Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia de astăzi (cf. Mt 21,33-43), Isus, prevăzând pătimirea şi moartea sa, relatează parabola viticultorilor ucigaşi, pentru a-i avertiza pe mai marii preoţilor şi pe bătrânii poporului că urmează să ia o cale greșită. De fapt, aceştia nutresc intenții rele faţă de El şi caută modul de a-l elimina.

Relatarea alegorică descrie un stăpân care, după ce a îngrijit mult via sa (cf. v. 33), trebuind să plece o încredinţează unor viticultori. După aceea, la timpul culesului, trimite slujitori ca să aducă roadele; însă acei viticultori îi primesc pe servitori cu bătăi şi pe unii chiar îi ucid. Stăpânul trimite alți servitori, mai numeroşi, care primesc însă acelaşi tratament (cf. v. 34-36). Se ajunge la culme atunci când stăpânul decide să-l trimită pe fiul său: viticultorii n-au niciun respect, ba chiar, se gândesc că eliminându-l vor putea lua în stăpânire via şi astfel îl ucid şi pe el (cf. v. 37-39).

Imaginea viei este clară: reprezintă poporul pe care Dumnezeu şi l-a ales şi l-a format cu atâta grijă; servitorii trimiși de stăpân sunt profeții, trimiși de Dumnezeu, în timp ce fiul este figură a lui Isus. Şi aşa cum au fost refuzați profeții, tot aşa şi Cristos a fost respins şi ucis.

La sfârşitul relatării, Isus îi întreabă pe conducătorii poporului: „Așadar când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” (v. 40). Şi ei, cuprinși de logica narațiunii, rostesc de la ei înșiși propria condamnare: stăpânul – spun ei – va pedepsi cu severitate pe acei răi şi va încredinţa via „altor viticultori care îi vor da roadele la timpul cuvenit” (v. 41).

Cu această parabolă foarte dură, Isus îi pune pe interlocutorii săi în faţa responsabilității lor şi face asta cu extremă claritate. Însă să nu credem că acest avertisment este valabil numai pentru cei care l-au refuzat pe Isus în acel timp. Este valabil pentru orice timp, şi pentru al nostru. Dumnezeu aşteaptă şi astăzi roadele viei sale de la cei pe care i-a trimis să lucreze în ea. Noi toţi.

În fiecare epocă, cei care au o autoritate, orice autoritate, şi în Biserică, în poporul lui Dumnezeu, pot să fie tentați să facă propriile interese, în locul intereselor lui Dumnezeu însuși. Şi Isus spune că adevărata autoritate este atunci când devine slujire, este în slujirea, nu în exploatarea altora. Via este a Domnului, nu a noastră. Autoritatea este o slujire, şi ca atare trebuie exercitată, pentru binele tuturor şi pentru răspândirea Evangheliei. Este urât a vedea când în Biserică persoanele care au autoritate caută propriile interese.

Sfântul Paul, în lectura a doua de la liturgia de astăzi, ne spune cum să fim buni lucrători în via Domnului: ceea ce este adevărat, demn, drept, curat, plăcut, vrednic de laudă; ce e virtute şi ce-i de laudă, toate acestea să fie obiect zilnic al angajării noastre (cf. Fil 4,8). Repet: ceea ce este adevărat, demn, drept, curat, plăcut, vrednic de laudă; ce e virtute şi ce-i de laudă, toate acestea să fie obiect zilnic al angajării noastre. Este atitudinea autorității precum şi a fiecăruia dintre noi, pentru că fiecare dintre noi, în lumea sa mică, are o anumită autoritate. Astfel vom deveni o Biserică tot mai bogată în roade de sfințenie, vom da glorie Tatălui care ne iubește cu duioșie infinită, Fiului care continuă să ne dăruiască mântuirea, Duhului care ne deschide inima şi ne împinge spre plinătatea binelui.

Acum ne adresăm Mariei Preasfinte, uniţi spiritual cu credincioşii adunaţi în Sanctuarul din Pompei pentru Implorare, şi în luna octombrie să reînnoim angajamentul de a ne ruga sfântul Rozariu.

_______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Ieri am fost la Assisi pentru a semna noua enciclică Fratelli tutti despre fraternitatea şi prietenia socială. Am oferit-o lui Dumnezeu pe mormântul sfântului Francisc care mi-a inspirat-o, ca şi precedenta Laudato si’. Semnele timpurilor arată clar că fraternitatea umană şi îngrijirea creației formează o singură cale spre dezvoltarea integrală şi spre pace, indicată deja de sfinții papi Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea. Astăzi, vouă care sunteți în Piață – precum şi în afara Pieței – am bucuria să vă dăruiesc noua enciclică, în ediția extraordinară a L’Osservatore Romano. Şi cu această ediție reîncepe ediția zilnică tipărită a ziarului L’Osservatore Romano. Fie ca sfântul Francisc să însoțească drumul de fraternitate în Biserică, între credincioşii de orice religie şi între toate popoarele.

Astăzi se încheie Timpul Creației, început la 1 septembrie 2019, în care am celebrat un „Jubileu pentru Pământ” împreună cu fraţii noştri din diferite Biserici creştine. Salut reprezentanții Mișcării Catolice Mondiale pentru Climă, diferitele cercuri Laudato si’ şi asociațiile de referință, angajate în parcursuri de ecologie integrală. Mă bucur pentru inițiativele care se desfășoară astăzi în diferite locuri, îndeosebi amintesc aceea din zona Deltei fluviului Po.

În urmă cu o sută de ani, la 4 octombrie, se năștea în Scoţia Opera Stella Maris, în sprijinirea oamenilor mării. La acest aniversar aşa de important îi încurajez pe capelani şi pe voluntari să mărturisească bucuroși prezența Bisericii în porturi, printre marinari, pescari şi familiile lor.

Astăzi, la Bologna, este beatificat părintele Olinto Marella, preot care provine din dieceza de Chioggia, păstor după Inima lui Cristos, părinte al săracilor şi apărător al celor slabi. Fie ca mărturia sa extraordinară să fie model pentru atâția preoţi, chemaţi să fie servitori umili şi curajoși ai poporului lui Dumnezeu. Acum, aplauze pentru noul fericit!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite țări – văd atâtea steaguri… –: familii, grupuri parohiale, asociații şi pe fiecare credincios. Îndeosebi, salut rudele şi prietenii Gardienilor Elveţieni, veniţi pentru a asista astăzi la jurământul noilor recruţi. Aceşti tineri sunt buni! Gardianul Elvețian face un parcurs de viaţă în slujba Bisericii, a Suveranului Pontrif. Sunt tineri buni care vin aici timp de 2, 3, 4 ani şi mai mult. Vă cer aplauze călduroase pentru Garda Elvețiană.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu