Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 29. Vestirea este în Duhul Sfânt

Iubiți fraţi şi surori,

În catehezele trecute am văzut că vestirea Evangheliei este bucurie, este pentru toţi şi trebuie adresată pentru astăzi. Acum să descoperim o ultimă caracteristică esențială: este nevoie ca vestirea să aibă loc în Duhul Sfânt. De fapt, pentru „a-l comunica pe Dumnezeu” nu sunt suficiente credibilitatea bucuroasă a mărturiei, universalitatea vestirii şi actualitatea mesajului. Fără Duhul Sfânt orice zel este zadarnic şi în mod fals apostolic: ar fi numai al nostru şi n-ar aduce rod.

În Evangelii gaudium am amintit că „Isus este primul şi cel mai mare evanghelizator”; că „în orice formă de evanghelizare primatul este mereu al lui Dumnezeu”, care „a voit să ne cheme să colaborăm cu El şi să ne stimuleze cu forţa Duhului său” (nr. 12). Iată primatul Duhului Sfânt! De aceea Domnul compară dinamismul Împărăției lui Dumnezeu cu „un om care aruncă sămânța în pământ şi fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânța răsare şi crește, nici el nu ştie cum” (Mc 4,26-27). Duhul este protagonistul, precede mereu pe misionari şi face să răsară roadele. Această conștiință ne mângâie mult! Şi ne ajută să precizăm o altă conștiință, la fel de decisivă: şi anume că în zelul său apostolic Biserica nu se vesteşte pe sine însăși, ci un har, un dar, şi Duhul Sfânt este tocmai Darul lui Dumnezeu, aşa cum a spus Isus femeii samaritene (cf. In 4,10).

Însă primatul Duhului nu trebuie să ne inducă la indolenţă. Încrederea nu justifică neimplicarea. Vitalitatea seminței care crește de la sine nu-i autorizează pe agricultori la neîngrijirea ogorului. Isus, dând ultimele recomandări înainte de a urca la cer, a spus: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere şi îmi veți fi martori […] până la marginile pământului” (Fap 1,8). Domnul nu ne-a lăsat cursuri de teologie sau un manual de pastoraţie de aplicat, ci pe Duhul Sfânt care provoacă misiunea. Şi inițiativa curajoasă pe care Duhul o revarsă ne face să imităm stilul său, care are mereu două caracteristici: creativitatea şi simplitatea.

Creativitate, pentru a-l vesti pe Isus cu bucurie, tuturor şi în ziua de astăzi. În această epocă a noastră, care nu ajută să avem o privire religioasă asupra vieţii şi în care vestirea a devenit în diferite locuri mai dificilă, obositoare, aparent nerodnică, se poate naște ispita de a renunța la slujirea pastorală. Eventual ne refugiem în zone de siguranță, precum repetarea obișnuită de lucruri care se fac mereu, sau în chemările ademenitoare ale unei spiritualități intimiste, sau iarăși într-un simț greşit înțeles al centralității liturgiei. Sunt ispite care se travestesc în fidelitate faţă de tradiție, dar adesea, mai mult decât răspunsuri date Duhului, sunt reacții la insatisfacţiile personale. În schimb creativitatea pastorală, faptul de a fi îndrăzneți în Duhul, arzători de focul său misionar, este dovadă de fidelitate faţă de El. De aceea am scris că „Isus Cristos poate să strice şi schemele plictisitoare în care pretindem să-l închidem şi ne surprinde cu creativitatea sa divină constantă. De fiecare dată când încercăm să ne întoarcem la izvor şi să recuperăm prospeţimea originală a Evangheliei apar noi drumuri, metode creative, alte forme de exprimare, semne mai elocvente, cuvinte încărcate de semnificaţie reînnoită pentru lumea actuală” (Evangelii gaudium, 11).

Așadar, creativitate; şi apoi simplitate, tocmai pentru că Duhul ne duce la izvor, la „prima vestire”. De fapt, „focul Duhului […] ne face să credem în Isus Cristos, care cu moartea şi învierea sa ne revelează şi ne comunică milostivirea infinită a Tatălui” (ivi, 164). Aceasta este prima vestire, care „trebuie să ocupe centrul activităţii evanghelizatoare şi al oricărei intenții de reînnoire eclezială”; pentru a repeta: „Isus Cristos te iubește, şi-a dat viaţa pentru a te mântui, şi acum este viu alături de tine în fiecare zi, pentru a te ilumina, pentru a te întări, pentru a te elibera” (ibid.).

Fraților şi surorilor, să ne lăsăm cuceriţi de Duhul şi să-l invocăm în fiecare zi: El să fie principiul existenței noastre şi al acțiunii noastre; să fie la începutul fiecărei activități, întâlniri, reuniuni şi vestiri. El dă viaţă şi reîntinereşte Biserica: cu El nu trebuie să ne temem, pentru că El, care este armonia, ține mereu împreună creativitatea şi simplitatea, stârneşte comuniunea şi trimite în misiune, deschide la diversitate şi reconduce la unitate. El este forţa noastră, respirația vestirii noastre, izvorul zelului apostolic. Vino, Duhule Sfânt!

________________

Şi să nu uităm să ne rugăm pentru cei care suferă drama războiului, îndeosebi populațiile din Ucraina, din Israel şi din Palestina. Războiul este mereu o înfrângere. Nimeni nu câștigă, toţi pierd. Câștigă numai fabricanţii de arme.

Şi pentru toţi Binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu