Dragi artiști şi dragi prieteni, bună ziua!

Un salut cordial tuturor şi un „mulţumesc” pentru că sunteți aici. Anul acesta luminile de Crăciun un pic modeste sunt motiv de rugăciune şi amintire a atâtor persoane care au suferit şi suferă din cauza pandemiei. În această situaţie am simţit şi mai puternică interdependența care ne leagă pe toţi. Această întâlnire îmi oferă ocazia de a împărtăși cu voi câteva gânduri despre artă şi despre rolul său într-un moment istoric aşa de critic.

În creația artistică putem recunoaște trei mișcări. O primă mișcare este cea a simţurilor, care sunt cuprinse de uimire şi de mirare. Această dinamică inițială, exterioară, stimulează altele mai profunde.

De fapt, a doua mișcare atinge interioritatea persoanei. O compoziţie de culori sau de cuvinte sau de sunete are forţa de a atinge sufletul uman. Se trezesc amintiri, imagini, sentimente…

Însă mișcarea generatoare a artei nu se opreşte aici. Există un al treilea aspect: percepția şi contemplarea frumosului generează un sentiment de speranţă, care se iradiază şi asupra lumii înconjurătoare. În acest punct, mișcarea exterioară şi cea interioară se contopesc şi, la rândul lor, au incidență asupra relațiilor sociale: generează empatia capabilă să-l înțeleagă pe celălalt, cu care avem atât de multe în comun. Este vorba de o socialitate nouă, nu numai vag exprimată ci percepută şi împărtăşită.

Această triplă mișcare de uimire, de descoperire personală şi de împărtășire produce un sentiment de pace, care – aşa cum mărturiseşte sfântul Francisc de Assisi – ne eliberează de orice dorință de dominare asupra altora, ne face să înţelegem dificultățile celor din urmă şi ne determină să trăim în armonie cu toţi[1]. O armonie care este legată cu frumusețea şi cu bunătatea.

Această legătură este foarte bogată de referință în tradiția iudaică şi creştină. Cartea Genezei – relatând opera creatoare a lui Dumnezeu – subliniază că în faţa creaturilor „Dumnezeu a văzut că era bun” (Gen 1,12.18.25). Adjectivul „bun” în ebraică are o valoare mult mai extinsă şi se poate traduce şi cu „armonios”[2]. Creația ne uimește prin strălucirea sa şi prin varietatea sa şi, în acelaşi timp, ne face să înţelegem care este rolul nostru în lume în faţa unei aşa măreții.

Artiștii sunt conștienți de asta şi – aşa cum a scris sfântul Ioan Paul al II-lea – percep „în ei acest soi de scânteie divină, care este vocația artistică” şi sunt chemaţi „să nu irosească acest talant, ci să-l dezvolte, pentru a-l pune în slujba aproapelui şi a întregii omeniri”[3].

În vestitul său mesaj de la 8 decembrie 1965, la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican, sfântul Paul al VI-lea se adresa artiștilor definindu-i „îndrăgostiți de frumusețe”[4]. Şi spunea că lumea „are nevoie de frumusețe pentru a nu se scufunda în disperare”[5]. Şi în rătăcirea provocată de pandemie, creativitatea voastră poate să genereze lumină. Criza face mai dense „umbrele unei lumi închise” (cf. Enciclica Fratelli tutti, 9-55) şi pare să întunece lumina divinului, a veșnicului. Să nu cedăm în faţa acestei înşelătorii. Să căutăm lumina Crăciunului: ea sfâșie obscuritatea durerii şi a întunericului.

Mă adresez vouă, dragi artiști, care sunteți în mod deosebit „păzitori ai frumuseții lumii”[6]. Vă mulţumesc pentru solidaritatea voastră, care în aceste timpuri se evidenţiază şi mai mult. Vocația voastră este una înaltă şi angajantă, care cere „mâini curate şi dezinteresate”[7] pentru a transmite adevăr şi frumusețe. Ambele revarsă bucurie în inima noastră şi sunt un „rod prețios care rezistă uzurii timpului, care unește generațiile şi le face să comunice în admiraţie”[8]. Astăzi ca şi atunci, această Frumusețe ne apare în umilinţa ieslei. Astăzi ca şi atunci, o celebrăm cu suflet plin de speranţă.

Exprim aprecierea mea recunoscătoare Misiunilor Don Bosco şi Scholas Occurrentes pentru angajarea şi spiritul de slujire cu care răspund la urgenţa educativă şi sanitară, prin proiectele lor inspirate din Global Compact on Education.

Mulţumesc iarăși, mulţumesc. Şi multe urări şi concert bun! Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

[1] Cf. Scrisoarea enciclică Fratelli tutti (3 octombrie 2020), 4.

[2] Cf. Discurs adresat participanților la întâlnirea mondială „Eu pot”, 30 noiembrie 2019.

[3] Scrisoarea către artiști (4 aprilie 1999), 3.

[4] Mesaj către artiști (8 decembrie 1965), nr. 1.

[5] Ibid., 4.

[6] Sfântul Paul al VI-lea, Mesaj către artiști (8 decembrie 1965), 5.

[7] Ibid.

[8] Ibid.