Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Evanghelia ne arată o scenă dură: Isus care-i alungă pe negustorii din templu (cf. In 2,13-25), Isus care-i îndepărtează pe vânzători, răstoarnă tarabele schimbătorilor de bani şi îi avertizează pe toţi spunând: „Nu faceţi din casa Tatălui meu casă de negustorie” (v. 16). Să ne oprim un pic asupra contrastului între casă şi piață: de fapt este vorba de două moduri diferite de a sta în faţa Domnului.

În templul înțeles ca piață, pentru a fi în ordine cu Dumnezeu era suficient a cumpăra un miel, a-l plăti şi a-l consuma pe jarul altarului. A cumpăra, a plăti, a consuma, şi apoi fiecare la casa lui. În schimb, în templul înțeles drept casă se întâmplă contrariul: se merge pentru a-l întâlni pe Domnul, pentru a fi uniţi cu El, a fi uniţi cu fraţii, pentru a împărtăși bucurii şi dureri. De asemenea: la piață se joacă asupra prețului, acasă nu se calculează; la piață se caută propriile interese, acasă se dă gratuit. Şi Isus astăzi este dur pentru că nu acceptă ca templul-piață să înlocuiască templul-casă, nu acceptă ca relația cu Dumnezeu să fie distantă şi comercială şi nu apropiată şi încrezătoare, nu acceptă ca tarabele de vânzare să ia locul mesei familiale, ca preţurile să meargă în locul îmbrăţişărilor şi monedele să ia locul mângâierilor. Şi pentru ce Isus nu acceptă asta? Pentru că astfel se creează o barieră între Dumnezeu şi om şi între frate şi frate, în timp ce Cristos a venit pentru a aduce comuniune, pentru a aduce milostivire, adică iertare, pentru a aduce apropiere.

Astăzi invitaţia, şi pentru drumul nostru de Postul Mare, este de a face în noi şi în jurul nostru mai mult casă şi mai puţin piață. Înainte de toate faţă de Dumnezeu: rugându-ne mult, ca fii care fără încetare bat încrezători la ușa Tatălui, nu ca negustori avari şi neîncrezători. Așadar, mai întâi, rugându-ne. Şi apoi răspândind fraternitate: este nevoie de atâta fraternitate! Să ne gândim la tăcerea stânjenitoare, izolantă, uneori chiar ostilă care se întâlnește în atâtea locuri.

Așadar, să ne întrebăm: înainte de toate, cum este rugăciunea mea? Este un preț de plătit sau este momentul abandonării încrezătoare, unde nu privesc la ceas? Şi cum sunt raporturile mele cu ceilalți? Ştiu să dau fără a aștepta răsplata? Știu să fac primul pas pentru a strica zidurile tăcerii şi golurile distanţelor? Aceste întrebări trebuie să ni le adresăm nouă înșine.

Maria să ne ajute să „facem casă” cu Dumnezeu, între noi şi în jurul nostru.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Port zilnic în inimă, cu durere, suferința populațiilor din Palestina şi din Israel, datorată ostilităților în desfăşurare. Miile de morți, de răniți, de evacuați, distrugerile uriașe provoacă durere, şi asta cu consecințe teribile asupra celor mici şi lipsiți de apărare, care văd compromis viitorul lor. Mă întreb: cu adevărat se crede că se construiește o lume mai bună în acest mod, cu adevărat se crede că se obține pacea? Este suficient, vă rog! Să spunem noi toţi: este suficient, vă rog! Opriți-vă! Încurajez să se continue negocierile pentru o imediată încetare a focului la Gaza şi în toată regiunea, pentru ca ostaticii să fie eliberați imediat şi să se întoarcă la cei dragi ai lor care îi aşteaptă cu neliniște, iar populația civilă să poată avea acces sigur la ajutoarele umanitare necesare şi urgente. Şi vă rog să nu uităm martirizata Ucraina, unde în fiecare zi mor atâția. Există atâta durere acolo.

La 5 martie este a doua Zi Internațională pentru Conștientizare asupra Dezarmării şi Neproliferării. Câte resurse sunt irosite pentru cheltuielile militare care, din cauza situației actuale, continuă în mod trist să crească! Doresc din inimă ca toată comunitatea internaţională să înțeleagă că dezarmarea este înainte de toate o obligație, dezarmarea este o obligație morală. Să reţin asta. Şi acest lucru cere curajul din partea tuturor membrilor marii familii a națiunilor de a trece de la echilibrul fricii la echilibrul încrederii.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite țări. Îndeosebi, salut studenţii de la Universitatea Sénior din Vila Pouca de Aguiar, în Portugalia; elevii de la Institutul „Rodríguez Moñino” din Badajoz; şi grupurile parohiale din Polonia.

Salut candidații la Mir din Rosolina, în dieceza de Chioggia, cu familiile lor; credincioşii veniţi din Padova, din Azzano Mella, Capriano şi Fenili, din Taranto şi din parohia „Sfântul Albert cel Mare” din Roma.

Un salut afectuos îl adresez tinerilor ucraineni pe care Comunitatea „Sfântul Egidiu” i-a convocat cu tema „Învinge răul cu binele. Rugăciune, săraci, pace”. Dragi tineri, mulţumesc pentru angajarea voastră în favoarea celor care suferă mai mult datorită războiului. Mulţumesc!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu