Unul din cele mai mari daruri pe care Papa Francisc l-a oferit în pontificatul său este apelul pe care-l adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte şi invită să nu ne fie frică de El. Subliniază asta monseniorul Krzysztof Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, în acest interviu la L’Osservatore Romano, cu ocazia celui de-al XXXIV-lea curs despre forul intern, care se desfășoară în Palatul roman al Cancelariei, de la 4 la 8 martie. 

Şi anul acesta, în timpul Postului Mare, este obișnuita întâlnire formativă a Penitenţiariei: cursul despre forul intern. Ne amintiţi despre ce este vorba?

Cum cred că este cunoscut de acum, cu această iniţiativă Penitenţiaria Apostolică dorește să ofere preoţilor un instrument pentru a aprofunda propria formare în domeniul slujirii de duhovnic. Așadar, înainte de toate sunt invitați călduros să participe seminariștii care sunt aproape de hirotonire şi preoţii tineri care fac primii paşi pe un teren aşa de delicat al apostolatului lor sacerdotal. Dar consider că şi cei care exercită slujirea prezbiterală de mai mult timp pot să fie interesați de conferințe, pentru a actualiza propria pregătire sau, eventual, pentru a face lumină asupra unor probleme mai puţin clare.

Cursul va avea loc la bazilica „San Lorenzo in Damaso”, anexată de Palatul Cancelariei, sediu al Penitenţiariei. În afară de asta, prin conectare în streaming va fi posibil să se urmărească prelegerile de departe, în folosul mai ales al celor care locuiesc în afara Romei.

Amintesc că pentru a se înscrie la curs, fie pentru participarea cu prezența cât şi în streaming, este suficient să se completeze modulul activ pe situl nostru: www.penitenziaria.va.

Despre ce teme se va vorbi, în mod specific?

Cursul intenționează să ilustreze, dintr-o perspectivă multidisciplinară, principalele tematici legate cu forul intern şi pastoraţia sacramentului reconcilierii. De fapt, astăzi mai mult ca oricând le este cerută cu adevărat slujitorilor milostivirii o adecvată şi actualizată pregătire teologică, spirituală, pastorală, juridică. Prin urmare va fi privilegiată o abordare „practică”, având ca scop administrarea corectă a reconcilierii, soluționarea cazurilor deosebit de delicate pe care, în sacrament, duhovnicul poate ajunge să le rezolve şi atitudinea corectă de asumat, de la caz la caz, pentru a-i însoți pe penitenți cu disponibilitate, răbdare, duioșie, atenţie şi clarviziune. În sfârşit, nu va lipsi ilustrarea competenţei şi practicii Penitenţiariei Apostolice. De fapt, ar fi de dorit foarte mult ca fiecare preot să vadă în acest „Tribunal al Milostivirii”, cum l-a definit în mod expres şi amabil Papa Francisc, o referință sigură la care să se adreseze nu numai în cazurile de dezlegări sau dispense rezervate Scaunului Apostolic, ci, mai în general, şi de fiecare dată când se prezintă o situaţie mai complexă, sau când duhovnicul nu este sigur de propria judecată. Penitenţiaria este, în toate privinţele, Dicasterul în slujba duhovnicilor, şi prin urmare a tuturor penitenților!

În afară de intervențiile mai „instituționale”, ca să spunem aşa, în program găsesc spațiu şi aprofundări mai puţin legate de domeniul strict canonist. Cum aşa?

Este chiar aşa. Tocmai în optica unei formări integrale a duhovnicului – desigur în limitele impuse de un curs de puține ore –, alături de aspectele legate mai direct de rezolvarea cazurilor ne vom opri atenţia şi asupra altor domenii, nu mai puţin importante, care pot interesa slujirea duhovnicilor. Mă gândesc, de exemplu, la discernământul pe care ei pot fi chemaţi să-l facă atunci când se află în faţa presupuselor cazuri de posedare; precum şi la importanţa de a avea clar diferențele între momentele spovezii propriu-zise şi al direcțiunii spirituale. De asemenea, ni s-a părut oportun să amintim orientările şi indicațiile pentru celebrarea sacramentului, uneori neglijate în mod vinovat, conținute în ritualul pocăinţei. În sfârşit, în vederea apropierii deschiderii Jubileului Ordinar din 2025, nu putea lipsi o prezentare despre semnificaţia şi valoarea indulgențelor care – amintesc – sunt acordat chiar de Penitenţiaria Apostolică.

O altă noutate din acest an mi se pare că este atenţia inedită rezervată temei inteligenţei artificiale. Îi interesează şi pe duhovnici?

Inteligența artificială este o temă desigur foarte fascinantă şi care interesează pe fiecare dintre noi. De aceea toţi suntem chemaţi, mai ales noi păstorii, să conștientizăm în mod adecvat, aşa cum a invitat recent însuși Papa Francisc: „Inteligența artificială trebuie să fie înţeleasă ca o galaxie de realităţi diferite şi nu putem presupune a priori că dezvoltarea sa aduce o contribuție benefică la viitorul omenirii şi la pacea între popoare. Acest rezultat pozitiv va fi posibil numai dacă ne vom demonstra capabili să acționăm în mod responsabil şi să respectăm valori umane fundamentale cum sunt incluziunea, transparența, siguranța, echitatea, secretul şi credibilitatea” (Mesaj pentru a LVII-a Zi Mondială a Păcii). Deoarece dezvoltarea inteligenţei artificiale atinge şi va atinge tot mai mult viețile noastre, şi Biserica este chemată să vegheze şi să dea contribuția sa pentru a evalua marile oportunități dar şi pericolele existente în dezvoltarea tehnologică. Cred că va fi foarte interesant de reflectat asupra repercusiunilor acestui fenomen în ceea ce priveşte sacramentul reconcilierii şi slujirea duhovnicilor.

Peste câteva zile, la 13 martie, va fi a unsprezecea aniversare a alegerii Sfântului Părinte. Dacă ar trebui să găsiți un fir conducător al pontificatului său, pe care l-aţi alege?

Mi-ar veni să răspund: redescoperirea duioșiei şi a iubirii milostive pe care Dumnezeu o nutrește faţă de fiecare dintre noi. O iubire – cea a lui Dumnezeu – necondiţionată, absolută, care nu cunoaște limite şi care se declină tocmai în iertarea propriilor fii. Am putea spune că, de fiecare dată când mergem să ne spovedim, prin intermedierea săracă a preotului este ca şi cum ne-am cufunda, ne-am prăbuși în însăși inima misterului Dumnezeului milostivirii, al Dumnezeului care este milostivire. Cred că unul din cele mai mari daruri pe care Papa Francisc ni l-a oferit în cei unsprezece ani ai acestui pontificat este tocmai apelul pe care-l adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să te ierte; nu-ți fie frică de El, de a merge să te spovedeşti; fii sigur că niciunui păcătos nu-i va fi refuzată dezlegarea de propriile păcate; cu iertarea sa va fi posibil mereu să reîncepi, pentru că Dumnezeu este tatăl care-l ridică pe fiul căzut şi, îmbrăţişându-l, îi restituie demnitatea. Dacă vrem, aceasta este inima Evangheliei, sinteza întregului mesaj creştin. Apoi, ne revine nouă să păzim această bucurie şi s-o împărtășim cu fiecare femeie şi fiecare bărbat pe care-i întâlnim pe drumul nostru.

De Nicola Gori

(După L’Osservatore Romano, 2 martie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu