Iubiți fraţi şi surori,

Vă spun bun-venit cu cuvintele sfântului Paul: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos” (Rom 1,7). Îl salut pe cardinalul Kurt Koch, prefect al Dicasterului pentru Promovarea Unității Creştinilor, şi vă mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-aţi adresat.

Voi reprezentați aici diferite realităţi şi comunităţi: înainte de toate confesiunile creştine la care aparțineți, apoi asociații şi mișcări laicale, în sfârşit diferitele domenii de acțiune în care lucrați, ca acela politic, acela de pregătire a apropiatului Al doilea mileniu al Răscumpărării – în 2033 – şi alte inițiative asemănătoare.

Grupul Pasqua Together, în toate aceste domenii, duce înainte proiecte comune. Vă felicit pe voi şi vă încurajez să continuați, îndeosebi pentru că aceasta exprimă dorința de a nu lăsa să treacă în zadar ocazia importantă pe care ne-o oferă anul 2025. De fapt, anul viitor – care pentru Biserica catolică va fi Jubileu ordinar – celebrarea Paștelui, din cauza coincidenţei calendarelor, va fi comună pentru toţi creştinii. Este un semn important, la care se adaugă aniversarea celor 1700 de ani de la celebrarea primului conciliu ecumenic, cel din Niceea, care, în afară de a promulga Simbolul credinţei, a tratat şi tema datei Paștelui, din cauza diferitelor tradiții existente deja în acel timp.

În mai multe ocazii mi-a fost adresat apelul de a căuta o soluție la această problemă, aşa încât celebrarea comună a zilei Învierii să nu mai fie o excepție, ci să devină normalitatea. Prin urmare încurajez pe cei care se angajează pe acest drum să persevereze, şi să facă orice efort în căutarea unei comuniuni posibile, evitând tot ceea ce în schimb poate duce la ulterioare dezbinări între fraţi.

Însă, mai ales, mă presează să încredințez tuturor un gând, care ne trimite la inima tematicii: Paștele nu se întâmplă din inițiativa noastră sau datorită unui calendar sau altul: evenimentul pascal a avut loc pentru că Dumnezeu „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică” (In 3,16). Să nu uităm primatul lui Dumnezeu, primerear al său, faptul că a făcut primul pas. Să nu ne închidem în schemele noastre, în proiectele noastre, în calendarele noastre, în Paștele „nostru”. Paștele este al lui Cristos! Şi nouă ne face bine să cerem harul de a fi tot mai mult discipoli ai săi, lăsând ca El să ne indice drumul de urmat şi acceptând cu umilinţă invitaţia, adresată într-o zi deja lui Petru, de a merge pe urmele sale, şi de a nu gândi conform oamenilor, ci conform lui Dumnezeu (cf. Mc 8,33).

Prin urmare să încercăm să reflectăm, să împărtășim şi să proiectăm împreună, ţinându-l pe El în faţa noastră, recunoscători pentru chemarea pe care ne-a adresat-o şi doritori să devenim, în unitate, martorii săi, pentru ca lumea să creadă (cf. In 17,21). Avem nevoie să mergem împreună, şi pentru a face asta ne va ajuta să repornim, ca apostolii, de la Ierusalim, loc din care însăși vestea Învierii s-a răspândit în lume. Şi acolo să ne întoarcem şi să-l rugăm pe Principele Păcii pentru ca să ne dăruiască, astăzi, pacea sa.

Iubiți fraţi şi surori, Domnul să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească pentru ceea ce faceţi. Vă mulţumesc pentru această întâlnire şi mă rog pentru voi. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu