„De ce sunt războaiele?”. Întrebarea care în toate epocile apare şi care în zilele noastre răsună într-un scenariu internațional dramatic, este repropusă de un copil de zece ani de origini spaniole, cu numele Dario. Particularitatea este că la întrebare răspunde papa Francisc, într-un colocviu sincer şi direct cu el şi cu alți copii din toată lumea. Vaticanistul de la cotidianul torinez „La Stampa”, Domenico Agasso, a adunat aceste dialoguri într-o carte ilustrată cu titlul Cari bambini… il Papa risponde alle vostre domande [Dragi copii… Papa răspunde la întrebările voastre], editată de Mondadori ElectaKids, care este publicată marți, 17 octombrie.

„Pentru că – subliniază pontiful răspunzând lui Dario şi, prin intermediul lui, tuturor celor mici din lume – atunci când se devine adulți se riscă să se cadă în ispita de a deveni egoiști şi de a voi astfel puterea şi banii. Chiar şi cu prețul de a face război împotriva vreunei alte țări care este un obstacol în calea acestui obiectiv de putere, sau care are un conducător cu aceleaşi scopuri”. Asta, deşi „știind că înseamnă a ucide alte persoane. Prea des, în istorie, cel care a devenit conducătorul unei naţiuni nu a știut să frâneze dorința sa de a fi cel mai puternic dintre toţi, de a comanda lumea”. După aceea, papa evidenţiază că astăzi „pe planetă sunt atâtea războaie şi violenţe, şi chiar dacă sunt cei care spun că uneori sunt corecte, nu am îndoieli că veți înţelege că în schimb întotdeauna sunt greșite. Războaiele întotdeauna sunt greșite”.

Pe aceeaşi temă, întrebarea unei fetițe, Isabela, de nouă ani, din Panamá, care întreabă dacă într-o zi se va ajunge la pace în toată lumea şi cum se poate face pentru a ajunge la ea. Papa Francisc subliniază că nu trebuie să ne resemnăm: „pacea este posibilă, se poate ajunge la ea. Eu – destăinuieşte el – am speranţă că mai devreme sau mai târziu cei «mari» vor înţelege că într-o lume complet în pace toţi trăiesc mai bine”. Însă, avertizează el, „este nevoie ca toţi să se angajeze să depună armele, să dezamorseze violenţa, să nu provoace tensiuni şi ciocniri. Şi să dezrădăcineze din inima proprie voința de a domina asupra celuilalt, setea de dominare şi de bani”. Pe de altă parte, „în inimile noastre trebuie să fie numai iubire faţă de aproapele, adică persoanele care sunt aproape şi departe de noi, îndeosebi cele care suferă sau sunt în dificultate pentru vreun motiv”. Şi acest lucru ar trebui să fie valabil şi printre „conducătorii națiunilor de pe planetă. Dacă toţi am trăi în acest mod ar exista mai puțină agresivitate şi chiar mai puțină frică: am fi cu toții mai senini, mulțumiți. Iubirea înfrânge războiul şi ne face fericiți”.

Întrebarea lui Mary, de nouă ani, de origini ungare, se referă la motivul pentru care papa invită adesea pe adulți să învețe de la copii. „Pentru că – răspunde Francisc – sunteți înțelepți, aveți inima curată, nu aveți prejudecăți. Pentru că spuneţi adevărul în faţă”. Şi Pau, de nouă ani, norvegian, se adresează lui Francisc şi îl întreabă de ce trebuie să ne îngrijim de natură. „Pentru că schimbările climatice şi poluarea provocată de ființa umană – îi spune papa – vor putea duce la dispariția omenirii. Prin fenomene precum încălzirea globală, devastarea naturii, degradarea ambientală, respectiva dispariție a biodiversităţilor. În afară de noi boli letale”. Este rândul lui Samuel, zece ani, din Sudan, care trăieşte într-un lagăr de refugiaţi în condiții de suferinţă şi mizerie. Îi destăinuieşte papei situația sa şi voința de a putea trăi ca mulţi alți copii jucându-se şi distrându-se. Francisc îl încurajează „să nu piardă speranţa într-un viitor mai bun. Eu destăinuiesc că mai devreme sau mai târziu țările mai bogate vor înţelege că nu pot continua să folosească şi apoi să abandoneze ţara ta, vor investi resurse pentru a contribui la rezolvarea suferințelor voastre grave şi a demara o transformare socială care să permită tuturor o viaţă demnă şi posibilitatea de a visa un timp prosper nu prea îndepărtat”.

Şi Alessandro, zece ani, de origini italiene, îl întreabă pe papa pentru ce unii adulți nu vor decât să ajungă în ţara lor „familii din locuri mai sărace”. Francisc evidenţiază valoarea „prieteniei sociale” şi necesitatea de a ne considera cu toții fraţi şi surori, „fără neîncrederi cu privire la ţara de proveniență, la religia sau cultură diferită. Eşti şi sunteți exemplu pentru cei care au prejudecăți cu privire la cel care ajunge de departe, cu privire la «străin». Nimeni nu mai trebuie să se simtă străin în niciun loc”.

(După L’Osservatore Romano, 14 octombrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu