Trei sunt elementele care califică drumul Postului Mare început cu Miercurea Cenușii: rugăciunea, postul şi pomana. Postul, în mod deosebit, nu trebuie înțeles numai în dimensiunea sa formală. Are sens cu adevărat, cum aminteşte de mai multe ori papa Francisc, dacă se urmează exemplul bunului samaritean. Are valoare dacă se adoptă un stil de viaţă sobru, dacă se trăieşte „o viaţă care nu irosește, care nu rebutează”.

Ce post vrea Domnul?

Postul Mare este un timp privilegiat de post şi de pocăință. Dar ce post vrea Dumnezeu de la om? La această întrebare papa Francisc răspunde la 16 februarie 2018 în timpul meditației de dimineață în capela din „Domus Sanctae Marthae”: nu este vorba numai de „alegeri alimentare”, ci de stiluri de viaţă prin care trebuie avută „umilinţa” şi „coerența” de a recunoaște şi a corecta propriile păcate. Răspunsul, afirmă papa Francisc, vine din Scriptură unde se citește: „Să-şi aplece capul ca trestia”, adică „să se umilească”, să se gândească la propriile păcate. Acesta, subliniază papa Francisc, este „postul pe care-l vrea Domnul: adevărul, coerența”. În omilia în timpul Liturghiei din Miercurea Cenușii în bazilica „Sfânta Sabina”, la 22 februarie 2023, pontiful aminteşte că „postul nu este un simplu florilegiu, ci un gest puternic pentru a aminti inimii noastre ceea ce contează şi ceea ce trece”.

Ce valoare are postul?

În acest timp al Postului Mare putem să ne întrebăm ce sens are pentru noi creştinii „să ne privăm de ceva ce ar fi în sine însuși bun şi util pentru întreținerea noastră”. În mesajul pentru Postul Mare din 2009, Benedict al XVI-lea aminteşte învăţăturile Sfintelor Scripturi şi ale tradiției creştine: „Învaţă că postul este de mare ajutor pentru a evita păcatul şi tot ceea ce induce la păcat. Pentru aceasta în istoria mântuirii apare de mai multe ori invitaţia de a posti. Deja în primele pagini ale Sfintei Scripturi Domnul poruncește omului să se abţină să consume fructul interzis”. „Întrucât toţi suntem îngreunați de păcat şi de consecințele sale – scrie Benedict al XVI-lea – postul ne este oferit ca un mijloc pentru a reînnoda prietenia cu Domnul”. Referindu-se apoi la pagini din Noul Testament, Benedict al XVI-lea subliniază că „adevăratul post are drept scop să se mănânce «hrana adevărată», care este a face voința Tatălui”.

Ce reprezintă postul?

Așadar postul, pe drumul Postului Mare, nu este o simplă abstinenţă de la alimente sau mâncare materială. De fapt reprezintă „o realitate complexă şi profundă”. Subliniază asta Ioan Paul al II-lea la 21 martie 1979 adresându-se tinerilor în Piața „Sfântul Petru”: „Postul este un simbol, este un semn, este o chemare serioasă şi stimulantă de a accepta sau a face renunţări. Ce renunţări? Renunțare la «eu», adică la atâtea mofturi sau aspirații nesănătoase; renunțare la propriile defecte, la pasiunea năvalnică, la dorințele nepermise”. „A posti înseamnă a spune «nu», sec şi hotărât, la ceea ce este sugerat sau cerut de orgoliu, de egoism, de viciu, dând ascultare propriei conștiințe, respectând binele celuilalt, menţinându-se fideli faţă de sfânta Lege a lui Dumnezeu. Post înseamnă a pune o limită multelor dorințe, uneori bune, pentru a avea deplina stăpânire de sine, pentru a învăța să reglementeze propriile instincte, pentru a antrena voința în bine”. Post, mai afirmă Ioan Paul al II-lea, înseamnă a ne priva de ceva „pentru a veni în ajutorul necesității fratelui, devenind, în acest mod, exercițiu de bunătate, de caritate”.

Care este postul de preferat?

Postul Mare este un timp de renunțare şi de pocăință. Dar este şi „un timp de comuniune şi de solidaritate”. Subliniază asta Paul al VI-lea în Mesajul pentru Postul Mare din 1973 invitând să se asculte îndemnurile profetului Isaia: „Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? (…) Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău”. Aceste îndemnuri, afirmă papa Montini, „reflectă preocupările omenirii contemporane” pentru ca fiecare „să participe realmente la suferinţele şi la mizeriile tuturor”.

Reflecții care se adaugă la cele ale lui Ioan al XXIII-lea. Biserica, afirmă pontiful în radio-mesajul din 1963 cu ocazia începutului Postului Mare, „nu-i conduce pe fiii săi la simpla exercitare de practici exterioare, ci la angajare serioasă de iubire şi de generozitate pentru binele fraților în lumina vechii învățături a profeților”: „Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanțurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost… Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede, dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate” (Is 58,6-8).

De Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 3 martie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu