Iubiți confrați episcopi, preoţi, persoane consacrate şi toţi credincioşii din poporul lui Dumnezeu din Vietnam, harul şi pacea lui Dumnezeu să fie cu voi. Aducem mulțumire lui Dumnezeu cu iubire, pentru că iubirea lui Dumnezeu este veșnică şi este fidelă pentru totdeauna[1].
Este dorința mea să ajungă această Scrisoare la voi toţi, îndeosebi cu ocazia adoptării Acordului dintre guvernul Republicii Socialiste din Vietnam şi Sfântul Scaun despre statutul reprezentantului pontifical rezident în Vietnam. Credinţa Bisericii catolice în ţara voastră s-a născut şi s-a dezvoltat prin multe generații pe baza poruncii: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeu tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău” (Mt 22,37-38). De fapt, iubirea este măsura credinţei, şi credinţa este sufletul iubirii, fără a uita vreodată că iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele sunt cele două fețe ale aceleiaşi medalii[2].
Pe urma bunelor raporturi care au marcat ultimii ani, şi cu dorința ca reprezentantul pontifical să fie o punte pentru a face să progreseze relațiile reciproce, la 27 iulie, am avut plăcerea să-l primesc pe preşedintele Republicii Socialiste din Vietnam, pe domnul Vo Van Thuong, aflat în vizită oficială la Vatican. Această întâlnire îmbracă o semnificație specială în procesul de consolidare a relațiilor dintre Sfântul Scaun şi Vietnam care, aşa cum amintea sfântul Ioan Paul al II-lea, este o ţară al cărei curaj în muncă, tenacitate în dificultăți, simț al familiei şi celelalte virtuți naturale de care a știut să dea dovadă le cunosc toţi[3].
Pe baza acestei încrederi reciproce care în decursul anilor, pas după pas, s-a întărit grație vizitelor anuale ale Delegației Sfântului Scaun şi în timpul întâlnirilor grupului de lucru comun Vietnam – Sfântul Scaun, s-a putut progresa împreună şi se va putea face asta ulterior, recunoscând convergenţele şi respectând diferențele. Am fost capabili să mergem ascultându-ne şi să ascultăm înţelegându-ne reciproc şi, dacă şi fiecare a trăit istorii şi evenimente diferite, nimic din toate acestea nu a împiedicat să se caute împreună calea cea mai bună pentru binele poporului vietnamez şi al Bisericii.
În lumina învățăturii din Scrisoarea către Diognet, din secolul al II-lea după Cristos, creştinii, care sunt în lume dar nu aparțin lumii, trăiesc conform unui protagonism al carității punând în practică Evanghelia în inima națiunii şi însoțind-o în eforturile pentru o dezvoltare socială şi economică echilibrată. Prin urmare, credincioşii catolici, fie în edificarea Bisericii însăși, printr-o cooperare pastorală coresponsabilă, fie, în special, pe planul animării evanghelice a realităților temporale, realizează propria identitate de buni creştini şi buni cetățeni. În acest orizont, prin implementarea de condiții favorabilă pentru exercitarea libertății religioase, credincioşii catolici vor putea să promoveze dialog şi să genereze speranţă pentru ţară.
Sunteți fiice şi fii ai Bisericii şi, în acelaşi timp, cetățeni ai Vietnamului, aşa cum amintea în 2009 papa Benedict al XVI-lea episcopilor vietnamezi: „Biserica invită pe toţi membrii să se angajeze cu sinceritate pentru edificarea unei societăți drepte, solidare şi egale. Ea nu intenționează deloc să ia locul responsabililor guvernamentali, dorind numai să poată lua o parte justă, într-un spirit de dialog şi de colaborare respectuoasă, la viaţa națiunii, în slujba întregului popor”[4].
Aspectul specific de care avem şi mai multă nevoie astăzi este concretețea Carității, adică decizia concretă pentru om, făcută la Paşte şi realizată mereu din punct de vedere istoric în Biserică, deoarece: „în orice loc şi împrejurare creştinii […] sunt chemaţi să asculte strigătul săracilor”[5]. Acest spirit a animat mereu comunitatea voastră catolică de a oferi propria contribuție pozitivă şi semnificativă în slujirea poporului, îndeosebi în timpul pandemiei de Covid-19. De fapt, Biserica din Vietnam, prin încurajarea fiecărui episcop şi a Conferinței Episcopale Vietnameze, a dat dovadă că este plămadă a societății însoțind-o în dezvoltarea sa şi contribuind la progresul său de credincioşi, responsabili şi credibili.
Episcopii voștri au amintit asta în scrisoarea pastorală pentru anul curent, centrată pe promovarea participării la viaţa comunităţii prin afectul reciproc, ascultarea sinceră şi acte de caritate şi faţă de cei care nu împărtășesc aceeaşi credinţă, îngrijindu-se de cei mai slabi şi nevoiași.
Iubiți fraţi şi surori din Vietnam, credincioşii catolici, mereu gata să răspundă în mod eficace la necesitățile cotidianităţii şi să participe la edificarea binelui comun, în toate domeniile vieţii sociale a țări, sunt chemaţi să realizeze învățătura lui Isus de a fi „lumină a lumii şi sare a pământului” aşa încât: „să strălucească lumina lor în faţa oamenilor, pentru ca să vadă faptele lor bune şi să-l preamărească pe Tatăl lor care este în ceruri” (Mt 5,16).
În urmă cu șaizeci de ani, sfântul papă Ioan al XXIII-lea, adresându-se lumii întregi pentru a implora un efort comun pentru pace, scria aşa: „Este permis a spera ca oamenii, întâlnindu-se şi negociind, să ajungă să descopere mai bine legăturile care îi leagă, provenind din umanitatea lor comună şi să ajungă să descopere şi că una dintre cele mai profunde exigențe ale umanității lor comune este ca între ei şi între respectivele popoare să domnească nu teama, ci iubirea: care tinde să se exprime în colaborarea sinceră, multiformă şi aducătoare de multe bunuri”[6].
Îi cer lui Dumnezeu să vă lumineze şi să vă conducă, aşa încât să știți să mărturisiți iubirea şi caritatea lui Isus Cristos, pentru gloria lui Dumnezeu, în viaţă şi în relațiile cu autoritățile civile şi cu fiecare persoană fără deosebire de religie, rasă şi cultură.
La sfârşitul acestei Scrisori fraterne, vă urez vouă, dragi păstori, preoţi, consacrați şi credincioşi laici, să fiți curajoși în urmarea exemplului lui Cristos. Să vă însoțească Stăpâna Noastră de La Vang şi, prin mijlocirea sa maternă, Tatăl milostiv să binecuvânteze şi să acorde haruri îmbelșugate întregii Biserici catolice din Vietnam, precum şi națiunii şi iubitului popor vietnamez.
Din Vatican, 8 septembrie 2023
Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria
Franciscus
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu
[1] Angelus, 10 noiembrie 2013.
[2] Angelus, 26 octombrie 2014.
[3] Ioan Paul al II-lea, Radio-mesaj către poporul din Vietnam, 10 mai 1984.
[4] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat episcopilor din Conferința Episcopală din Vietnam în vizita ad limina apostolorum, 27 iunie 2009.
[5] Evangelii gaudium, 151.
[6] Ioan al XXIII-lea, Pacem in Terris, nr. 67.