Euharistii în streaming, funeralii urmărite la telefon, întâlnirile pe Zoom sau alte platforme „pentru a asigura, a întâlni, a fi”. Papa Francisc pornește de la o amintire plastică a timpului de lockdown care a tulburat obișnuințe şi practici pastorale, în prefața cărții „Biserica digitală” („La Chiesa digitale” [Tau Editrice]), pentru a încuraja la folosirea creativă […]

Euharistii în streaming, funeralii urmărite la telefon, întâlnirile pe Zoom sau alte platforme „pentru a asigura, a întâlni, a fi”. Papa Francisc pornește de la o amintire plastică a timpului de lockdown care a tulburat obișnuințe şi practici pastorale, în prefața cărții „Biserica digitală” („La Chiesa digitale” [Tau Editrice]), pentru a încuraja la folosirea creativă şi conștientă a digitalului ca spațiu de prezență a Bisericii pentru bărbații şi femeile de astăzi.

Volumul, îngrijit de jurnalistul de la Tv2000 Fabio Bolzetta, a fost prezentat în această dimineață în Sala Marconi de la Radio Vatican de prefectul Dicasterului Comunicării, Paolo Ruffini, şi de sora Alessandra Smerilli, secretară a Dicasterului pentru Dezvoltarea Umană Integrală. Un binom, prezența lor, simbolic al unei comunicări care contribuie la dezvoltarea „integrală”, întocmai, a fiecărui om şi a întregii societăți. Ceea ce este chiar dorința papei, care, în textul introductiv, aminteşte potențialitățile internetului şi ale noilor tehnologii: „Şi web-ul, teritoriu unde uneori par să prevaleze glasul celui care strigă mai tare şi poluarea lui fake news, poate să devină un spațiu de întâlnire şi de ascultare”. S-a văzut asta clar în timpul fazei mai acute a pandemiei, în care social şi alte instrumente virtuale au ajutat oamenii să nu se simtă singuri.

În acest sens papa, deşi recunoaște „erori şi excese”, laudă creativitatea atâtor preoţi care în acele perioade „s-au implicat pentru a menține vii relațiile umane şi comunitare”. Şi chiar „atunci când aceste tentative au pus în centru mesajul de comunicat, şi nu protagonismul comunicatorului, trebuie să recunoaștem că sunt utile”. Asociația Webmaster Cattolici Italiani (WECA) – a căror experienţă cu materialele video tutorial pentru preoţi despre Biserică şi comunicare digitală este ca o urmă pentru cartea lui Bolzetta – în ultimii ani a întâlnit aceşti preoţi şi le-a relatat istoriile. Preoţi de toate vârstele „angajați, şi prin noile tehnologii, să mențină unite comunitățile încredințate lor”, scrie papa. Sunt exemplul axiomei repetate de mai multe ori în timpul pandemiei: „Dintr-o criză nu ieşim niciodată la fel ca înainte, ieşim mai buni sau mai răi”. Şi instrumentele tehnologice pot să fie foarte utile: „Rețelele sociale au fost folosite pentru a ne menține în contact, pentru a semnala nevoile, pentru a nu ne face să ne simţim singuri, pentru a activa inițiative de caritate, pentru a continua să ne vedem în faţă așteptând să ne îmbrățișăm. Experții spun că unele din schimbările care au intervenit, din cauza folosirii mai frecvente a tehnologiei pentru întâlniri virtuale, sunt destinate să rămână îndelung şi după sfârşitul urgenței pandemiei”, afirmă pontiful.

Desigur un fapt pozitiv dar, atenţie, afirmă papa, noutățile dictate de o fază excepțională nu pot să devină, cel puţin în Biserică, practici consolidate: „Întâlnirea virtuală nu înlocuiește şi nu va putea înlocui niciodată pe cea în prezență. A fi prezenți fizic la frângerea pâinii euharistice, caritatea, privirea în ochi, îmbrățișarea, a fi unul lângă altul în a-l sluji pe Isus în cei săraci, a strânge mâna bolnavilor, sunt experiențe care aparțin trăirii noastre zilnice şi nicio tehnologie sau rețea socială nu le va putea înlocui”, afirmă papa Francisc. „Să ştim că niciodată virtualul nu va putea înlocui frumusețea întâlnirilor faţă în faţă. Dar lumea digitală este locuită şi trebuie locuită de creştini”, remarcă el, „eventual de tineri care pornind de la credinţa lor vor putea fi mâine protagoniști ai noilor forme de social şi de o comunicare mai umană, mai capabilă de ascultare şi adevărată împărtășire”.

Despre împărtășire şi ascultare a vorbit în intervenția sa şi Ruffini, definind „Biserica digitală” o carte „prețioasă”, deoarece este „ghid practic, dar şi ghid spiritual” care „dă instrumentele pentru a citi era digitală nu în manieră instrumentală, într-un timp aşa de complicat”. Îndeosebi, prefectul s-a oprit asupra social network şi asupra panoramei pe care ele le oferă: pe de o parte, „facilitează raporturi umane”; pe de altă parte, „pot să ducă la polarizare şi dezbinări între indivizi şi grupuri”. În faţa acestui lucru trebuie „să alegem cum să le folosim, pentru a ne apropia sau a ne îndepărta de aproapele”.

Astfel se schimbă perspectiva, dar mai ales funcționalitatea rețelelor sociale. „Dualismul feroce” care distruge tot, poate să devină dialog; web-ul dă spațiu de „ trafic de opinii pentru adevăr” sau de „surogate de gândire şi spirit critic”, poate să se transforme în vehicul pentru „a ajuta cercetarea științifică, pentru împărtăşirea credinţei, să fie antidot la gândirea unică”. Precum şi acea „aureolă incorporală” a digitalului care riscă să „distrugă lumea reală cu un non-loc cu spaţii şi timpuri anulate”, poate în schimb să se transforme şi să fie instrument pentru „a elibera periferiile de orice marginalitate” şi „a uni lumi divizate”. „Nu putem îngropa darul tehnologiei ca omul care îngroapă talanţii”, a spus Ruffini, citând parabola evanghelică, „trebuie să recuperăm capacitatea de viziune drept comunicatori”.

Pe aceeaşi urmă sora Smerilli care a reafirmat necesitatea prezenței Bisericii în digital: „Nu poate, nu trebuie. Digitalul este real, este un ambient unde există persoanele şi Biserica se află, unde există bărbați şi femei, cu speranțele şi neliniștile lor”. Gândirea este mai ales pentru tinerii care populează lumea virtuală. Web-ul poate să fie pentru ei vehicul de educație, şi pentru că „în anumite teme, de exemplu de doctrină socială, nu ne putem obișnui la 20 de ani, după ce s-a făcut altceva. La trei ani deja ar trebui să se învețe cu se pun în practică unele principii”, a spus Smerilli. La rândul său, şi o invitaţie la „concretețe”, aceeaşi pe care papa a cerut-o Comisiei COVID, născută în sânul Dicasterului. „Când Biserica se apropie de digital, nu poate face asta bazându-se numai pe teorie”. Însăși credinţa cere asta, pentru că, a afirmat sora Smerilli, când este „cu adevărat trăită are nevoie ca să ne murdărim mâinile”.

În concluzie, Bolzetta a exprimat dorința ca această carte, dar şi proiectele lui WeCa (dintre care pot fi vizionat făcând click pe QR-ul de pe coperta volumului) să poată contrasta „tendința de a concepe digitalul ca mijloc de transmisie tehnică de date, acolo unde poate să fie spațiu pentru a crea o cultură digitală a întâlnirii”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 20 iunie 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu