„Exploatarea este una din originile războiului. Cealaltă origine este de tip geopolitic, de dominare a teritoriului”, a afirmat papa Francisc într-un interviu acordat agenției de presă Télam, în care a tratat şi alte teme precum criza şi falşii mesia, munca, inteligența artificială, sinodul şi speranţa.

„Cuvântul criză îmi place pentru că are mișcare internă. Dar dintr-o criză se iese spre înălțime, nu se iese «cu compromisuri». Se iese spre înălțime şi nu în singurătate. Cei care vor să iasă din criză singuri transformă calea de ieșire într-un labirint, care face mereu să se învârtă şi să se învârtă”, a spus papa, care a subliniat şi importanţa de a-i învăța pe tineri să rezolve crizele, pentru că asta permite maturizarea, şi să fie atenți la mesianisme: „Nimeni – a repetat el – nu poate promite rezolvarea conflictelor decât prin crize, ieșind din ele spre înălțime. Şi nu singuri”.

Criza de umanitate

Ziarista de la Télam, Bernarda Llorente, l-a întrebat pe Francisc: „Ce anume îi lipsește omenirii?”. Francisc a răspuns amintind necesitatea de a promova „adevăratele valori”. „Omenirii – a afirmat el – îi lipsesc protagoniști de umanitate, îi lipsește ca să arate protagonismul său uman. Uneori observ că lipsește această capacitate de a gestiona crizele şi de a face să înflorească propria cultură. Nu trebuie să ne fie frică să iasă afară adevăratele valori ale unei țări. Crizele sunt ca niște glasuri care ne indică în ce direcție să mergem”.

În afară de asta, Francisc a amintit că „gândirea unică exilează bogăția umană. Şi bogăția umană trebuie să contemple trei realităţi, trei limbaje: al capului, al inimii şi al mâinilor. Asta pentru ca unul să gândească ceea ce simte şi ceea ce face, să simtă ceea ce gândeşte şi ceea ce face şi să facă ceea ce gândeşte şi ceea ce simte. Aceasta este armonia umană. Dacă unuia îi lipsește unul din aceste limbaje, există un aşa dezechilibru care duce la sentimentul unic, la pragmatismul unic, sau la gândirea unică. Sunt trădări pentru umanitate”.

Demnitatea muncii

Vorbind despre muncă, pontiful a amintit demnitatea muncii şi păcatul grav al exploatării: „Munca îți dă demnitate. Or, trădarea cea mai mare faţă de acest drum de demnitate este exploatarea. Nu a pământului pentru ca să producă mai mult, ci exploatarea muncitorului. A-i exploata pe oameni este unul din cele mai grave păcate. Mai ales a-i exploata pentru folosul propriu”. Papa a subliniat şi necesitatea drepturilor muncitorilor pentru ca să nu devină sclavi: „Când un muncitor – a afirmat el – nu are drepturi sau îi este oferit un contract pe termen scurt pentru a angaja după aceea pe un altul şi astfel a nu-i plăti contribuțiile, el este transformat în sclav şi cel care-l angajează este transformat în călău”.

Lui Francisc îi pare rău că unii îl definesc un dictator atunci când aud vorbindu-se despre enciclicele sale sociale: „Nu este aşa. Papa afirmă Evanghelia şi spune ceea ce spune Evanghelia. Şi în Vechiul Testament dreptul ebraic cerea să se aibă grijă de văduvă, de orfan, de străin. Dacă o societate se îngrijește de aceste trei aspecte merge înainte foarte bine”. „Şi clarific că nu sunt comunist aşa cum spun unii. Papa urmează Evanghelia”, a repetat el.

Dominarea persoanei asupra tehnologiei

Apoi s-a cerut lui Francisc părerea sa cu privire la progresele tehnologiei şi la implicațiile sale: „Linia conducătoare a unui progres cultural, ca inteligența artificială, este – a indicat el – capacitatea pe care o au bărbatul şi femeia de a-l gestiona, de a-l asimila şi de a-l reglementa. Adică, bărbatul şi femeia sunt stăpâni ai Creației şi în asta nu trebuie să avem îndoieli. Dominarea persoanei asupra oricărui lucru. Schimbarea științifică serioasă este progres, trebuie să fim deschiși la asta”.

Siguranța universală

Reluând tema războiului, papa a făcut un apel la siguranța universală prin dialog: „Nu se poate vorbi de siguranță socială dacă nu există siguranță universală sau o siguranță care se universalizează. Cred că dialogul nu poate să fie numai naționalist, este universal, mai ales astăzi cu toate facilitările care există pentru a comunica. Pentru aceasta vorbesc de dialog universal, de armonie universală, de întâlnire universală. Este clar, dușmanul a toate acestea este războiul”. „Exploatarea” şi „dominarea teritoriilor”, a adăugat el, sunt la originea războaielor „promovate de dictaturi”.

Pentru construirea păcii şi pentru binele comun pontiful înseamnă să se facă în aşa fel încât „să se conștientizeze propria identitate. Nu se poate dialoga cu celălalt dacă nu avem conştiinţa de unde pornim. Când două identități conștiente se întâlnesc pot să dialogheze şi să facă paşi spre un acord, spre progres, spre a merge împreună”.

Biserica este armonie

La întrebările despre desfășurarea Sinodului şi despre ce anume are nevoie Biserica în aceste timpuri, Francisc a răspuns: „Încă de la începutul Conciliului al II-lea din Vatican, Ioan al XXIII-lea a avut o percepţie foarte clară: Biserica trebuia să se schimbe. Şi Paul al VI-lea gândea aşa şi a continuat în aceeaşi direcție, precum şi papii care au urmat după el. Nu este vorba numai de a urma modele, este vorba de o schimbare de creștere şi în favoarea demnității persoanelor. În asta constă progresul teologic, al teologiei morale şi al tuturor științelor ecleziastice, inclusiv interpretarea Scripturilor, care au progresat în armonie cu simțirea Bisericii. Mereu în armonie”.

Speranţa, un condiment zilnic

Interviul continuă înfruntând teme personale, precum raportul cu Dumnezeu: „Domnul este un prieten bun, mă tratează bine”, a spus el, şi cu privire la capacitatea de a râde: „Simțul umorului ne face umani”, în timp ce despre importanţa virtuții speranţei a adăugat: „Nu putem trăi fără speranţă. Dacă am elimina micile speranțe de fiecare zi, am pierde identitatea. Nu ne dăm seama că trăim din speranțe. Şi speranţa teologală este foarte umilă, ci este aceea care condimentează cotidianitatea”.

În sfârşit, cu privire la călătoriile apostolice, a destăinuit că i-ar plăcea să meargă în Argentina şi a adăugat: „Vorbind despre cele mai îndepărtate, îmi rămâne Papua Noua Guinee”.

(După Vatican News, 17 octombrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu