Lupta împotriva abuzurilor în Biserică, războiul din Ucraina, pacea, politica argentiniană, înaintarea ultra-dreptei, valoarea patriotismului, răspândirea Bisericilor evanghelice în America Latină, instrumentalizarea politicii cunoscută ca lawfare, păcatele jurnalismului, legătura sa cu aceia care sunt privați de libertate şi viziunea sa despre femei: a vorbit despre toate acestea papa Francisc într-o lungă conversație cu jurnalistul Gustavo Sylveste de la Canal 5 de Noticias (C5N), rețea de televiziune argentiniană, cu ocazia deceniului de alegere la pontificat.

În afară de a reafirma reflecții deja împărtășite în numeroasele interviuri publicate în ultimele săptămâni din cauza aniversării, papa a aprofundat chestiuni referitoare la patria sa, Argentina.

Sylvestre a adresat pontifului o întrebare despre cuvintele spuse la audiența generală din 15 martie, când a mulțumit liderilor partidelor din guvern şi din opoziţie din ţară pentru că s-au unit ca să semneze o scrisoare de salut şi i-a îndemnat şi să se unească mereu pentru a vorbi, a discuta şi a face să înainteze patria. După aceea a spus că tuturor le plac luptele interne ale altora, adică să polemizeze despre orice lucru, adăugând: „Luptele noastre interne sunt dăunătoare, sunt mai puternice decât simțul de apartenență, distrug filiația politică. Se fac diferite partide care nu au forță politică de convocare”.

Sfântul Părinte a ilustrat după aceea cu o relatare reflecțiile sale referitor la „internism”, adică la acele dispute care iau naștere în cadrul vieţii politice şi sociale. A citat exemplul a şase sau şapte antreprenori care tocmai au semnat un acord între respectivele firme şi, în timp ce așteptau să vină şampania pentru a ciocni, vorbesc între ei pe sub bancă pentru a întemeia o altă societate. În această privință, papa a comentat că „politica este arta de a prezenta un proiect şi de a-l convinge pe celălalt” şi a evidențiat nevoia de a avea „politicieni de rasă”, deplângând că uneori se pierde semnificaţia a ceea ce este înainte de toate o slujire. După aceea a denunțat ca rușinos faptul că există lideri care au avut patru „divorțuri politice” şi se prezintă ca „salvatori ai patriei”, adăugând că „există identitate pe care o ai sau pe care nu o ai” pentru a clarifica faptul că apartenența politică sau religioasă nu este o haină, o îmbrăcăminte sau o încălțăminte care se schimbă în fiecare zi, ci „o pasiune, o ai înăuntru”. Papa Francisc i-a invitat pe toţi să se întrebe care este istoria politică a fiecărei persoane, identitatea, apartenența.

Cât priveşte înaintarea ultra-dreptei, pontiful a arătat preocupare pentru fenomenul acesta, afirmând că ea „se recompune mereu, este centripetă, nu este centrifugă, nu creează spre afară posibilități de reformă”. Şi la întrebarea cu privire la antidot, papa a răspuns: dreptatea socială. „Nu există altul”, a adăugat el. „Dacă vrei să discuţi cu un politician, gânditor din ultra-dreaptă, vorbește despre dreptate socială, vorbește în orizontală”, a sfătuit el.

Cu privire la instrumentalizarea justiției, Sfântul Părinte a afirmat că „lawfare începe prin mass-media, care denigrează sau insinuează suspiciunea unui delict. Se creează investigații enorme şi pentru a condamna este suficient volumul acestor investigații, deşi nu se găsește delictul”. În această privință papa Francisc a afirmat că „trebuie ridicat glasul, trebuie spus: aici există o iregularitate” şi „politicienii au această misiune de a demasca o justiție care nu este corectă”.

Cu privire la persoanele homosexuale şi la divorțații recăsătoriți, papa Francisc a reafirmat că Biserica nu se poate împărți în sectoare, dar că toţi sunt fii şi toţi trebuie să fie însoţiţi pe drumul lor. La întrebarea despre celibatul preoţilor a răspuns reafirmând că nu este o dogmă, ci o disciplină care se poate schimba sau nu, şi a amintit că există deja preoţi „căsătoriți” în Biserica orientală.

Apoi papa s-a oprit asupra luptei împotriva abuzurilor pe care Biserica le duce înainte, amintind în această privință angajarea lui Benedict al XVI-lea, pe care el o continuă. A amintit şi că trebuie luptat pentru pace pentru că războiul este o dramă şi ne distruge. A subliniat că atunci când un imperiu se simte slab, are nevoie să facă război şi să comercializeze cu armele. Şi a încheiat reafirmând că dacă s-ar înceta să se producă arme chiar şi numai un an, s-ar pune capăt foamei în lume.

De Sebastián Sansón Ferrari

(După L’Osservatore Romano, 1 aprilie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu