O „colaborare continuă între creștini și confucianiști” prin cercetare, educație, dialog și inițiative concrete pentru a aborda „provocările urgente” ale lumii actuale, cum ar fi fragmentarea socială, singurătatea, migrația forțată, inegalitatea, degradarea mediului, războiul și discriminarea, precum și dezvoltarea rapidă a Inteligenței Artificiale (IA). Aceste provocări „nu pot fi abordate numai cu tehnologia sau economia”, ci „necesită înțelepciune etică, profunzime spirituală, un sentiment de comunitate și o angajare reînnoită față de demnitatea fiecărei persoane umane și binele comun”. Acesta este unul dintre cele mai semnificative pasaje ale declarației comune semnate de participanții la primul colocviu creștino-confucianist desfășurat pe 4 și 5 august la Universitatea Catolică Sogang din Seul. A fost primul dialog formal între cele două tradiții religioase, dedicat temei: Cer Nou, Pământ Nou și Marea Armonie/Marea Unitate: Dialog confucianisto-creștin pentru construcția unei societăți ideale. Inițiativa este promovată de Dicasterul pentru Dialogul Interreligios, reprezentat în orașul coreean de cardinalul prefect George Koovakad și de secretarul monsenior Indunil Janakaratne Kodithuwakku Kankanamalage, în colaborare cu Conferința Episcopilor Catolici din Coreea, Academia Confucianistă din țara asiatică (Sungkyunkwan) și universitatea gazdă.
Cuvintele lui Confucius: „Nu este oare o bucurie să ai prieteni de departe?” și îndemnul creștin de a „vă primi unii pe alții, așa cum v-a primit Cristos pe voi, spre gloria lui Dumnezeu” (Rom 15:7) ghidează documentul publicat la încheierea întâlnirii și semnat de cercetători, lideri religioși, educatori și practicieni din Asia, Europa și America de Nord. Reuniți la Seul „într-un spirit de prietenie, ospitalitate și respect reciproc”, participanții „prin dialog, reflecție comună, rugăciune, mese și vizite în locuri cu semnificație culturală și religioasă” au afirmat că „au descoperit că întâlnirea autentică nu șterge diferențele, ci adâncește înțelegerea, întărește încrederea și ne îmbogățește pe toți”.
Confucianiştii și creștinii recunosc „o chemare comună de a construi o lume a dreptății, respectului, compasiunii, păcii și armoniei”: „Deși înrădăcinat în tradiții diferite, dialogul nostru a dezvăluit o aspirație comună de a depăși diviziunile și de a promova o comunitate în care toți pot trăi împreună cu demnitate și grijă unii de alții”.
Fundamentele religioase și filozofice sunt numeroase, dar credințele comune sunt și mai numeroase, în primul rând că „înflorirea umană începe cu formarea unor indivizi virtuoși, plini de compasiune și responsabili”.
„Transformarea personală, viața etică și grija față de ceilalți sunt fundamentele unor familii, comunități și societăți sănătoase”, se arată în document. „O societate dreaptă și pașnică depinde de o conducere înrădăcinată în integritate, umilință, slujire și preocupare pentru binele comun. Instituțiile bune sunt importante, dar pot sluji cu adevărat societatea numai atunci când sunt ghidate de înțelepciune morală și responsabilitate publică”.
Declarația se concentrează, de asemenea, pe grija față de cei mai vulnerabili, generațiile viitoare și casa noastră comună: „Suntem chemați să promovăm stiluri de viață care să încurajeze solidaritatea, respectul pentru creație și dezvoltarea integrală”, subliniază reprezentanții celor două tradiții religioase.
„Speranța unei lumi mai bune ne îndeamnă să lucrăm împreună pentru a depăși încercările și imperfecțiunile prezentului”. Prin urmare, ambele tradiții îndeamnă la „perseverență, curaj moral și credință în posibilitatea de a construi un viitor mai uman și mai armonios”.
În această „mare eră a IA”, declarația reafirmă, de asemenea, angajamentul că „fiecare progres tehnologic trebuie să contribuie activ la consolidarea demnității umane și a valorilor etice”.
Printre propunerile care încheie declarația comună se numără: o implicare specială a tinerilor, explorând în comun implicațiile etice ale tehnologiilor emergente; promovarea „societăților înrădăcinate în compasiune, dreptate, armonie și responsabilitate comună”; și lucrul „împreună” pentru a promova „bunăstarea omenirii și a întregii comunități a vieții”. Speranța tuturor celor care au participat la „întâlnirea istorică” este că, începând de la această primă conversație, vom avansa în „prietenie, înțelegere reciprocă și cooperare tot mai numeroase”. „Împreună, ne angajăm să continuăm să construim o lume în care fiecare persoană și fiecare comunitate de bază să poată trăi cu demnitate, pace, speranță și armonie”.
(După L’Osservatore Romano, 6 august 2026)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu