Iubiți frați și surori, bună ziua, duminică frumoasă!

Astăzi Evanghelia ne duce din nou la seara de Paşte. Apostolii sunt reuniţi în cenacol, când din Emaus se întorc cei doi discipoli şi relatează întâlnirea lor cu Isus. Şi în timp ce exprimă bucuria experienţei lor, Cel Înviat se arată întregii comunităţi. Isus vine chiar în timp ce ei împărtășesc relatarea întâlnirii cu El. Asta mă face să mă gândesc că este frumos să împărtășești, este important să-ți împărtășești credinţa. Această relatare ne face să ne gândim la importanţa împărtășirii credinţei în Isus înviat.

În fiecare zi suntem bombardaţi cu mii de mesaje. Multe sunt superficiale şi inutile, altele revelează o curiozitate indiscretă sau, şi mai rău, se nasc din bârfe şi răutăți. Sunt știri care nu folosesc la nimic, ba chiar fac rău. Dar există şi știri frumoase, pozitive şi constructive, şi toţi ştim cât bine ne face să auzim spunându-se lucruri bune şi că ne simţim mai bine când se întâmplă asta. Şi este frumos a împărtăși şi realitățile care, în bine şi în rău, au atins viaţa noastră, aşa încât să-i ajutăm pe alţii.

Şi totuşi este un lucru despre care adesea ne este greu să vorbim. Ne este greu să vorbim despre ce? Despre cel mai frumos lucru pe care-l avem de relatat: întâlnirea noastră cu Isus. Fiecare dintre noi l-a întâlnit pe Domnul şi ne este greu să vorbim despre asta. Fiecare dintre noi ar putea spune multe în această privință: a vedea cum Domnul ne-a atins, şi a împărtăși asta, fără a o face pe învățătorul pentru alţii, ci împărtășind momentele unice în care l-am perceput pe Domnul viu, aproape, care aprindea în inimă bucuria sau ştergea lacrimile, care transmitea încredere şi mângâiere, forță şi entuziasm, sau iertare, duioșie. Aceste întâlniri, pe care fiecare dintre noi le-a avut cu Isus, a le împărtăși şi a le transmite. Este important a face aceasta în familie, în comunitate, cu prietenii. Tot aşa cum face bine să vorbim despre inspiraţiile bune care ne-au orientat în viaţă, despre gândurile şi despre sentimentele bune care ne-au ajutat mult să mergem înainte, precum şi despre eforturile şi despre trudele pe care le facem pentru a înţelege şi pentru a progresa în viaţa de credinţă, eventual şi pentru a ne căi şi a ne corecta. Dacă facem asta, Isus, exact cum li s-a întâmplat discipolilor din Emaus în seara de Paşte, ne va surprinde şi va face şi mai frumoase întâlnirile noastre şi ambientele noastre.

Așadar, să încercăm să ne amintim, acum, un moment forte din viaţa noastră, o întâlnire decisivă cu Isus. Fiecare a avut aşa ceva, fiecare dintre noi a avut o întâlnire cu Domnul. Să facem o mică tăcere şi să ne gândim: când l-am găsit eu pe Domnul? Când s-a apropiat Domnul de mine? Să ne gândim în tăcere. Şi această întâlnire cu Domnul, am împărtășit-o pentru a da glorie chiar Domnului? De asemenea, i-am ascultat pe ceilalți, când îmi spun despre această întâlnire cu Isus?

Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să împărtășim credinţa pentru a face comunitățile noastre tot mai mult locuri de întâlnire cu Domnul.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc în rugăciune şi cu îngrijorare, precum şi cu durere, știrile care vin în ultimele ore cu privire la agravarea situației din Israel din cauza intervenției din partea Iranului. Fac un apel insistent pentru ca să se oprească orice acțiune care poate alimenta o spirală de violență cu riscul de a târî Orientul Mijlociu într-un conflict războinic şi mai mare.

Nimeni nu trebuie să amenințe existenţa altuia. Toate națiunile să se situeze în schimb de partea păcii şi să-i ajute pe israelieni şi pe palestinieni să trăiască în două state, umăr la umăr, în siguranță. Este o dorință a lor profundă şi legitimă şi este un drept al lor! Două state vecine.

Să se ajungă repede la o încetare a focului în Gaza şi să se parcurgă căile negocierii, cu determinare. Să se ajute acea populaţie, prăbuşită într-o catastrofă umanitară, să se elibereze imediat ostaticii răpiți în urmă cu câteva luni! Câtă suferinţă! Să ne rugăm pentru pace. Îndeajuns cu războiul, îndeajuns cu atacurile, îndeajuns cu violenţa! Da dialogului şi da păcii!

Astăzi în Italia se celebrează a o suta Zi naţională pentru Universitatea Catolică „Sacro Cuore”, cu tema „Întrebare de viitor. Tinerii între descântare şi dorință”. Încurajez acest mare ateneu să continue slujirea sa formativă importantă, în fidelitate faţă de misiunea sa şi atent la instanțele actuale ale tinerilor şi sociale.

Din inimă adresez bun-venit vouă tuturor, romani şi pelerini veniţi din Italia şi din atâtea țări. Salut îndeosebi credincioşii din Los Angeles, Houston, Nutley şi Riverside din Statele Unite ale Americii; precum şi polonezii, în special – câte steaguri poloneze! – cei din Bodzanów şi tinerii voluntari din Echipa de Ajutor pentru Biserica din Est. Primesc şi încurajez responsabilii Comunităţilor „Sfântul Egidiu” din câteva țări latinoamericane.

Salut voluntarii din ACLI angajați în patronatele din toată Italia; grupurile din Trani, Arzachena, Montelibretti; tinerii de la mărturisirea de credinţă din parohia „Sfinții Silvestru şi Martin” din Milano; candidații la Mir din Pannarano; şi grupul de tineri „Artă şi Credinţă” al Surorilor Dorotee.

Salut cu afect copiii din diferite părţi ale lumii, veniţi pentru a aminti că la 25-26 mai Biserica va trăi prima Zi Mondială a Copiilor. Mulţumesc! Invit pe toţi să însoțim cu rugăciunea drumul spre acest eveniment – Prima Zi a Copiilor – şi le mulţumesc celor care lucrează pentru a-l pregăti. Şi vouă, fetițe şi băieți, vă spun: vă aștept! Pe voi toţi! Avem nevoie de bucuria voastră şi de dorința voastră de o lume mai bună, o lume în pace. Să ne rugăm, fraților şi surorilor, pentru copiii care suferă datorită războaielor – sunt atâția! – în Ucraina, în Palestina, în Israel, în alte părţi din lume, în Myanmar. Să ne rugăm pentru ei şi pentru pace.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Salut tinerii Neprihănitei. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu