou la Colosseum. Timp de doi ani, din cauza urgenței legate de coronavirus, s-a desfășurat în Piața „Sfântul Petru”. În Vinerea Sfântă din 2022 protagonistele sunt familiile. Cu ocazia anului dedicat familiei, cu care Biserica aminteşte cei cinci ani de la publicarea exortației apostolice Amoris laetitia, papa Francisc a încredințat pregătirea textelor meditațiilor şi rugăciunilor câtorva nuclee familiale. Printre liniile şi arcadele de la Colosseum, într-un loc unde mii de persoane au suferit, în trecut, martiriul pentru că au rămas fidele lui Cristos, Crucea va îmbrățișa durerile lumii chinuite de război.
„O emoție mare, sunt recunoscător bunului Dumnezeu pentru acest dar şi este un privilegiu să ofer vocea mea pentru aceste meditații la Colosseum”, afirmă Orazio Coclite în cursul transmisiunii. „Anul acesta – adaugă el – port în mod deosebit la picioarele acelei Cruci speranțele unei păci dorite, ca să triumfe cu adevărat. Pace în inimile noastre, să tacă mai ales armele”. Apoi relatează în culise: „În fiecare an, pregătind citirea meditațiilor, pun toată emfaza posibilă. În seara de Via Crucis este demontat totul, pentru că devine cu adevărat un moment de rugăciune pentru mine. Iau asupra mea emoțiile, suferinţele prezentat în meditații”. În sfârşit, relatează ascultătorilor o anecdotă: „Vă mărturisesc că port cu mine, în fiecare an, alături de text, o cărticică unde notez toate cererile de rugăciune care îmi sunt făcute. În urmă cu zece ani, în timp ce ajungeam la Colosseum, am întâlnit o doamnă cu faţa însemnată de lacrimi. S-a apropiat şi mi-a cerut o rugăciune: «Rugaţi-vă mai întâi pentru alţii, apoi dacă mai este timp şi pentru mine». Pierduse pe fiul, foarte tânăr, într-un accident rutier. Rămasă singură, fără soţ, nu are pe nimeni. În fiecare an vine să mă salute, eu o caut printre credincioşi pentru că astăzi eu sunt cel care are nevoie de rugăciunea sa. Acest gest de mare umilinţă – conclude el – îmi dă o încărcătură enormă. Din acea zi notez cererile de rugăciune şi le pun pe pupitru”.
De Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 15 aprilie 2022)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu