Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Sunt fericit să mă aflu aici, în cea mai mare moschee din Asia, împreună cu voi toţi. Îl salut pe marele imam şi îi mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, amintind că acest loc de cult şi de rugăciune este şi „o masă casă pentru omenire”, în care fiecare poate intra pentru a sta cu sine însuși, pentru a da spațiu acelei dorințe de infinit pe care o poartă în inimă, pentru a căuta întâlnirea cu divinul şi a trăi bucuria prieteniei cu ceilalți.

Îmi place să amintesc că această moschee a fost proiectat de arhitectul Friedrich Silaban, care era creştin şi şi-a adjudecat victoria concursului. Asta atestă că, în istoria acestei naţiuni şi în cultura care se respiră în ea, moscheea, ca şi celelalte locuri de cult, sunt spaţii de dialog, de respect reciproc, de conviețuire armonioasă între religii şi diferitele sensibilități spirituale. Acesta este un mare dar, pe care sunteți chemaţi să-l cultivaţi în fiecare zi, pentru ca experienţa religioasă să fie punct de referință al unei societăți fraterne şi paşnice şi niciodată motiv de închidere şi de ciocnire.

În această privință trebuie menționată construirea unui tunel subteran – „tunelul prieteniei” – care leagă moscheea „Istiqlal” şi catedrala „Sfânta Maria Ridicată la Cer”. Este vorba de un semn elocvent, care permite acestor două mari locuri de cult să fie nu numai unul „în faţa” celuilalt, ci şi unul „legat” cu celălalt. De fapt, acest pasaj permite o întâlnire, un dialog, o posibilitate reală de „a descoperi şi a transmite «mistica» de a trăi împreună, de a ne amesteca, de a ne întâlni, […] de a participa la această maree un pic haotică ce se poate transforma într-o adevărată experienţă de fraternitate, într-o caravană solidară într-un pelerinaj sfânt” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 87). Vă încurajez să continuați pe acest drum: ca toţi, toţi împreună, cultivând fiecare propria spiritualitate şi practicând propria religie, putem să mergem în căutarea lui Dumnezeu şi să contribuim la construirea de societăți deschise, întemeiate pe respectul reciproc şi pe iubirea reciprocă, apți să izolăm rigidităţile, fundamentalismele şi extremismele, care sunt mereu periculoase şi niciodată justificabile.

În această perspectivă, simbolizată de tunelul subteran, aş vrea să vă las două consemne, pentru a încuraja drumul unității şi al armoniei pe care deja l-aţi întreprins.

Primul este: a privi mereu în profunzime, pentru că numai acolo se poate găsi ceea ce unește dincolo de diferenţe. De fapt, în timp ce la suprafață există spațiile moscheii şi catedralei, bine definite şi frecventate de respectivii credincioşi, sub pământ, de-a lungul tunelului, aceleaşi persoane diferite se întâlnesc şi pot să aibă acces la lumea religioasă a celuilalt. Această imagine ne aminteşte un lucru important: că aspectele vizibile ale religiilor – riturile, practicile şi aşa mai departe – sunt un patrimoniu tradițional care trebuie ocrotit şi respectat; dar ceea ce se află „dedesubt”, ceea ce curge în mod subteran, exact ca „tunelul prieteniei”, am putea spune rădăcina comună pentru toate sensibilitățile religioase este una singură: căutarea întâlnirii cu divinul, setea de infinit pe care Preaînaltul a pus-o în inima noastră, căutarea unei bucurii mai mari şi a unei vieți mai puternice decât orice moarte, care animă călătoria vieţii noastre şi ne determină să ieşim din eu-l nostru pentru a merge în întâmpinarea lui Dumnezeu. Iată, să ne amintim asta: privind în profunzime, percepând ceea ce curge în interiorul vieţii noastre, dorința de plinătate care locuieşte în adâncul inimii noastre, noi ne descoperim toţi fraţi, toţi pelerini, toţi în drum spre Dumnezeu, dincolo de ceea ce ne diferențiază.

A doua invitaţie este: a avea grijă de legături. Tunelul a fost construit dintr-o parte în alta pentru a crea o legătură între două locuri diferite şi distante. Asta face pasajul subteran: leagă, adică creează o legătură. Uneori noi credem că întâlnirea între religii este o problemă care se referă la căutarea cu orice preț a punctelor în comun între diferitele doctrine şi credințe religioase. În realitate, se poate întâmpla ca o abordare de acest gen să ajungă să ne despartă, pentru că doctrinele şi dogmele din fiecare experienţă religioasă sunt diferite. Ceea ce realmente ne apropie este să creăm o legătură între diversităţile noastre, să avem grijă să cultivăm legături de prietenie, de atenţie, de reciprocitate. Sunt relaţii în care fiecare se deschide spre celălalt, în care ne angajăm să căutăm împreună adevărul învățând de la tradiția religioasă a celuilalt, să ne venim în întâmpinare în necesităţile umane şi spiritual. Sunt legături care ne permit să lucrăm împreună, să mergem uniţi în urmărirea vreunui obiectiv, în apărarea demnității omului, în lupta împotriva sărăciei, în promovarea păcii. Unitatea se naște din legăturile personale de prietenie, din respectul reciproc, din apărarea reciprocă a spațiilor şi ideilor celuilalt. Fie ca să puteți avea grijă mereu de asta!

Iubiți fraţi şi surori, „a promova armonia religioasă pentru binele omenirii” este inspirația pe care suntem chemaţi s-o urmăm şi care dă şi titlul Declarației comune pregătite pentru această ocazie. În ea asumăm cu responsabilitate crizele grave şi uneori dramatice care amenință viitorul omenirii, îndeosebi războaiele şi conflictele, alimentate din păcate şi de instrumentalizările religioase, dar şi criza ambientală, devenită un obstacol pentru creșterea şi conviețuirea popoarelor. Şi în faţa acestui scenariu, este important ca valorile comune pentru toate tradițiile religioase să fie promovate şi întărite, ajutând societatea „să înfrângă cultura violenței şi a indiferenței” (Declarație comună de la Istiqlal) şi să promoveze reconcilierea şi pacea.

Vă mulţumesc pentru acest drum comun pe care-l duceți înainte. Indonezia este o ţară mare, un mozaic de culturi, de etnii şi tradiții religioase, o diversitate foarte bogată, care se oglindește şi în varietatea ecosistemului şi a ambientului înconjurător. Şi dacă este adevărat că găzduiți cea mai mare minieră de aur din lume, să știți că cea mai prețioasă comoară este voința ca diferențele să nu devină motiv de conflict ci să se armonizeze în înțelegere şi în respect reciproc. Armonia, asta ce faceţi voi. Nu pierdeți acest dar! Nu vă sărăciți niciodată de această bogăţie aşa de mare, dimpotrivă, cultivaţi-o şi transmiteți-o mai ales celor mai tineri. Fie ca nimeni să nu cedeze în faţa fascinaţiei integralismului şi a violenței, fie ca toţi să fie în schimb fascinați de visul unei societăți şi a unei omeniri libere, fraterne şi paşnice!

Mulţumesc! Mulţumesc pentru zâmbetul vostru gentil, care strălucește mereu pe fețele voastre şi este semn al frumuseții voastre şi al deschiderii voastre interioare. Dumnezeu să vă acorde acest dar. Cu ajutorul său şi binecuvântarea sa mergeți înainte, Bhinneka Tunggal Ika, uniţi în diversitate. Mulţumesc!

__________________________________

Salutul Sfântului Părinte în Tunelul Prieteniei

Iubiți fraţi şi surori,

Vă felicit pe voi toţi pentru că acest „Tunel al Prieteniei” vrea să fie un loc de dialog şi de întâlnire.

Dacă ne gândim la un tunel, cu ușurință ne imaginăm un parcurs întunecat care, în special dacă suntem singuri, ne poate înfricoșa. În schimb aici este diferit, pentru că totul este iluminat. Însă aş vrea să vă spun că voi sunteți lumina care îl luminează, cu prietenia voastră, înțelegerea pe care o cultivaţi, susținerea reciprocă şi cu mersul vostru împreună care vă conduce, la capătul drumului, spre lumina deplină.

Noi credincioşii, care aparținem la tradiții religioase diferite, avem un rol de desfășurat: să-i ajutăm pe toţi să străbată tunelul cu privirea îndreptată spre lumină. Astfel, la sfârşitul parcursului, se poate recunoaște, în cel care a mers alături de noi, un frate, o soră, cu care să împărtășim viaţa şi să ne susținem reciproc.

Multelor semnale de amenințare, timpurilor întunecate, să contrapunem semnul fraternității care, primindu-ul pe celălalt şi respectându-i identitatea, îl solicită la un drum comun, parcurs în prietenie, şi care duce spre lumină.

Mulţumesc tuturor celor care lucrează convinși că se poate trăi în armonie şi în pace, conștienți de necesitatea unei lumi mai fraterne. Doresc ca toate comunitățile noastre să poată fi tot mai deschise la dialogul interreligios şi să fie un simbol al coexistenței paşnice care caracterizează Indonezia.

Înalţ rugăciunea mea la Dumnezeu, Creatorul tuturor, pentru ca să-i binecuvânteze pe toţi cei care vor străbate acest tunel în spirit de prietenie, armonie şi fraternitate. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu