Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de la liturgia de astăzi (cf. Mc 3,20-35) ne spune că Isus, după ce a început activitatea sa publică, s-a aflat în faţa unei reacţii duble: cea a rudelor sale, care erau preocupate şi se temeau că era un pic ieşit din fire, şi cea a autorităţilor religioase, care îl acuzau că acţionează mişcat de un duh rău. În realitate, Isus predica şi vindeca pe bolnavi cu forţa Duhului Sfânt. Şi tocmai Duhul îl făcea în mod divin liber, şi anume capabil să iubească şi să slujească fără măsură şi fără condiţionări. Isus liber. Să ne oprim un pic pentru a contempla această libertate a lui Isus.

Isus era liber în faţa bogăţiilor: de aceea a lăsat siguranţa satului său, Nazaret, pentru a îmbrăţişa o viaţă săracă şi plină de incertitudini (cf. Mt 6,25-34), îngrijindu-i gratuit pe bolnavi şi pe oricine venea pentru a-i cere ajutor, fără a cere niciodată nimic în schimb (cf. Mt 10,8). Gratuitatea slujirii lui Isus este aceasta. Este şi gratuitatea oricărei slujiri.

Era liber în faţa puterii: de fapt, chiar chemând pe mulţi ca să-l urmeze, nu a obligat niciodată pe nimeni să facă asta, nici nu a căutat vreodată sprijinul celor puternici, ci s-a pus mereu de partea celor din urmă, învăţându-i pe discipolii săi să facă la fel, aşa cum a făcut el (cf. Lc 22,25-27).

În sfârşit, Isus era liber în faţa căutării faimei şi a aprobării, şi pentru aceasta n-a renunţat niciodată să spună adevărul, chiar cu preţul de a nu fi înţeles (cf. Mc 3,21), de a deveni nepopular, până să moară pe cruce, nelăsându-se intimidat, nici cumpărat, nici corupt de nimic şi de nimeni (cf. Mt 10,28).

Isus era un om liber. Liber în faţa bogăţiilor, liber în faţa puterii, liber în faţa căutării faimei. Şi acest lucru este important şi pentru noi. De fapt, dacă ne lăsăm condiţionaţi de căutarea plăcerii, a puterii, a banilor sau a consensurilor, devenim sclavi ai acestor lucruri. Dacă în schimb permitem iubirii gratuite a lui Dumnezeu să ne umple şi să ne dilate inima, şi dacă o lăsăm să prisosească spontan redăruind-o altora, cu toată fiinţa noastră, fără frici, calcule şi condiţionări, atunci creştem în libertate şi răspândim buna sa mireasmă şi în jurul nostru.

Aşadar, putem să ne întrebăm: eu sunt o persoană liberă? Sau mă las închis de miturile banului, al puterii şi al succesului, sacrificând acestora seninătatea şi pacea mea şi a celorlalţi? Răspândesc, în locurile în care trăiesc şi lucrez, aer proaspăt de libertate, de sinceritate, de spontaneitate?

Fecioara Maria să ne ajute să trăim şi să iubim aşa cum ne-a învăţat Isus, în libertatea fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom 8,15.20-23).

______________

După Angelus

Poimâine, în Iordania, se va ţine o conferinţă internaţională despre situaţia umanitară din Gaza, convocată de regele Iordaniei, de preşedintele Egiptului şi de secretarul general al Naţiunilor Unite. În timp ce le mulţumesc pentru această iniţiativă importantă, încurajez comunitatea internaţională să acţioneze urgent, cu orice mijloc, pentru a ajuta populaţia din Gaza epuizată de război. Ajutoarele umanitare trebuie să poată ajunge la cei care au nevoie de ele şi nimeni nu poate împiedica asta.

Ieri a fost a 10-a aniversare a Invocaţiei păcii în Vatican, la care au fost prezenţi preşedintele israelian, regretatul Shimon Peres, şi cel palestinian, Abu Mazen. Acea întâlnire ne dă mărturie că a ne strânge mâna este posibil şi că pentru a face pacea este nevoie de curaj, mult mai mult curaj decât pentru a face război. De aceea, încurajez negocierile care sunt în desfăşurare între părţi, chiar dacă nu sunt uşoare, şi doresc ca propunerile de pace, pentru încetarea focului pe toate fronturile şi pentru eliberarea ostaticilor, să fie imediat acceptate pentru binele palestinienilor şi al israelienilor.

Şi să nu uităm martirizatul popor ucrainean, care, cu cât suferă mai mult, cu atât mai mult tânjeşte după pace. Salut acest grup ucrainean cu steagurile care sunt acolo. Suntem aproape de voi! Este o dorinţă, aceasta a păcii, de aceea încurajez toate eforturile care se fac pentru ca pacea să se poată construi cât mai curând, cu ajutorul internaţional. Şi să nu uităm Myanmarul.

Vă salut pe voi, romani şi pelerini din atâtea ţări, îndeosebi profesorii de la Gimnaziul “Sfântul Ioan Paul al II-lea” din Kiev (Ucraina) Slava Isusu Chrystu! (Lăudat să fie Isus Cristos), pe care îi încurajez în misiunea lor educativă în acest timp aşa de dificil şi dureros. Salut profesorii şi elevii de la Şcoala diecezană “Cardenal Cisneros” din dieceza de Sigüenza-Guadalajara din Spania; precum şi credincioşii din Assemini (Cagliari), copiii de la şcoala “Giovanni Prati” din Padova şi tinerii din parohia “Sfântul Irineu” din Roma.

Reînnoiesc salutul meu facă de cântăreţii care au venit la Roma din toate părţile lumii pentru a participa la a patra Întâlnire Internaţională a Corurilor. Preaiubiţilor, cu cântul vostru puteţi mereu să daţi glorie lui Dumnezeu şi să transmiteţi bucuria evangheliei!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu