Papa semnează prefața la volumul „Ca fulgerul vine din Orient”, în care părintele Francesco Cosentino adună printr-un dialog experienţa cardinalului Lazzaro You Heung-sik, prefect al Dicasterului pentru Cler. Vă propunem textul integral.

După ce a așteptat timp de ani lungi mângâierea Domnului, bătrânul Simeon recunoaște în Prunc pe Mesia trimis de Dumnezeu. Îl strânge în brațele sale şi îl binecuvântează pe Dumnezeu cu inimă emoţionată, recunoscând în acel Prunc lumina mântuirii pe care o așteptau toate popoarele (cf. Lc 2,30-31).

Isus este lumina trimisă de Tatăl în nopțile întunecate ale omenirii. El este aurora pe care Dumnezeu a voit s-o facă să răsară în timp ce încă umblam în întuneric. El este cel care a deschis breșe de speranţă acolo unde eram pierduți, iluminând colțurile îndepărtate ale pământului şi brazdele inimii noastre frânte, trudite şi rănite. El este acea lumină originară a Creației care, acum, strălucește în mijlocul nostru pentru a risipi întunericul vieţii noastre. Isus este lumina lumii (cf. In 8,12) şi, de aceea, chiar dacă uneori bâjbâim în întuneric şi ne lipsește „viziunea”, pentru noi există mereu o speranţă. Pentru că mereu putem să mergem la El strigând ca orbul Bartimeu şi să primim de la Isus ochi noi şi luminoși.

Animată de această speranţă, Biserica, în tradiția sa teologică şi liturgică, s-a îndreptat mereu spre Orient şi acolo ne invită să privim, pentru că din Orient răsare lumina, soarele dreptății, steaua luminoasă care este Cristos. Biserica are nevoie mereu să fie iluminată de Cristos şi de Evanghelia sa, pentru că mereu, ca o barcă ce străbate valurile adesea agitate ale istoriei, ea poate risca să nu fie Biserica lui Isus. Bătrânul Simeon spune asta Mariei şi lui Iosif: acest Prunc care s-a născut „este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicție” (Lc 2,34). Isus continuă să fie un scandal şi astăzi, un semn de contradicție care pune în criză siguranțele noastre şi zdruncină inima noastră pentru ca să nu fie paralizată de frică, să nu fie închisă în ipocrizie, să nu fie împietrită în păcat. De fapt, bucuria Evangheliei, în timp ce ne mângâie şi ne ridică, este şi o profeție care ne pune în criză, care continuă să deranjeze logicile puterii umane, calculele lumești, armele samavolniciei, logicile diviziunii şi ambiguităţii. Isus continuă să fie Cel care deranjează pacea falsă a celor care „strălucesc frumos pe dinafară, dar în interior sunt pline cu oase de morți şi cu toată putreziciunea… plini de ipocrizie şi nelegiuire” (Mt 23,27-28).

Pentru aceasta sunt fericit să prezint această carte, care vrea să dea glas Bisericii din Orient prin relatarea, anecdotele, reflecțiile cardinalului Lazzaro You Heung-sik, pe care l-am întâlnit pentru prima dată în 2014, în timpul Zilei Tineretului Asiatic, şi pe care astăzi l-am chemat la conducerea Dicasterului pentru Cler. Cu caracterul său amabil şi afabil, el ne permite să percepem roadele unei credințe semănate în ţara martirilor şi răsărite cu simplitate grație mărturiei bucuroase a unei Biserici vii. Şi din relatarea care lent ia formă, putem întrevedea drumul pentru a rămâne, noi toţi, o Biserică fidelă faţă de Isus şi faţă de Evanghelia sa, departe de orice mondenitate.

Din conversațiile prezentate în aceste pagini, care văd împletindu-se elemente autobiografice şi reflecții spirituale şi pastorale, cardinalul Lazzaro face să reiasă portretul unei credințe generate în contactul asiduu cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu martorii Evangheliei; portretul unei Biserici tinere şi întreprinzătoare, născută din laici, care se face instrument de speranţă şi de compasiune, îngrijindu-se de cel care este rănit; portretul unei slujiri sacerdotale care are nevoie să se regenereze la lumina Evangheliei, golindu-se de orice clericalism şi regândindu-se pe sine însăși „alături” şi „cu” fraţii laici, în comunităţi sinodale şi ministeriale.

Așadar exprim recunoștința mea cardinalului Lazzaro şi celui care s-a îngrijit de aceste pagini. Pentru că noi toţi avem nevoie de această lumină care vine din Orient. Avem nevoie să ascultăm mărturia îndrăzneaţă a atâtor surori şi fraţi care, cu entuziasm şi chiar trecând prin multe suferințe, l-au primit cu brațele deschise pe Isus aşa cum a făcut bătrânul Simeon, primind predica sfântului Andrei Kim şi a multor misionari care şi-au dedicat viaţa pentru bucuria Evangheliei. Avem nevoie „să ne descentrăm”, făcând o călătorie spre Orient şi punându-ne la școala unui stil de viaţă spirituală şi eclezială care poate revigora credinţa noastră. Şi avem nevoie să amintim că, şi în trude şi în întunecimi, Domnul vine ca fulgerul. Şi vrea să ilumineze viaţa noastră.

(După Vatican News, 1 martie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu