Cine face războiul uită umanitatea. În şase luni de conflict în Ucraina au fost neîncetate apelurile papei Francisc pentru pace şi pentru a înlătura riscul unei catastrofe globale.

Pontiful n-a ratat ocazia pentru a aminti lumii, cu o privire care se extinde dincolo de contingenţa granițelor geografice în care se duc lupte, că „orice război reprezintă o înfrângere pentru toţi” (Angelus, 27 martie 2022), îndemnând la răsturnarea perspectivei şi prin urmare „la înfrângerea războiului” (Audiența generală, 23 martie 2022). „Fantezia noastră”, a spus el, „apare tot mai concentrată asupra reprezentării unei catastrofe finale care ne va stinge. Ceea ce se întâmplă cu un eventual război atomic” (Audiența generală, 16 martie 2022). „În faţa pericolului autodistrugerii, omenirea înţelege că a venit momentul de a-l aboli”, de a-l respinge, „de a-l șterge din istoria omului înainte ca el să-l șteargă pe om din istorie”. „Ce victorie va fi – s-a întrebat el – aceea care va împlânta un drapel pe o grămadă de ruine?” (Angelus, 10 aprilie 2022). „Duhul Domnului să ne elibereze de această nevoie de autodistrugere”.

De fapt, războiul este un nesăbuit „loc de moarte unde tații şi mamele îngroapă copiii, unde oamenii îi ucid pe fraţii lor fără să-i fi văzut măcar, unde puternicii decid şi săracii mor”. Este o nebunie care nu are justificări – a afirmat el gândindu-se la atâția copii evacuați de la începutul conflictului – „nu devastează numai prezentul, ci şi viitorul unei societăți. Înseamnă a distruge viitorul, a provoca traume dramatice în cei mai mici şi nevinovați între noi”. Un act barbar, bestial, respingător şi sacrileg: contrar deci „sacralității vieţii umane, mai ales viaţa umană lipsită de apărare, care trebuie respectată şi protejată, nu eliminată, şi care vine înainte de orice strategie!” (Angelus, 20 martie 2022).

„De fapt, Dumnezeu este numai Dumnezeu al păcii, nu al războiului” şi „este cu făcătorii de pace” (Angelus 27 februarie 2022), continuă să reafirme papa Francisc: „cine sprijină violenţa îi profanează numele” (Angelus, 13 martie 2022), neagă „visul lui Dumnezeu cu privire la omenire realizat la Rusalii, zi în care popoare de limbi diferite se întâlnesc şi se înțeleg”. Dimpotrivă, războiul este „un coşmar” în care „popoare se ciocnesc, se ucid şi oamenii, în loc se se apropie, sunt îndepărtați din propriile case” (Regina coeli, 5 iunie 2022).

Cu gândul îndreptat dincolo de Europa, de conflictele uitate din Siria, Yemen sau Myanmar, pentru a cita numai câteva pietricele din „al treilea război mondial pe bucăți”, pontiful a amintit de mai multe ori să nu se considere niciodată vreun conflict armat ca inevitabil. De fapt, trebuie contrastat cu orice forță riscul de a ne obișnui, sau chiar de a uita „realitatea tragică” a ceea ce se întâmplă în Ucraina, sau în altă parte, ca şi cum ar fi un lucru îndepărtat şi „de a răci inima”: „supărarea de astăzi”, a fost îndemnul, trebuie convertită „în angajarea de mâine. Pentru că, dacă din acest eveniment vom ieşi ca mai înainte, vom fi într-un fel cu toții vinovați”.

De fapt, „Tatăl tuturor, nu numai al unora ne vrea fraţi şi nu dușmani”. În schimb războiul aminteşte de „spiritul lui Cain” care l-a ucis pe fratele Abel. „Omenirea este încăpățânată”, repetă erori şi orori din trecut, a constatat pontiful: „suntem îndrăgostiți de războaie, de spiritul lui Cain, de a ucide, în loc de spiritul de pace” (Conferință de presă la întoarcerea din Malta, 3 aprilie 2022). „Cine urmărește propriile scopuri în dauna altora”, a spus episcopul de Roma cu puţin săptămâni înainte de începutul conflictului invitând la o zi de rugăciune pentru pace la 26 ianuarie 2022, „disprețuiește propria vocație de om, pentru că toţi am fost creați fraţi” (Angelus, 23 ianuarie 2022).

Încă înainte de accelerarea escaladării violenței, când forţele armate ale Federației Ruse au invadat teritoriul ucrainean, papa Francisc a cerut fără încetare o schimbare a direcției de mers, indicând în învățătura lui Isus răspunsul la nesăbuinţa diabolică a violenței (Audiența generală, 23 februarie 2022): în Miercurea Cenușii din 2 martie a deschis Postul Mare sub semnul postului şi rugăciunii pentru pace în Ucraina invitând pe toţi să nu-şi abată privirea şi speranţa de la Dumnezeul reconcilierii cu mijlocirea Mariei, Regina Păcii: „Să nu încetăm să ne rugăm, ba chiar să ne rugăm mai intens!” pentru ca „Domnul să deschidă căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reușesc să le găsească”, a avertizat el având convingerea că „pacea în lume începe mereu cu convertirea noastră personală, în urmarea lui Cristos” (Audiența generală, 2 martie 2022).

Papa Francisc, la 25 martie, în ziua Bunei Vestiri, a consacrat Inimii Neprihănite a Mariei întreaga omenire, în mod special Rusia şi Ucraina, implorând o înțelegere durabilă între naţiuni sub mantia Mamei comune: „Eliberează-ne de război, ferește lumea de amenințarea nucleară”. „Vă rog, să continuăm să ne rugăm în fiecare zi Rozariul pentru pace. Şi să ne rugăm pentru responsabilii națiunilor, pentru ca să nu piardă «flerul oamenilor», care vrea pacea şi ştie bine că armele n-o aduc, niciodată” (Regina coeli, 8 mai 2022).

Cu durerea în inimă în faţa scenariilor tot mai alarmante pontiful i-a îndemnat pe liderii politici la o „serioasă examinare a conștiinței în faţa lui Dumnezeu”: „Rog toate părțile implicate pentru ca să se abţină de la orice acțiune care să provoace şi mai multă suferinţă populațiilor, destabilizând conviețuirea dintre naţiuni şi discreditând dreptul internațional”. Constatând neputința Organizației Națiunilor Unite (Audiența generală, 6 aprilie 2022) şi având convingerea că „fiecare zi de război înrăutățește situația pentru toţi”, a cerut apoi ca „înaintea intereselor de parte să fie puse inițiative politice şi acțiuni în slujba fraternității umane cu un apel din inimă: „Nu duceți omenirea la ruină, vă rog!”.

De fapt, un „dialog serios” este conform episcopului de Roma unica soluție şi „armele nu sunt calea”. Niciodată (Angelus, 12 decembrie 2021). „Dacă s-a privi realitatea în mod obiectiv, luând în considerare toate daunele pe care le aduce fiecare zi de război acelei populaţii dar şi întregii lumi, singurul lucru rațional ar fi să se oprească şi să negocieze” (Angelus, 31 iulie 2022).

De aici avertismentul: „Să se pună în acțiune tratative adevărate şi concrete pentru o încetare a focului şi pentru o soluție sustenabilă. Să se asculte strigătul disperat al oamenilor care suferă, să se oprească distrugerea macabră de oraşe şi sate”. De fapt, războiul nu este niciodată de partea omului: „nu priveşte la viaţa concretă a persoanelor, ci pune înainte de toate interese de parte şi de putere. Se încrede în logica diabolică şi perversă a armelor, care este cea mai departe de voința lui Dumnezeu. Şi se distanţează de oamenii obișnuiți, care vor pacea; şi care în orice conflict sunt adevăratele victime, care plătesc pe propria piele nebuniile războiului”.

Fiecare criză se poate transforma într-o oportunitate înainte de a fi prea târziu şi cea ucraineană, conform pontifului, „încă poate să devină o provocare pentru statişti înțelepți, capabili să construiască în dialog o lume mai bună pentru noile generații. Cu ajutorul lui Dumnezeu, acest lucru este posibil mereu! Dar trebuie să se treacă de la strategiile de putere politică, economică şi militară la un proiect de pace globală: nu unei lumi divizate între puteri aflate în conflict; da unei lumi unite între popoare şi civilizații care se respectă” (Angelus, 3 iulie 2022).

Sunt constante chemarea de a favoriza coridoare umanitare şi de a pune în aplicare acțiuni de ajutor faţă de populația martirizată de bombe, faţă de cei care, la doar trei mii de kilometri de Roma, sunt „în martiriu” şi fug de violenţe, în mod special copii şi bătrâni, victime lipsite de apărare ale mândriei şi egoismului. Cu aceeaşi grijă papa Francisc n-a încetat niciodată să mulțumească atâtor bărbați şi femei de bunăvoință care din prima clipă au deschis ușile pentru refugiaţi în care, a amintit el, este prezent Cristos: „Să nu încetăm să primim cu generozitate, aşa cum se face: nu numai acum, în stare de urgență, ci şi în săptămânile şi în lunile care vor veni”. „Să ne gândim la aceste femei, la aceşti copii care cu timpul, fără loc de muncă, separate de soţii lor, vor fi căutate de «ulii» societății. Să-i protejăm, vă rog”.

Speranţă, angoasă şi preocupare sunt sentimentele pe care pontiful a destăinuit că le împărtășește cu fiecare persoană din luna februarie încoace. Niciodată n-a fost numai privirea părtașă şi empatică a unui spectator: de fapt încă din primul moment s-a apropiat de cei care în fiecare zi riscă să cadă victime ale ferocităţii războiului şi a încercat orice cale pentru a ajunge la inima celor care încă pot să schimbe direcția. L-a vizitat imediat pe ambasadorul rus la Roma; a avut colocvii telefonice cu preşedintele ucrainean Zelensky; a mulțumit de mai multe ori jurnaliștilor care, trimiși pe teren pentru a garanta informația, îşi riscă propria viaţă; a încurajat şi a salutat cu favoare ca semn de speranţă recenta plecare din porturile ucrainene a primelor nave încărcate cu cereale.

O grijă care s-a explicitat în angajarea reală a Sfântului Scaun de a se strădui fără rezerve pentru a fi în slujba păcii, prin trimiterea în Ucraina în luna martie a cardinalilor Krajewski şi Czerny, elemozinerul şi respectiv prefectul Dicasterului pentru Slujirea Umană Integrală şi în luna mai a monseniorului Paul Richard Gallagher, secretar pentru raporturile cu statele. Episcopul de Roma nu a ascuns niciodată asta: în interiorul său cultivă dorința vie de „a deschide o ușă”, de a merge în zonele implicate de conflict mai întâi la Moscova şi apoi la Kiev: „este pe masa de lucru”, „aş vrea să merg”. „Pentru a sluji cauza păcii”.

De Paolo Ondarza

(După Vatican News, 23 august 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu