„Mulţumiri” repetă de atâtea ori arhiepiscopul major de Kyiv-Halyč, Sviatoslav Schevchuk. Mulțumiri papei, pentru că a alertat lumea cu privire la „amenințarea globală” pe care o reprezintă conflictul care se desfășoară în Ucraina exact de şase luni. Mulțumiri tuturor preoţilor, călugărilor, episcopilor care nu au abandonat poporul aflat sub bombe. Mulțumiri Europei, care a deschis ușile pentru refugiații ucraineni primindu-i uneori chiar în familiile lor. La telefon cu mass-media vaticane prin care trimite „binecuvântări de la Kiev”, conducătorul Bisericii greco-catolice ucrainene relansează invitaţia la solidaritate internațională şi, ridicând privirea la dimensiunea transcendentală a ceea ce papa a stigmatizat ca o barbarie, afirmă că războiul este un „mister al răului”, în afara oricărei reguli şi control uman. Chiar şi al celui care l-a provocat. „Numai Dumnezeu – spune el – va putea deschide calea pentru a construi pacea în mijlocul acestui război”.

Preafericite, în ce mod a continuat Biserica ucraineană să trăiască misiunea sa în război, să ducă în mod concret ajutor în zonele de luptă şi mângâiere celui care a văzut murind pe proprii prieteni, vecini, rude?

Înainte de toate trebuie spus că Biserica face parte din poporul ucrainean: suntem poporul suferind, poporul care a fost agresat, victimă a acestei agresiuni nedrepte. În această conștiință, poporul ne-a dat mereu orientările cu privire la modul în care trebuie să desfășurăm misiunea noastră. Eu numesc asta sacramentul prezenței. Este foarte important pentru oamenii noştri, mai ales în zonele de lupte acum ocupate, prezența vizibilă a preoţilor, călugărilor, episcopilor. Am rămas cu ei.  Şi această prezență a Bisericii pentru oamenii simpli reprezintă prezența Domnului. Pentru că prima întrebare a populaţiei a fost: „Dar unde este Domnul? În aceste condiții dramatice, când în fiecare zi ne omorau, unde este Dumnezeu?”. La această întrebare existențială, prezența Bisericii a dat un răspuns. Şi această prezență duce mereu la o acțiune pastorală: am reuşit să creăm o rețea de comunicare precum şi căile pentru a trimite ajutoarele umanitare. Am reuşit să fim flexibili pentru a analiza în fiecare zi situația umanitară care se schimba rapid, pentru a răspunde după aceea în mod adecvat. Persoanelor care aveau nevoie să fie evacuate, am oferit transportul; celui care avea nevoie de alimente, le-am dat hrană şi alte ajutoare; celor care aveau nevoie să fie protejate, le-am dat adăpost în bisericile noastre, în mănăstirile folosite ca refugii antiaeriene. Acesta a fost răspunsul nostru: unanim, spontan, fără comenzi explicite.

În şase luni de lupte dumneavoastră n-aţi încetat niciodată să repetați că războiul „poate şi trebuie învins cu pacea lui Dumnezeu” şi că „astăzi acest cuvânt – pace – este egal cu cuvântul iubire”. Ce înseamnă asta pentru un popor care în fiecare zi, aşa cum spuneaţi, se confruntă cu bombele şi cu moartea?

Ca păstori vedem că poporul este dominat de angoasă, de frică şi de furie. Şi sunt şi din aceia care-l ispitesc alimentând ura faţă de cei care ne asaltează. De aceea noi păstorii predicăm Evanghelia păcii. Tocmai răspunzând la aceste sentimente ale oamenilor, îl mărturisim pe Dumnezeu care este iubire, pe Dumnezeu care este izvorul păcii.

Şi papa a pus Ucraina în centru încă din prima zi de război cu cereri continue de pace şi inițiative de ajutor. Dar preocuparea principală a papei Francisc este globală: întreaga lume, a spus el, este ameninţată de această barbarie. Cum răsună aceste cuvinte în dumneavoastră?

Suntem foarte recunoscători papei Francisc că devine glas în acest sens. Papa, ca succesor al lui Petru, are darul special de a vedea în situația pe care o trăim noi în Ucraina o amenințare globală. Pentru că războiul din Ucraina atacă însuși țesutul umanității; aceste delicte lovesc nu numai ucrainenii, ci întreaga lume. De aceea suntem cu adevărat recunoscători Sfântului Părinte pentru că este purtătorul nostru de cuvânt, şi pentru a zdruncina conștiințele Occidentului şi ale lumii cerând rugăciuni pentru Ucraina şi solidaritate universală cu poporul.

Dumneavoastră înșivă în aceste şase luni, chiar sub bombardamente, nu aţi încetat să vă faceţi simţit glasul şi sprijinul cu mesajele zilnice adresate ucrainenilor şi nu numai. Personal, ce v-a dat forță în această tragedie?

Forţa care mi-a fost dăruită în aceste luni este cea a responsabilității pastorale: m-am simţit responsabil nu numai pentru mine, ci mai ales pentru popor. De aceea am încercat înainte de toate să salvez persoanele. Şi cu mesajele pe care zilnic le difuzăm, noi însoțim oamenii noştri. Mulţi au spus că aceste mesaje sunt pentru ei izvor de încurajare.

Ucraina a văzut milioane din conaționalii săi trăind angoasa fugii şi în acelaşi timp solidaritatea şi primirea în atâtea țări. Ce simțiți să spuneţi celor care au deschis ușile pentru familiile ucrainene?

Din adâncul inimii noastre iese un cuvânt de recunoștință: mulțumiri. Îmi dau seama că este prea puţin a spune numai „mulțumiri”, dar suntem cu adevărat foarte recunoscători pentru această deschidere. În Europa există lagăre pentru ucraineni, dar atâția oameni au deschis înainte de toate inimile lor, după aceea ușile caselor, familiile lor şi astfel solidaritatea s-a dovedit o valoare creştină prin excelență. Îl rugăm pe Domnul pentru ca să-i binecuvânteze pe toţi cei care au știut să întindă o mână poporului ucrainean suferind în acest moment.

„Omul – aţi spus mereu dumneavoastră în diferite ocazii – din păcate, ştie cum să înceapă războaiele, dar după aceea devine sclav al războiului”. Ce sperați să pună capăt acestei sclavii?

Noi experimentăm în mod direct că războiul este mysterium iniquitatis despre care vorbea sfântul Paul: este cu adevărat un mister al răului care se deschide larg în această lume. Acel agresor care începe războiul, trăieşte iluzia că poate domina regulile războiului, dar este, întocmai, o iluzie. Pentru că deja de la primul glonț războiul iese în afara controlului uman. Şi însuși agresorul devine sclav al demonului pe care l-a scos din inima sa. De aceea în fiecare zi în rugăciunea Tatăl nostru spunem „ne mântuiește de cel rău”. Dumnezeu este izvorul păcii, este Domnul păcii. Credem că numai El poate pune capăt acestui mister al fărădelegii.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 23 august 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu