Un eveniment care pregătește terenul pentru inițiative de acelaşi gen repropuse periodic, în aşa fel încât să poată fi aprofundată o lucrare de ansamblu între „mulţi consultanți teologi, istorici şi medici”, o adevărată „polifonie” a vocilor, despre teme de relevanță deosebită. Aşa a ilustrat cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinților, ieri după-amiază, în salutul introductiv, semnificaţia întâlnirii de studiu „Sfințenia astăzi”, în desfăşurare de la 3 la 6 octombrie la Roma la Institutul patristic Augustinianum. Un domeniu în care profesori şi studioși care provin din lumea academică şi exponenți ai culturii şi ai mass-media se confruntă despre două teme principale: „Eroismul creştin între perenitate şi actualizare” şi „Faima de sfințenie în epoca digitală”.
Cu privire la prima, cardinalul a reevocat cuvintele sfântului John Henry Newman care, în Meditații şi rugăciuni, a scris că este „opinie a multor sfinţi că, dacă noi vrem să fim desăvârşiţi, nu trebuie să facem altceva decât să îndeplinim datoriile noastre zilnice. Iată o cale scurtă care duce la desăvârşire; scurtă, nu pentru că este ușoară, ci pentru că toţi pot s-o urmeze”.
Care sunt așadar aceste datorii? „Dacă tu mă întrebi ce trebuie să faci pentru a fi desăvârşit – explică teologul englez – eu îți voi răspunde astfel: să nu rămâi în pat după ora fixată pentru a te scula; îndreaptă primele tale gânduri către Dumnezeu; fă o scurtă vizită la Isus din Preasfântul Sacrament; recită cu evlavie Angelus; mănâncă şi bea pentru gloria lui Dumnezeu; recită bine Rozariul; fii recules; alungă gândurile rele; fă cu evlavie meditația de seară; examinează-ți conştiinţa în fiecare zi”.
Cu privire la a doua temă, constatarea unei solide şi bine răspândite fama sanctitatis, a subliniat prefectul, a fost mereu condiția fundamentală pentru demararea unei cauze de beatificare şi canonizare. Însă în ultimele decenii, a adăugat el, „pare că această analiză prealabilă a trecut pe al doilea plan: de exemplu, în Positiones, faima de sfințenie (sau de martiriu sau de oferire a vieţii) şi faima de semne sunt în mod obișnuit inserate de acum la sfârşitul expunerii”. Iată pentru ce, a precizat Semeraro, la 31 mai 2021, Dicasterul a transmis tuturor episcopilor o scrisoare în care recomanda „să se verifice consistența şi caracterul genuin al acestei faime, împreună cu caracterul exemplar şi actualitatea candidaților, în afară de o semnificativă fama signorum”. Așadar, o temă cu atât mai actuală în faţa provocărilor noi şi urgente puse de era digitală.
Conferința arhiepiscopului Forte
Conciliul al II-lea din Vatican, în constituția despre Biserică Lumen gentium, clarifică faptul că Duhul Sfânt a fost trimis în ziua de Rusalii „pentru a sfinţi Biserica încontinuu” ca scop şi rod principal al acțiunii sale. De la această reflecţie a pornit conferința următoare a arhiepiscopului de Chieti-Vasto, Bruno Forte. Care a afirmat că în timp lucrarea Duhului se exprimă într-o dinamică triplă: să fie memoria vie a lui Dumnezeu, care actualizează minunăţiile venirii lui Cristos între noi, transmiţându-ne darul sfințeniei oferit nouă în Cuvântul întrupat; să transforme acele „astăzi” ale oamenilor în acea „astăzi” a harului care mântuiește şi care sfințește”; să unească neîncetat „prezentul lumii cu acel «încă nu» din ultima zi, făcându-ne să pregustăm ceva din sfințenia infinită a lui Dumnezeu”. Şi tocmai cu o privire îndreptată spre lumea de astăzi, prelatul a reafirmat că Biserica, ascultând de Duhul, nu trebuie să se închidă „într-un castel de certitudini ușoare” ci să se angajeze „să discearnă semnele timpurilor”, după cum este indicat în Gaudium et spes: „aspirația la dreptate, la libertate şi la pace, prezența universală de martori fideli ai Evangheliei şi ai radicalității iubirii, dusă până la dăruirea vieţii în solidaritate cu cei mai slabi şi până la slujirea dreptății pentru toţi”. De fapt, a amintit Forte, mai ales în exercitarea carității comunitatea creştină acceptă aceste provocări, „se face solidară cu omul concret şi îl slujește în cauza celei mai depline promovări a lui şi de aceea a eliberării de tot ceea ce ofensează demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu”.
Celelalte intervenții
Cele două lucruri necesare pentru „a face sfințenia”, conform sfântului Paul al VI-lea, sunt „harul lui Dumnezeu” şi „bunăvoinţa”. A pornit de la cuvintele papei Montini directorul lui „Avvenire”, Marco Tarquinio, intervenind după Forte. Şi a adăugat un al treilea lucru: „necesitatea simțului limitei”, gândindu-se la slujirea pe care Biserica o desfășoară „atestând calitatea şi adevărul de vieți sfinte, adică bune, drepte şi mântuite”, capabile să genereze binele chiar şi acolo unde triumfă răul, „chiar şi răul absolut al războiului”; şi, în faţa războaielor de astăzi care chinuiesc lumea, „vom descoperi mai mult cât de existent şi rezistent poate să fie binele”. Şi în Fericiri este posibil să se găsească o altă cale spre sfințenie, au argumentat astăzi, în respectivele comunicări, teologa Rosalba Manes, de la Universitatea Pontificală Gregoriana, şi Angela Ales Bello, profesor la Universitatea Pontificală Laterană. Aici Isus, a spus Manes, „face cunoscută faţa luminoasă a Tatălui” care este de partea celor din urmă, a celor rebutați, adică a celor pe care „El îi foloseşte pentru a edifica împărăția sa”. Scopul – a clarificat Ales Bello – este de a înţelege Fericirile ca realizare deplină a „sufletului sufletului”, adică „a noastră înșine”, reacţionând cu „blândeţe umilă”, aşa cum scrie papa Francisc în Gaudete et exsultate.
(După L’Osservatore Romano, 4 octombrie 2022)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu