Ceea ce iubesc la America este libertatea sa și faptul că a primit persoane din întreaga lume

Sentimentul de libertate, sentimentul de oportunitate, invitația, de-a lungul generațiilor, a persoanelor din întreaga lume de a deveni parte a unei singure națiuni. Acesta este aspectul profund al Statelor Unite ale Americii care îi este cel mai drag inimii lui Leon al XIV-lea, așa cum a afirmat în interviul acordat ieri seară, miercuri 29 iulie, posturilor „NBC” și „Telemundo”, la încheierea întâlnirii de rugăciune „Cântarea de Pace” de la Castel Gandolfo. Pontiful, care a răspuns la întrebări în engleză și spaniolă, și-a exprimat, de asemenea, dorința de a vizita țara sa natală și s-a concentrat asupra problemei migranților, îndemnându-i să nu-și piardă speranța și să trăiască „într-un mod ordonat”.

Din cadrul evocator al Borgo Laudato si’ de pe Lacul Albano, Papa a lansat o invitație de a „privi dincolo” și de a percepe frumusețea care se naște și la care fiecare poate participa, „atunci când lăsăm deoparte unele diferențe și recunoaștem că acea bogăție este ființa umană, faptul că suntem cu toții creați după chipul lui Dumnezeu”. Leon al XIV-lea a amintit întrebările simple, dar dezarmante, pe care unii copii le-au adresat adulților la sfârșitul întâlnirii de ieri: „De ce există război și nu pace? De ce există ură și nu iubire?”. „Cred că copiii ne pot învăța multe și că trebuie să redescoperim valorile – a explicat Papa – comoara care se află în ființa umană, în faptul că suntem cu toții frați și surori, în a vedea că putem participa cu toții cu adevărat la o societate care iubește pacea, care caută pacea, care acceptă pe toți în pofida diferențelor noastre. Dacă lucrăm cu toții pentru a construi pacea, putem depăși multe situații care generează conflicte și ură”.

Discuția a trecut apoi la importanța percepută de însuși Robert Francis Prevost ca primul Pontif din Statele Unite. Episcopul de Roma a răspuns la această considerație cu o precizare: „Mă gândesc mai mult la Papa care, doar întâmplător, este american”. Nu este vorba, clarifică el, „de a diminua ceea ce înseamnă a fi american”, întrucât Pontiful susține că are „o mare iubire” pentru țara sa, ci mai degrabă de a-și reafirma misiunea de „păstor al Bisericii universale”, cu o voce și o oportunitate de dialog îndreptată către întreaga lume. Prin urmare, el a spus: „Am pus lucrurile în această ordine și, în același timp, recunosc că, atât pentru mine, cât și pentru poporul Statelor Unite, judecând după reacția pe care am văzut-o de la 8 mai a anului trecut, a fi primul Papă american are o mare semnificație”.

Când a fost întrebat ce iubește cel mai mult la Statele Unite, Leon al XIV-lea a dezvăluit că apreciază mai presus de toate principiile sale: „Ceea ce reprezintă America, sentimentul de libertate, sentimentul de oportunitate, faptul că, de generații întregi, a invitat persoane din întreaga lume să facă parte din America”. De asemenea, el a amintit că bunicii săi proveneau dintr-o familie de imigranți, în timp ce din partea mamei sale „există oameni care au fost atât sclavi, cât și proprietari de sclavi”.

„Istoria de creștere [nota editorului american] și acest tip de experiență mă ajută să o recunosc ca fiind una dintre cele mai mari bogății ale Statelor Unite – a spus Pontiful –. Și continui să susțin principiile care au făcut parte din a fi american de atâția ani și voi continua să o fac”.

Întrebat despre o posibilă vizită în țară, Papa nu și-a ascuns dorința de a merge personal acolo, de a mărturisi în direct „mesajul său de pace, de iubire”, cu scopul comun de a „crea armonie”. „Mă vor vedea acolo. Întâmplător, chiar astăzi – a adăugat el – ne uitam la calendarul următorilor doi ani. Nimic nu este încă definitiv, dar chiar sper să merg în curând”.

Pontiful și-a adresat ultimele gânduri migranților, îndemnați să „aveți speranță, să încercați cu adevărat să trăiți într-un mod ordonat, să recunoașteți pe cei care poate, nu știu, au suferit din cauza delictelor, crimelor sau lucrurilor asemănătoare… pentru că nu puteți construi o societate în acest fel. Trebuie să învățăm să trăim în pace, dar și să avem curajul și speranța, care ne vor ajuta mereu pe toți”.

(După L’Osservatore Romano, 30 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu