Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! Nici astăzi nu voi putea citi tot: mă simt mai bine, dar vocea încă nu-mi merge. Monseniorul Braida va citi cateheza. Astăzi, prima duminică din Advent, în scurta Evanghelie pe care ne-o propune liturgia (cf. Mc 13,33-37), Isus ne adresează de trei ori un îndemn simplu şi direct: „Vegheați” […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Nici astăzi nu voi putea citi tot: mă simt mai bine, dar vocea încă nu-mi merge. Monseniorul Braida va citi cateheza.

Astăzi, prima duminică din Advent, în scurta Evanghelie pe care ne-o propune liturgia (cf. Mc 13,33-37), Isus ne adresează de trei ori un îndemn simplu şi direct: „Vegheați” (v. 33.35.37).

Așadar tema este vigilența. Cum trebuie s-o înţelegem? Uneori ne gândim la această virtute ca la o atitudine motivată de frica de o pedeapsă iminentă, ca şi cum un meteorit ar urma să se prăbușească din cer şi ar amenința, dacă nu scăpăm la timp, să ne distrugă. Dar nu acesta este desigur sensul vigilenței creştine!

Isus ilustrează asta cu o parabolă, vorbind despre un stăpân care se va întoarce şi despre servitorii săi care îl aşteaptă (cf. v. 34). Servitorul în Biblie este „persoana de încredere” a stăpânului, cu care există adesea un raport de colaborare şi de afect. Să ne gândim, de exemplu, că servitor al lui Dumnezeu este definit Moise (cf. Num 12,7) şi că şi Maria spune despre ea însăși: „Iată slujitoarea Domnului” (Lc 1,38). Așadar vigilența servitorilor nu este făcută din frică, ci din dorință, așteptând să meargă în întâmpinarea stăpânului lor care vine. Sunt pregătiți pentru întoarcerea sa pentru că îl iubesc, pentru că au în inimă să facă în aşa fel încât să găsească, atunci când va sosi, o casă primitoare şi ordonată: sunt bucuroși să-l revadă, până acolo încât aşteaptă întoarcerea ca o sărbătoare pentru toată marea familie din care fac parte.

Cu această așteptare încărcată de afect vrem să ne pregătim şi noi ca să-l primim pe Isus: la Crăciunul pe care-l vom celebra peste puține săptămâni; la sfârşitul timpurilor, când se va întoarce în glorie; în fiecare zi, în timp ce El vine în întâmpinarea noastră în Euharistie, în Cuvântul său, în fraţi şi în surori, în special în cei mai nevoiași.

Așadar, în mod special în aceste săptămâni, să pregătim cu grijă casa inimii, pentru ca să fie ordonată şi ospitalieră. De fapt, a veghea înseamnă a ține pregătită inima. Este atitudinea santinelei, care noaptea nu se lasă ispitită de oboseală, nu adoarme, ci rămâne trează în așteptarea luminii care va veni. Domnul este lumina noastră şi este frumos să ne dispunem inima pentru a-l primi cu rugăciunea şi pentru a-l găzdui cu caritatea, cele două pregătiri care, ca să spunem aşa, îl fac să se simtă în largul său. În această privință, se relatează că sfântul Martin din Tours, om al rugăciunii, după ce a dat jumătate din mantaua sa unui sărac, l-a visat pe Isus îmbrăcat chiar cu acea parte din mantaua pe care o dăruise. Iată un program frumos pentru Advent: a-l întâlni pe Isus care vine în fiecare frate şi soră care are nevoie de noi şi a împărtăși cu ei ceea ce putem: ascultare, timp, ajutor concret.

Preaiubiților, ne face bine astăzi să ne întrebăm cum să pregătim o inimă primitoare pentru Domnul. Putem să facem asta apropiindu-ne de Iertarea sa, de Cuvântul său, de Masa sa, găsind spațiu pentru rugăciune, primindu-l în cei nevoiași. Să cultivăm așteptarea sa fără a ne lăsa distrași de atâtea lucruri inutile şi fără a ne plânge încontinuu, ci ţinând inima vigilentă, adică doritoare de El, trează şi pregătită, nerăbdătoare de a-l întâlni.

Fecioara Maria, femeie a așteptării, să ne ajute să-l primim pe Fiul său care vine.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

În Israel şi Palestina situația este gravă. Îndurerează faptul că încetarea focului a fost întreruptă: asta înseamnă moarte, distrugere, mizerie. Mulţi ostatici au fost eliberați, dar atâția încă sunt în Gaza. Să ne gândim la ei, la familiile lor care văzuseră o lumină, o speranţă de a-i reîmbrăţişa pe cei dragi ai lor. În Gaza este atâta suferinţă; lipsesc bunurile de primă necesitate. Doresc ca toţi cei care sunt implicați să poată ajunge cât mai curând la un nou acord pentru încetarea focului şi a găsi soluții diferite faţă de arme, încercând să parcurgă căi curajoase de pace.

Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victimele atentatului petrecut în această dimineață în Filipine, unde o bombă a explodat în timpul Liturghiei. Sunt aproape de familii, de poporul din Mindanao care deja a suferit mult.

Chiar dacă la distanță, urmăresc cu mare atenţie lucrările de la COP28 din Dubai. Sunt aproape. Reînnoiesc apelul meu pentru ca la schimbările climatice să se răspundă cu schimbări politice concrete: să ieşim din strâmtorile particularismelor şi naționalismelor, scheme din trecut, şi să îmbrățișăm o viziune comună, angajându-ne toţi şi acum, fără a amâna, pentru o convertire ecologică globală necesară.

Astăzi este Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități. A primi şi a include pe cei care trăiesc în această condiție ajută toată societatea să devină mai umană. În familii, în parohii, în școli, la locul de muncă, în sport: să învățăm să valorizăm fiecare persoană cu calitățile şi capacitățile sale şi să nu excludem pe nimeni.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii, îndeosebi polonezii care iau parte la evenimentele promovate la Roma în cinstea familiei martire Ulma, recent beatificată.

Salut toţi pelerinii şi grupurile parohiale din Firenze, Siena, Brindisi, Cosenza şi Adrano.

Urez tuturor duminică frumoasă şi drum bun de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu