Iubiți fraţi, bună ziua şi bine aţi venit! Mulţumesc superiorului general pentru cuvintele sale, şi pentru acel „Lolo Kiko” [salut filipinez: „bunicul Francisc”], şi adresez urările mele lui şi consiliului său. Sunt bucuros să vă întâlnesc cu ocazia celui de-al 46-lea capitul general al vostru, care are ca temă „A construi străzi noi pentru a […]

Iubiți fraţi, bună ziua şi bine aţi venit!

Mulţumesc superiorului general pentru cuvintele sale, şi pentru acel „Lolo Kiko” [salut filipinez: „bunicul Francisc”], şi adresez urările mele lui şi consiliului său. Sunt bucuros să vă întâlnesc cu ocazia celui de-al 46-lea capitul general al vostru, care are ca temă „A construi străzi noi pentru a transforma vieți”. Este frumos a înţelege capitulul astfel, mergând, ca un șantier de noi străzi, care să conducă la întâlnirea fraților, în special a celor mai săraci. Dar noi ştim că Isus Cristos este „Calea”, strada cu adevărat nouă: urmându-l pe El, mergând cu El, viaţa noastră este transformată, şi devenim la rândul nostru, drojdie, sare, lumină.

Pentru voi, conform carismei sfântul Jean Baptiste de la Salle, aceste „noi străzi” sunt înainte de toate parcursuri de educație, de realizat în școlile, în colegiile, în universitățile pe care le duceți înainte în circa o sută de țări în care sunteți prezenți. O frumoasă responsabilitate! Îi mulţumesc Domnului împreună cu voi pentru asta, deoarece munca educativă este un mare dar înainte de toate pentru cel care o îndeplinește: este o lucrare care cere mult, dar care dă mult! Relația constantă cu educatorii, cu părinţii şi în special cu copiii şi tinerii este un izvor mereu viu de umanitate, chiar şi cu toate trudele şi problematicile pe care le comportă.

În această relație, în acest drum pe care-l parcurgeți cu ei, voi oferiți valorile bogatei voastre tradiții pedagogice: educați la responsabilitate, la creativitate, la conviețuire, la dreptate, la pace; educați la viaţa interioară, la a fi deschiși la transcendent, la simțul uimirii şi al contemplației în faţa misterului vieţii şi al creației. Toate acestea voi le trăiți şi le interpretaţi în Cristos şi le traduceţi în plinătate de umanitate. Îmi vine în minte motoul sfântului Ioan Paul al II-lea în Redemptoris hominis: „Omul este calea Bisericii”. Voi realizați acest moto în misiunea educativă. Este modul vostru de a realiza ceea ce scrie sfântul Paul: „a-l forma pe Cristos în voi” (cf. Gal 4,19). Este apostolatul vostru, a educa astfel, aportul vostru specific la evanghelizare: a face să crească umanul după Cristos. În acest sens școlile voastre sunt „creştine”, nu datorită unei etichete exterioare, ci pentru că merg pe acest drum.

Suntem conștienți că lumea trăieşte o urgență educativă. S-a rupt pactul educativ, s-a rupt, şi acum statul, educatorii şi familia sunt separaţi. Trebuie să căutăm un nou pact care să fie comunicare, să lucrăm împreună. Această urgență educativă este făcută şi mai acută de consecințele pandemiei. Cele două mari provocări ale timpului nostru: provocarea fraternității şi provocarea îngrijirii casei comune, nu pot găsi răspuns decât prin educație. Ambele sunt înainte de toate provocări educative. Şi mulțumire fie lui Dumnezeu, comunitatea creştină este nu numai conștientă de asta, ci este angajată în această muncă, de mult timp încearcă să „construiască noi străzi pentru a transforma” stilul de viaţă. Şi voi, fraților, faceţi parte din acest șantier, mai mult, sunteți în linia întâi, educând să se treacă de la o lume închisă la o lume deschisă; de la o cultură a lui foloseşte-şi-aruncă la o cultură a îngrijirii; de la o cultură a rebutului la o cultură a integrării; de la căutarea intereselor de parte la căutarea binelui comun. Ca educatori voi știți bine că această transformare trebuie să pornească de la conștiințe, sau va fi numai de faţadă. Şi știți şi că nu puteți face această lucrare singuri, ci cooperând în „alianță educativă” cu familiile, cu comunitățile şi asociațiile ecleziale, cu realitățile formative prezente în teritoriu.

Iubiți fraţi, acesta este ogorul vostru de muncă. Dar pentru a fi buni lucrători, nu trebuie să vă neglijați pe voi înșivă! Nu puteți da tinerilor ceea ce nu aveți înăuntrul vostru. Educatorul creştin, la școala lui Cristos, este înainte de toate martor, şi este învățător în măsura în care este martor. Nu am nimic să vă învăț în asta, dar numai, ca frate, vreau să vă reamintesc asta: mărturie. Şi mai ales mă rog pentru voi, pentru ca să fiţi fraţi nu numai cu numele ci de fapt. Şi pentru ca școlile voastre să fie creştine nu cu numele, ci de fapt.

Mulţumesc pentru ceea ce sunteți şi ceea ce faceţi! Mergeți înainte cu bucuria de a evangheliza educând şi de a educa evanghelizând. Vă binecuvântez pe voi şi toate comunitățile voastre. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu