„Ceremonial Hall” din Palatul Prezidenţial (Nicosia), joi, 2 decembrie 2021

Cuvinte pe care Sfântul Părinte le-a adresat în spaniolă președintelui Republicii după salutul de bun-venit la începutul întâlnirii private:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cuvintele dumneavoastră de bun-venit, pentru căldura salului dumneavoastră. Protocolul căldurii este un protocol de frate, şi acesta ajunge la inimă.

_____________

Domnule preşedinte al Republicii,

Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,

Stimate autorități religioase şi civile,

Distinşi reprezentanţi ai societății şi ai lumii culturii,

Doamnelor şi domnilor!

Vă salut cordial, manifestându-vă bucuria mea de a fi aici. Vă mulţumesc dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru primirea pe care mi-aţi rezervat-o în numele întregii populaţii. Am venit pelerin într-o ţară mică prin geografie dar mare prin istorie; într-o insulă care de-a lungul secolelor nu a izolat neamurile, ci le-a legat între ele; într-o ţinut a cărui graniță este marea; într-un loc care marchează poarta orientală a Europei şi poarta occidentală a Orientului Mijlociu. Sunteți o poartă deschisă, un port care unește: Cipru, răscruce de civilizații, poartă în sine vocația înnăscută la întâlnire, favorizată de caracterul primitor al ciprioţilor.

Tocmai i-am omagiat pe primul preşedinte al acestei Republici, pe arhiepiscopul Makarios, şi făcând acest gest am dorit să-i omagiez pe toţi cetățenii. Numele său, Makarios, evocă termenii iniţiali din primul discurs al lui Isus: Fericirile (cf. Mt 5,3-12). Cine este makarios, cine este cu adevărat fericit conform credinţei creştine, de care această ţară este legată indisolubil? Fericiți pot să fie toţi, şi sunt înainte de toate cei săraci în duh, cei răniți de viaţă, cei care trăiesc cu blândeţe şi milostivire, pe cei care fără a apărea practică dreptatea şi construiesc pacea. Fericirile, dragi prieteni, sunt constituția perenă a creștinismului. A le trăi permite Evangheliei să fie mereu tânără şi să fecundeze societatea cu speranţă. Fericirile sunt busola pentru a orienta, în orice latitudine, rutele pe care creştinii le înfruntă în călătoria vieţii.

Tocmai de aici, unde Europa şi Orientul se întâlnesc, a început prima mare înculturare a Evangheliei în continent şi este emoționant pentru mine să reparcurg pașii marilor misionari de la începuturi, îndeosebi ai sfinților Paul, Barnaba şi Marcu. Iată-mă, așadar, pelerin printre voi pentru a merge cu voi, dragi ciprioţi; cu voi toţi, în dorința ca vestea bună a Evangheliei de aici să ducă Europei un mesaj fericit sub semnul Fericirilor. De fapt, ceea ce au dăruit lumii primii creştini cu forţa blândă a Duhului a fost un nemaiauzit mesaj de frumusețe. Noutatea surprinzătoare a fericirii la îndemâna tuturor a cucerit inimile şi libertăţile multora. Această ţară are o moștenire deosebită în acest sens, ca mesager de frumusețe între continente. Cipru strălucește de frumusețe în teritoriul său, care trebuie tutelat şi păstrat cu politici ambientale oportune şi concertate cu vecinii. Frumusețea transpare şi în arhitectură, în artă, îndeosebi sacră, în artizanatul religios, în multele comori arheologice. Scoțând din marea care ne înconjoară o imagine, aş vrea să spun că această insulă reprezintă o perlă de mare valoare în inima Mediteranei.

De fapt, o perlă devine ceea ce este pentru că se formează în timp: cere ani pentru ca diferitele stratificări să o facă compactă şi lucitoare. Tot aşa frumusețea acestei țări derivă din culturile care de-a lungul secolelor s-au întâlnit şi s-au amestecat. Şi astăzi lumina Ciprului are multe fațete: sunt multe popoarele şi neamurile care, cu diferite nuanțe, compun gama cromatică a acestei populaţii. Mă gândesc şi la prezența multor imigrați, procentual cea mai relevantă între țările din Uniunea Europeană. A păstra frumusețea multicoloră şi poliedrică a ansamblului nu este ușor. Cere, ca în formarea perlei, timp şi răbdare, cere o privire amplă care să îmbrăţişeze varietatea culturilor şi să se îndrepte spre viitor cu clarviziune. Este important, în acest sens, să se tuteleze şi să se promoveze fiecare componentă a societății, în mod special cele statistic minoritare. Mă gândesc şi la diferite realităţi catolice care ar beneficia de o oportună recunoaştere instituțională, deoarece contribuția pe care o aduc societății prin activitățile lor, îndeosebi educative şi caritative, să fie bine definită din punct de vedere legal.

O perlă aduce la lumină frumusețea sa în circumstanțe dificile. Se naște în întuneric, când scoica „suferă” după ce a îndurat o vizită neașteptată care îi amenință integritatea, ca de exemplu un grăunte de nisip care o deranjează. Pentru a se proteja reacționează asimilând ceea ce a rănit-o: învăluie ceea ce pentru ea este periculos şi străin şi îl transformă în frumusețe, într-o perlă. Perla Ciprului a fost întunecată de pandemie, care a împiedicat atâția vizitatori să vină aici şi să-i vadă frumusețea, agravând, ca în alte locuri, consecințele crizei economico-financiare. Totuşi, în această perioadă de revenire nu fervoarea de a recupera ceea ce s-a pierdut va garanta o dezvoltare solidă şi durabilă, ci angajarea de a promova însănătoşirea societății, îndeosebi printr-o luptă hotărâtă împotriva corupției şi a plăgilor care lezează demnitatea persoanei; mă gândesc de exemplu la traficul de fiinţe umane.

Dar rana de care suferă mai mult această ţară este dată de sfâșierea teribilă pe care a îndurat-o în ultimele decenii. Mă gândesc la pătimirea interioară a celor care nu se pot întoarce la casele lor şi la locurile lor de cult. Mă rog pentru pacea voastră, pentru pacea întregii insule, şi o doresc cu toate forţele. Calea păcii, care vindecă conflictele şi regenerează frumusețea fraternității, este marcată de un cuvânt: dialog, pe care dumneavoastră, domnule preşedinte, l-aţi repetat de atâtea ori. Trebuie să ne ajutăm să credem în forţa răbdătoare şi blândă a dialogului, acea forță a răbdării, de „a duce pe umeri”, hypomoné, luând-o din Fericiri. Ştim că nu este un drum ușor; este lung şi întortocheat, dar nu există alternative pentru a ajunge la reconciliere. Să alimentăm speranţa cu forţa gesturilor în loc de a spera în gesturi de forță. Pentru că există o putere a gesturilor care pregătește pacea: nu aceea a gesturilor de putere, a amenințărilor de revanşă şi a demonstraţiilor de putere, ci aceea a gesturilor de relaxare, a paşilor concreți de dialog. Mă gândesc, de exemplu, la angajarea de a se dispune la o confruntare sinceră care să pună pe primul loc exigențele populaţiei, la o implicare tot mai concretă a Comunităţii internaționale, la salvgardarea patrimoniului religios şi cultural, la restituirea a ceea ce este deosebit de îndrăgit de oameni în acest sens, cum sunt locurile sau măcar obiectele sacre. În această privință, aş vrea să exprim apreciere şi încurajare faţă de Religious Track of the Cyprus Peace Project, promovat de Ambasada Suediei, pentru ca între conducătorii religioși să se cultive dialogul.

Tocmai timpurile care nu par propice şi în care dialogul se atenuează sunt acelea care pot pregăti pacea. Ne aminteşte asta tot perla, care devine astfel în răbdarea întunecată de a țese substanțe noi împreună cu agentul care a rănit-o. în aceste perioade să nu se lase să prevaleze ura, să nu se renunțe la îngrijirea rănilor, să nu se uite situația persoanelor dispărute. Şi când vine ispita de a se descuraja, să se gândească la generațiile viitoare, care doresc să moştenească o lume împăcată, colaboratoare, bine unită, nelocuită de rivalități perene şi poluată de conflicte nerezolvate. La asta foloseşte dialogul, fără de care cresc suspiciunea şi resentimentul. Să fie referință Mediterana, acum din păcate loc de conflicte şi de tragedii umanitare; în frumusețea sa profundă este mare nostrum, marea tuturor popoarelor care au ieșire la ea pentru a fi legate, nu divizate. Cipru, răscruce geografică, istorică, culturală şi religioasă, are această poziție pentru a realiza o acțiune de pace. Să fie un șantier deschis de pace în Mediterana.

Pacea nu se naște adesea de la marile personaje, ci de la determinarea zilnică – în fiecare zi – a celor mai mici. Continentul european are nevoie de reconciliere şi de unitate, are nevoie de curaj şi de elan pentru a merge înainte. Pentru că nu zidurile fricii şi interdicţiile dictate de interese naţionaliste vor ajuta progresul ei şi nici numai revenirea economică nu va putea garanta siguranța şi stabilitatea ei. Să privim la istoria Ciprului şi să vedem cum întâlnirea şi primirea au adus roade benefice pe termen lung. Nu numai cu referință la istoria creștinismului, pentru care Cipru a fost „trambulina de lansare” în continent, dar şi pentru construirea unei societăți care a găsit propria bogăţie în integrare. Acest spirit de lărgire, această capacitate de a privi dincolo de propriile granițe reîntinereşte, permite să se regăsească luminozitatea pierdută.

Referindu-se la Cipru, Faptele Apostolilor relatează că Paul şi Barnaba pentru a ajunge la Pafos „au străbătut întreaga insulă” (cf. Fap 13,6). Pentru mine este o bucurie să străbat în aceste zile istoria şi sufletul acestei țări, cu dorința ca voința sa de unitate şi mesajul său de frumusețe să continue să-i conducă drumul. O Theós na evloghí tin Kípro! [Dumnezeu să binecuvânteze Ciprul!].

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu