Vă adresez bun-venit cordial vouă tuturor, membri ai Delegației ecumenice din Finlanda, care pentru sărbătoarea sfântul Henric aţi venit în pelerinaj la Roma. Mulţumesc din inimă, episcop Keskitalo, frate, pentru darul pe care mi l-aţi oferit şi pentru cuvintele dumneavoastră despre umilinţă, despre căință şi despre iertare. Pentru vreunul par cuvinte negative, dar sunt cuvintele cele mai pozitive pentru a merge înainte. Cu bucurie deosebită primesc şi salut reprezentanții Sami. Dumnezeu să vă însoțească pe drumul spre reconciliere şi spre vindecarea amintirii, şi să facă pe toţi creştinii liberi şi determinați în căutarea sinceră a adevărului! Este o plăcere să-l primesc pe episcopul emerit Teemu Sippo, care şi-a revenit dintr-un grav accident şi cu prezența sa ne aminteşte că adevăratul curaj se află în ridicare şi în a merge înainte. Vă cer să duceți salutul meu fratern şi mitropolitului ortodox Arseni de Kuopio şi Carelia, care n-a putut să vă însoțească.

Iubiți fraţi şi surori, vizita voastră plăcută vine în ajunul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Tema din acest an este luată din Evanghelia lui Matei: „În răsărit am văzut apărând steaua sa şi am venit aici pentru a-l adora” (cf. Mt 2,2). Se referă la magii care, după o lungă călătorie, îl găsesc pe Isus şi îl adoră. Magii ajung la țintă pentru că au căutat-o. Dar o caută pentru că Domnul cel dintâi, cu semnul stelei, a pornit în căutarea lor. Îl găsesc pentru că ei caută, şi caută pentru că au fost căutați. Este frumos să înţelegem viaţa astfel, ca un drum de căutare, care nu pornește de la noi, ci de la Acela care cel dintâi a pornit în căutarea noastră şi ne atrage cu harul său. Totul se naște din harul lui Dumnezeu care ne atrage. Şi răspunsul nostru nu poate decât să fie asemenea cu acela al magilor: un drum parcurs împreună.

A merge împreună. Cel care a fost atins de harul lui Dumnezeu nu se poate închide şi să trăiască din autoconservare, este mereu pe cale, mereu îndreptat să meargă înainte. Şi înainte împreună: peregrinarea voastră aici este un frumos exemplu al acestui lucru. Tradiția eclezială a recunoscut în magi pe reprezentanții culturilor şi popoarelor diferite: şi pentru noi, în special în aceste timpuri, provocarea este aceea de a-l lua de mână pe fratele, cu istoria sa concretă, pentru a înainta împreună. Dragi prieteni, suntem pe cale conduși de lumina blândă a lui Dumnezeu, care risipește întunericul diviziunii şi orientează drumul spre unitate. Suntem pe cale ca fraţi spre o comuniune tot mai deplină. Să ne ajutăm, în pelerinajul nostru ecumenic, să înaintăm „tot mai mult spre Dumnezeu”, „magis ac magis in Deum”, cum spune Regula sfântului Benedict (LXII,4). Lumea are nevoie de lumina sa şi această lumină strălucește numai în iubire, în comuniune, în fraternitate.

Există etape ale drumului care sunt mai ușoare şi în care suntem chemaţi să înaintăm rapizi şi zvelţi. De exemplu, mă gândesc la atâtea parcursuri de caritate care, în timp ce ne apropie de Domnul, prezent în cei săraci şi în cei nevoiași, ne unesc între noi. Însă uneori drumul este mai obositor şi, în faţa țintelor care par încă îndepărtate şi greu de ajuns la ele, poate mări oboseala şi să apară ispita descurajării. În acest caz să ne amintim că suntem pe cale nu ca posesori, ci niște căutători ai lui Dumnezeu. De aceea trebuie să mergem înainte cu răbdare umilă şi mereu împreună, pentru a ne susține reciproc, pentru că aşa dorește Cristos. Să ne ajutăm atunci când vedem că celălalt se află în nevoie. Şi în pelerinaj este necesară uneori o pauză pentru a relua energii şi a focaliza mai bine ținta. Şi noi, căutători ai lui Dumnezeu pe cale spre comuniunea deplină cu El şi între noi, avem în faţa noastră două stațiuni importante.

În 2025 vom celebra a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea. Mărturisirea trinitară şi cristologică a acestui Conciliu, care îl recunoaște pe Isus „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, „de o ființă cu Tatăl”, ne unește cu toţi cei botezați. În vederea acestei aniversări să ne dispunem cu entuziasm reînnoit să mergem împreună pe calea lui Cristos, pe calea care este Cristos! Pentru că avem nevoie de El, de noutatea sa, de bucuria sa imparabilă. Numai strâns uniţi cu El vom parcurge până la capăt drumul unității depline. Şi tot pe El, chiar şi inconștient, îl caută oamenii din orice timp şi prin urmare şi de astăzi.

A doua staţiune: în 2030 – vom fi? nu vom fi? nu știu – vom comemora cei 500 de ani ai Confesiunii de la Augsburg. Într-un timp în care creştinii urmau să întreprindă căi diferite, cea a Confesiunii a încercat să protejeze unitatea. Ştim că n-a reuşit să împiedice diviziunea, dar aniversarea va putea să fie o ocazie rodnică pentru a ne confirma şi a ne întări pe drumul de comuniune, pentru a deveni mai docili faţă de voința lui Dumnezeu şi mai puţin faţă de logicile umane, mai dispuși să punem înaintea țintelor pământești ruta indicată de cer.

Şi cu privire la voi [se adresează reprezentanților poporului Sami], frate iubit, aş vrea să-ți mulţumesc pentru că ai luat cele patru vise pe care le aveam cu Amazonia, şi tu le-ai luat cu aborigenii din ținutul tău. Îmi vine în minte că un păstor trebuie să fie concret cu oamenii concreți, cu poporul său concret, dar care nu trebuie să înceteze să viseze. Unui păstor care încetează să viseze, îi lipsește ceva. Mulţumesc pentru că visați!

Şi după aceea, un alt lucru pe drumul ecumenic. Când se va face unitatea? Se întreabă, nu-i aşa? Un mare teolog ortodox specialist în escatologie a spus: „Unitatea va fi în eschaton”. Dar important este drumul spre unitate. Este foarte bine ca teologii să studieze, să discute… Acest lucru este foarte bun. Sunt specialiști pentru aceasta. Dar este bun ca şi noi, popor credincios al lui Dumnezeu, să mergem împreună pe drum. Împreună. Şi să facem unitatea cu rugăciunea, cu faptele de caritate, cu munca împreună. Știu că tu mergi pe drumul acela şi îți mulţumesc mult.

Dragi prieteni, repetarea pelerinajului vostru aici – mie îmi place mult – este un semn ecumenic frumos şi încurajator. Vă mulţumesc pentru asta. Să mergem înainte împreună în căutarea lui Dumnezeu, cu îndrăzneală şi concretețe. Să ținem privirea îndreptată spre Isus (cf. Evr 12,2) şi să fim strâns uniţi în rugăciune, unii pentru alţii. De aceea vă invit să ne rugăm împreună Tatăl Nostru, fiecare în propria limbă.

[Recitarea rugăciunii Tatăl Nostru]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu