Un al șaselea continent de evanghelizat? Prezența catolică în web s-a înmulțit în cursul anilor. Dar asta nu trebuie să ne mire. Este anul 1990 când Mesajul sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XXIV-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale are ca temă Mesajul creştin în actuala cultură informativă. După cinci ani debarcă online prima versiune a sitului internet al Sfântului Scaun www.vatican.va. După această implicare instituțională, curge în paralel un entuziasm, pornit de jos, care a luat forma în înflorirea de inițiative spontane de situri internet cu conținuturi religioase publicate de cel care a ales să „treacă pragul” noilor tehnologii. Printre primele situri italiene debarcate în web, atrag atenţia cele dedicate răspândirii Evangheliei şi a Scripturilor.
Venirea lui social şi cea a smartphone-urilor încă nu sunt la orizont şi vor contribui, în continuare, la răsturnarea obişnuinţelor comunicative şi la filtrarea oportunităţilor şi riscurilor. Un binom care, desenat pe cartografia oferită de textele Mesajelor pentru Zilele Mondiale ale Comunicațiilor Sociale, trasează ruta constantă şi grijulie a unei prezențe. asupra implicării în oceanul social media se orientează „spre o prezență deplină”, aşa cum îndeamnă reflecția pastorală publicată la 28 mai 2023 de Dicasterul pentru Comunicare. Şi acum – din Raportul de Sinteză al primei sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (4-29 octombrie 2023) – capitolul 17 dedicat „Misionarilor digitali”, o califică drept o prezență evanghelizatoare.
Digitalul reprezintă un ambient în care toţi suntem cufundați zilnic – conceputl de „onlife” creat de Luciano Floridi – dar putem, datorită provocărilor misionare pe care le reprezintă şi a complexităţii de a învăța cultura şi limbajele lor, să recunoaștem metaforic digitalul ca un al șaselea continent de evanghelizat. O vocație „până la marginile pământului” care ne interpelează, într-o lume marcată de transformări profunde, să mergem pe urmele zelului apostolic al sfinților misionari pe pașii, astăzi, autostrăzilor rețelei. De la exemplul neliniștii şi al bucuriei patronului misionarilor Francisc Xaveriu la spiritul de curiozitate al sfintei Tereza de Lisieux. Pentru a practica tot mai mult pașii unei „Biserici în ieșire” (Papa Francisc, Evangelii gaudium, I, 20). Este vorba de a ieşi din „zone de siguranță”, cum a subliniat Papa Francisc în audiența generală la 6 decembrie 2023 dedicată pasiunii pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului, într-o epocă „ce nu ajută să avem o privire religioasă asupra vieţii şi în care vestirea a devenit în diferite locuri mai dificilă, obositoare, aparent nerodnică, se poate naște ispita de a ieşi din slujirea pastorală”. În schimb, a îndemnat Papa, „creativitatea pastorală, faptul de a fi curajoși în Duh, arzători de focul său misionar, este dovadă de fidelitate faţă de El”.
Alegând să pună în practică forţa „primei vestiri” la ambientul digital o primă temă se referă la importanţa formării care însă nu se referă la o dinamică mai precis comunicativă ci misionară. Cu alte cuvinte, nu este necesară numai o pregătire tehnică la instrumentele digitale. Reluând titlul cărții episcopului de Ajaccio, François-Xavier Bustillo, scrisă înainte de a fi creat cardinal de Papa Francisc: a fi „martori, nu funcționari”.
Fără travestiri, mărturia frumuseții şi a bucuriei creștinismului poate sufla pe marea web-ului pentru a crea valuri asupra direcţiilor promovării întâlnirii şi a ascultării.
Nu trebuie să fie vorba de căutarea (cantitativă) de like nici de a face prozelitism, ci de a fi disponibili la întâlnire: a fi acolo atunci când celălalt este în căutare sau a deveni aproapele, disponibili, „pe deplin” prezenți. Fiecare este chemat să-şi facă partea sa. Pentru că – trebuie spus – în lumea catolică a rețelei se întâmplă să găsim atâtea insule şi puține arhipelaguri. Forţa misiunii, şi în ambientul digital, este – ca primii pescari de oameni – de a fi astăzi rețeaua Rețelei (năvodul Năvodului, nt). Este nevoie de realităţi ecleziale care să fie disponibile – şi pregătite – să asocieze, să împărtăşească şi să însoțească atâtea experiențe.
În fiecare experienţă de navigare în web, de câte ori şi pe social, avem impresia că „ne întoarcem de cealaltă parte”? Nu exprimăm opinii de frică de a ne expune, de a ne confrunta, de a fi criticați? Mergem acolo unde merge vântul sau trecem la postarea următoare? Câte singurătăți de tastatură amintesc de angajarea de a deveni aproapele celuilalt?
Şi în rețea există invizibilii. Este vorba de acele părţi ale populaţiei care nu au competențele necesare sau nu au acces la rețea datorită lipsei de mijloace suficiente, sau de instrumente adaptate nu la pasul cu timpurile, cu pagini sau instrumente care devin astfel tot mai puţin accesibile. Nu se poate permite ca vreunul să fie exclus. Şi ca, într-o societate tot mai digitală, să fie limitat – chiar şi numai de fapt accesul fiecărui cetăţean la drepturi.
„Să dăm încredere tinerilor!” (cf. Communio et progressio, 70). Uneori avem senzația că sunt adesea judecați drept categorie: „Ce fac – sau nu fac – tinerii, ce gândesc tinerii”. Ca obiect şi nu ca subiect al unei proiectări convinse împărtășite care în digital – trebuie amintit – îi are pe ei ca locuitori principali. Şi cetățeni. Ei sunt „nativii digitali”, dar nu este vorba de a exploata competențele lor – până când vor alege să le dedice – ci de a le insera într-o proiectare organică. A crede în ei şi a crea o circularitate virtuoasă între experiențele de implicare, creativitate şi întâlnire. Nu înlocuind dialogul în prezență, ci a-i pregăti cărarea, ocazia. Astăzi în faţa provocărilor lui metaverso (spaţiu tridimensional în cadrul căruia persoane fizice se pot mișca, împărtăși şi interacţiona prin personalizaţi, nt) şi a inteligenţei artificiale care vor aduce schimbări profunde în comunități ar trebui să punem întrebarea: cum sunteți voi tinerii protagoniști ai acestor schimbări? Dacă nu ca utilizatori sau cumpărători de servicii, vă simțiți implicați, aţi fost implicați?
Cum afirmă capitolul din Raportul de Sinteză dedicat „Misionarilor digitali”: „Mulţi tineri, care deşi caută frumusețea, au abandonat spațiile fizice ale Bisericii în care încercăm să-i invităm în favoarea spațiilor online. Asta înseamnă căutarea de moduri noi pentru a-i implica şi a le oferi formare şi cateheză. Este vorba de o temă asupra căreia să se reflecteze pastoral” (17, k). Un continent, un ambient în care să se facă oprire cu conștiință şi elan misionar pentru că, aşa cum a scris sfântul Paul: „Cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator?” (Rom 10,14).
De Fabio Bolzetta
(După L’Osservatore Romano, 23 ianuarie 2024)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu