Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! În Evanghelia de la liturgia de astăzi, un om îi adresează lui Isus această cerere: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” (Lc 12,13). Este o situaţie foarte obișnuită, probleme asemănătoare sunt încă la ordinea zilei: câți fraţi şi surori, câți membri ai aceleiaşi familii din păcate […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

În Evanghelia de la liturgia de astăzi, un om îi adresează lui Isus această cerere: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” (Lc 12,13). Este o situaţie foarte obișnuită, probleme asemănătoare sunt încă la ordinea zilei: câți fraţi şi surori, câți membri ai aceleiaşi familii din păcate se ceartă şi eventual nu-şi mai vorbesc din cauza moștenirii!

Isus, răspunzându-i acelui om, nu intră în amănunte, ci merge la rădăcina diviziunilor provocate de posesia lucrurilor, şi spune clar: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie” (v. 15). Ce este lăcomia? Este aviditatea neînfrânată de bunuri, voința de a se îmbogăți mereu. Este o boală care distruge persoanele, pentru că foamea de posesie creează dependență. Mai ales cel care are mult nu se mulțumește niciodată: vrea tot mai mult, şi numai pentru el. Dar astfel nu mai este liber: este alipit, sclav a ceea ce în mod paradoxal ar trebui să-i folosească pentru a trăi liber şi senin. În loc să se folosească de bani, devine servitor al banilor. Dar lăcomia este o boală periculoasă şi pentru societate: din cauza sa am ajuns astăzi la alte paradoxuri, la o nedreptate cu n-a mai fost înainte în istorie, unde puțini au mult şi mulţi au puţin sau nimic. Să ne gândim şi la războaie şi la conflicte: aproape întotdeauna intră dorința de resurse şi bogății. Câte interese există în spatele unui război! Cu siguranță unul dintre acestea este comerțul de arme. Acest comerț este un scandal cu care nu trebuie şi nu putem să ne resemnăm.

Isus ne învaţă astăzi că, în inima la toate acestea, nu sunt numai câţiva puternici sau anumite sisteme economice: în centru este lăcomia care este în inima fiecăruia. Așadar să încercăm să ne întrebăm: cum merge dezlipirea mea de bunuri, de bogății? Mă plâng pentru ceea ce îmi lipsește sau știu să mă mulţumesc cu ceea ce am? Sunt tentat, în numele banilor şi oportunităţilor, să sacrific pe altarul lăcomiei legalitatea şi onestitatea? Am spus „altar”, altarul lăcomiei, dar pentru ce am spus altar? Pentru că bunurile materiale, banii, bogățiile pot să devină un cult, o adevărată idolatrie. De aceea Isus ne avertizează folosind cuvinte puternice. Spune că nu putem sluji la doi stăpâni şi – să fim atenți – nu spune Dumnezeu şi diavolul, nu, sau binele şi răul, ci Dumnezeu şi bogățiile (cf. Lc 16,13). Ne-am aștepta ca să spună: nu se poate sluji la doi stăpâni, Dumnezeu şi diavolul. În schimb spune: Dumnezeu şi bogățiile. A ne folosi de bogății, da; a sluji bogăția, nu: este idolatrie, înseamnă a-l ofensa pe Dumnezeu.

Așadar – am putea să ne gândim – nu putem dori să fim bogaţi? Singur că putem, ba chiar, este corect să dorim asta, este frumos a deveni bogaţi, dar bogaţi conform lui Dumnezeu! Dumnezeu este cel mai bogat dintre toţi: este bogat în compasiune, în milostivire. Bogăția sa nu sărăcește pe nimeni, nu creează certuri şi diviziuni. Este o bogăţie căreia îi place să dea, să distribuie, să împărtăşească. Fraților, surorilor, a aduna bunuri materiale nu este suficient pentru a trăi bine, pentru că – spune tot Isus – viaţa nu depinde de ceea ce se posedă (cf. Lc 12,15). În schimb depinde de relațiile bune: cu Dumnezeu, cu ceilalți precum şi cu acela care are mai puţin. Așadar, ne întrebăm: eu, cu vreau să mă îmbogățesc? Vreau să mă îmbogățesc conform lui Dumnezeu sau conform lăcomiei mele? Şi întorcându-ne la tema moștenirii, ce moștenire vreau să las? Bani în bancă, lucruri materiale, sau oameni mulțumiți în jurul meu, fapte de bine care nu se uită, persoane pe care le-am ajutat să crească şi să se maturizeze?

Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să înţelegem care sunt adevăratele bunuri ale vieţii, acelea care rămân pentru totdeauna.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Ieri dimineață m-am întors la Roma după călătoria apostolică de şase zile în Canada. Am intenția să vorbesc despre asta la audiența generală de miercurea viitoare, dar acum doresc să le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest pelerinaj penitenţial, începând de la autoritățile civile, de la capii populațiilor indigene şi de la episcopii canadieni. Mulţumesc din inimă celor care m-au însoţit cu rugăciunea lor. Mulţumesc tuturor!

Şi în timpul călătoriei n-am încetat niciodată să mă rog pentru poporul ucrainean, agresat şi martirizat, cerând lui Dumnezeu să-l elibereze de flagelul războiului. Dacă s-ar privi realitatea în mod obiectiv, luând în considerare daunele pe care fiecare zi de război le aduce acelei populaţii dar şi întregii lumi, singurul lucru rațional de făcut ar fi oprirea şi negocierea. Fie ca înțelepciunea să inspire paşi concreți de pace.

Adresez salutul meu vouă, romani şi pelerini. Salut, îndeosebi, novicele Fiice ale Mariei Ajutătoare care se pregătesc să facă primele voturi călugărești; grupul din Acțiunea Catolică din Barletta; tinerii din dieceza de Verona; tinerii din Unitatea pastorală „Pieve di Scandiano”; şi cei din grupul „Gonzaga” din Carimate, Montesolaro, Figinp şi Novedrate, care au mers pe Via Francigena. În sărbătoarea sfântului Ignațiu de Loyola adresez un salut afectuos confraților mei iezuiți. Continuați să mergeți cu zel, cu bucurie în slujirea Domnului. Fiți curajoși!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu