Duminică, 25 aprilie 2021, în duminica a IV-a a Paştelui şi a 58-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, Sfântul Părinte Francisc a prezidat în bazilica vaticană Sfânta Liturghie în cursul căreia a conferit hirotonirea prezbiterală la 9 diaconi, dintre care 6 de la Seminarul Mare Pontifical Roman, 2 de la Colegiul Diecezan Redemptoris Mater […]

Duminică, 25 aprilie 2021, în duminica a IV-a a Paştelui şi a 58-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, Sfântul Părinte Francisc a prezidat în bazilica vaticană Sfânta Liturghie în cursul căreia a conferit hirotonirea prezbiterală la 9 diaconi, dintre care 6 de la Seminarul Mare Pontifical Roman, 2 de la Colegiul Diecezan Redemptoris Mater şi unul de la Seminarul „Madonna del Divino Amore”.

Au concelebrat cu Sfântul Părinte: Eminența Sa cardinal Angelo De Donatis, vicar general al Sanctităţii Sale pentru dieceza de Roma; E.S. Mons. Gianpiero Palmieri, vicegerente de Roma; câţiva cardinali, episcopii auxiliari; superiorii Seminariilor interesate şi parohii celor care au fost hirotoniţi.

Omilia pe care Sfântul Părinte a rostit-o în cursul celebrării euharistice este în substanţă omilia prevăzută în Ritualul pentru Hirotonirea Preoţilor, la care însă a adăugat câteva consideraţii proprii.

Fraţilor preaiubiţi, aceşti fii ai noştri au fost chemaţi la ordinul prezbiteratului. Să reflectăm cu atenţie la ce slujire vor fi ridicaţi în Biserică.

Aşa cum ştiţi bine, fraţilor, Domnul Isus este singurul mare preot al Noului Testament; dar în El şi întregul popor sfânt al lui Dumnezeu a fost constituit popor sacerdotal. Cu toate acestea, între toţi discipolii săi, Domnul Isus a voit să-i aleagă pe unii în mod deosebit, pentru ca exercitând public în Biserică în numele său funcţia sacerdotală în favoarea tuturor oamenilor, să continue misiunea sa personală de învăţător, preot şi păstor.

După reflecţie matură, acum urmează să ridicăm la ordinul prezbiterilor pe aceşti fraţi, pentru ca în slujba lui Cristos Învăţător, Preot, Păstor, să coopereze la edificarea Trupului lui Cristos, care este Biserica, în popor al lui Dumnezeu şi templu sfânt al Duhului.

Cât vă priveşte pe voi, fii preaiubiţi, care urmează să fiţi promovaţi la ordinul prezbiteratului, luaţi în considerare că exercitând slujirea învăţăturii sacre veţi fi părtaşi de misiunea lui Cristos, unic Învățător. Veți fi ca şi El păstori, asta este ceea ce vrea de la voi. Păstori. Păstori ai sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. Păstori care merg cu poporul lui Dumnezeu: uneori în faţa turmei, uneori la mijloc sau în spate, însă mereu acolo, cu poporul lui Dumnezeu.

Odinioară – în limbajul de odinioară – se vorbea despre „cariera ecleziastică”, ce nu avea aceeaşi semnificație pe care o are astăzi. Aceasta nu este o „carieră”: este o slujire, o slujire ca aceea pe care a făcut-o Dumnezeu poporului său. Şi această slujire a lui Dumnezeu adusă poporului său are „urme”, are un stil, un stil pe care voi trebuie să-l urmați. Stil de apropiere, stil de compătimire şi stil de duioșie. Acesta este stilul lui Dumnezeu. Apropiere, compătimire, duioșie.

Apropierea. Cele patru apropieri ale preotului, sunt patru. Apropiere de Dumnezeu în rugăciune, în sacramente, în Liturghie. A vorbi cu Domnul, a fi aproape de Domnul. El s-a apropiat de noi în Fiul său. Toată istoria Fiului său. A fost aproape şi de voi, de fiecare dintre voi, pe parcursul vieţii voastre până în acest moment. Chiar şi în momentele urâte ale păcatului, era acolo. Apropiere. Fiți aproape de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Însă înainte de toate aproape de Dumnezeu, cu rugăciunea. Un preot care nu se roagă, încet stinge focul Duhului înăuntru. Apropiere de Dumnezeu.

Al doilea: apropiere de episcop, şi în acest caz de „vice-episcop”. A fi aproape, pentru că în episcop voi veți avea unitatea. Voi sunteți, nu vreau să spun servitori – sunteți servitori ai lui Dumnezeu – ci colaboratori ai episcopului. Apropiere. Eu îmi amintesc odată, mult timp în urmă, un preot a avut nenorocirea – să spunem aşa – „să facă o alunecare”… Primul lucru pe care l-a avut în minte a fost să-l sune pe episcop. Chiar şi în momentele urâte sună-l pe episcop pentru a fi aproape de el. Apropierea de Dumnezeu în rugăciune, apropiere de episcop. „Dar episcopul acesta nu-mi place…”. Dar este părintele tău. „Dar episcopul acesta mă tratează rău…”. Fii umil, mergi la episcop.

Al treilea: apropiere între voi. Şi eu vă sugerez o propunere de făcut în această zi: a nu vorbi de rău niciodată despre un frate preot. Dacă voi aveți ceva împotriva altuia, fiți bărbați, aveți pantaloni: mergeți acolo şi spuneţi-i în faţă. „Dar acesta este un lucru foarte urât… nu știu cum va reacţiona…”. Mergi la episcop, care te ajută. Însă niciodată, niciodată să nu vorbiți de rău. Nu fiți bârfitori. Nu cădeţi în bârfă. Unitate între voi: în consiliul prezbiteral, în comisii, la muncă. Apropiere între voi şi de episcop.

Şi al patrulea: pentru mine, după Dumnezeu, apropierea cea mai importantă este de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Niciunul dintre voi n-a studiat pentru a deveni preot. Aţi studiat științele ecleziastice, aşa cum Biserica spune că trebuie să se facă. Însă voi aţi fost aleşi, luați din poporul lui Dumnezeu. Domnul îi spunea lui David: „Eu te-am luat din spatele turmei”. Nu uitaţi de unde aţi venit: de familia voastră, de poporul vostru… Nu pierdeți mirosul poporului lui Dumnezeu. Paul îi spunea lui Timotei: „Aminteşte-ți de mama ta, de bunica ta…”. Da, de unde ai venit. Şi acel popor al lui Dumnezeu… Autorul Scrisorii către Evrei spune: „Amintiţi-vă de cei care v-au introdus în credinţă”. Preoţi ai poporului, nu clerici ai statului!

Cele patru apropieri ale preotului: apropiere de Dumnezeu, apropiere de episcop, apropiere între voi, apropiere de poporul lui Dumnezeu. Stilul de apropiere care este stilul lui Dumnezeu. Însă stilul lui Dumnezeu este şi un stil de compătimire şi de duioșie. A nu închide inima în faţa problemelor. Şi veți vedea multe probleme! Când oamenii vin ca să vă spună problemele şi pentru a fi însoţiţi… Pierdeți timp ascultând şi mângâind. Compătimirea, care te duce la iertare, la milostivire. Vă rog: fiți milostivi, fiți iertători. Pentru că Dumnezeu iartă tot, nu încetează să ierte, noi suntem cei care încetăm să cerem iertare. Apropiere şi compătimire. Însă compătimire duioasă, cu acea duioșie de familie, de fraţi, de părinte… cu acea duioșie care te face să simți că stai în casa lui Dumnezeu.

Vă urez acest stil, acest stil care este stilul lui Dumnezeu.

Şi apoi, vă aminteam ceva în sacristie, dar aş vrea să-l amintesc aici în faţa poporului lui Dumnezeu. Vă rog, îndepărtați-vă de vanitate, de orgoliul banilor. Diavolul intră „prin buzunare”. Gândiți-vă la asta. Fiți săraci, aşa cum este sărac sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Săraci care îi iubesc pe săraci. Nu fiți căţărători. „Cariera ecleziastică”… Apoi devii funcționar, şi când un preot începe să fie antreprenor, fie al parohiei fie al colegiului…, oriunde ar fi el, pierde acea apropiere de popor, pierde acea sărăcie care-l face asemenea cu Cristos sărac şi răstignit, şi devine antreprenor, preotul antreprenor şi nu slujitorul. Am auzit o istorie care m-a emoționat. Un preot foarte inteligent, foarte practic, foarte capabil, care avea în mână atâtea administrații, însă avea inima alipită de acea funcţie, într-o zi, pentru că a văzut că unul din angajații săi, un bătrân, a făcut o greșeală, l-a certat, l-a alungat afară. Şi acel bătrân a murit din această cauză. Acel om a fost hirotonit preot şi a ajuns ca un antreprenor nemilos. Să aveți această imagine mereu, să aveți mereu această imagine.

Păstori aproape de Dumnezeu, de episcopi, între voi şi de poporul lui Dumnezeu. Păstori: slujitori ca păstori, nu antreprenori. Şi îndepărtați-vă de bani.

Şi apoi, amintiţi-vă că este frumos acest drum al celor patru apropieri, acest drum de a fi păstori, pentru că Isus îi mângâie pe păstori, pentru că El este Bunul Păstor. Şi căutați mângâiere în Isus, căutați mângâiere în Sfânta Fecioară Maria – nu o uitaţi pe Mama – căutați mereu mângâiere acolo: a fi mângâiați de acolo.

Şi purtați crucile – vor exista în viaţa voastră – în mâinile lui Isus şi ale Sfintei Fecioare Maria. Şi nu vă fie frică, nu vă fie frică. Dacă voi sunteți aproape de Domnul, de episcop, între voi şi de poporul lui Dumnezeu, dacă voi veți avea stilul lui Dumnezeu – apropiere, compătimire şi duioșie – nu vă fie frică, pentru că totul va fi bine.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu