Tinerii catolici din Angola sunt angajați în experiențe itinerante de vestire creştină şi de evanghelizare, cu celebrări liturgice, festivaluri misionare, programe radiofonice care vorbesc despre misiune. Şi cei de vârsta lor şi copiii din Brazilia călătoresc la motoul „A merge!”, sensibilizând şi mărturisind în comunităţi şi sate „bucuria Evangheliei, bucuria de a fi creştini”. De […]

Tinerii catolici din Angola sunt angajați în experiențe itinerante de vestire creştină şi de evanghelizare, cu celebrări liturgice, festivaluri misionare, programe radiofonice care vorbesc despre misiune. Şi cei de vârsta lor şi copiii din Brazilia călătoresc la motoul „A merge!”, sensibilizând şi mărturisind în comunităţi şi sate „bucuria Evangheliei, bucuria de a fi creştini”. De cealaltă parte a globului, în Australia, o campanie specială implică pe cetățeni la locul de muncă să se intereseze şi să dăruiască pentru un proiect care, lărgind orizontul, creează loc de muncă pentru femeile vulnerabile din Etiopia.

Este o lună de „inimi arzătoare şi picioare care merg” octombrie misionară, pe care Biserica universală o celebrează în toate latitudinile, pentru a aminti şi a redescoperi vocația fiecărui botezat, aceea de a fi un credincios care comunică, vesteşte şi mărturiseşte iubirea lui Dumnezeu. Inimi arzătoare, picioare care merg – o referință la episodul evanghelic al discipolilor din Emaus care parcurg o bucată de drum flancaţi de Isus – este titlul mesajului papei Francisc pentru Ziua Misionară Mondială 2023, inimă a lunii misionare, care se celebrează la 22 octombrie în toate bisericile, parohiile, asociațiile şi mișcările catolice din lume. Acela este izvorul angajării tuturor. Punctul de plecare pentru inițiativele care se organizează în comunitățile din cele cinci continente este, de fapt, experienţa discipolilor din Emaus care, în întâlnirea cu Cristos înviat, se transformă în „misionari activi”: Isus este Cuvântul viu, care poate face să ardă, să ilumineze şi să transforme inima. Imaginea „picioarelor care merg” aminteşte, după aceea, missio ad gentes, mandatul, încredințat Bisericii de Domnul înviat, de a duce Evanghelia la persoană şi fiecare popor, „până la marginile pământului”.

În Biserica universală acest mandat se împlinește în mod special grație existenței şi operei, prezență înrădăcinată şi capilară, Operelor Misionare Pontificale (OMP), amplă rețea de rugăciune şi de caritate ale căror direcţiuni naţionale sunt pe deplin implicate, în decursul lunii octombrie, în sensibilizarea comunităţilor locale, în diferitele contexte, cu rugăciunea şi acțiunea, cu oferte de bani şi cu propria mărturie, oferind spiritual Domnului şi o suferinţă sau o boală. În această optică, în toate Bisericile din lume, în Ziua Misionară din 22 octombrie se face o colectă misionară specială, destinată în întregime misiunii universale: această colectă compune aşa-numitul „Fond universal de solidaritate” care ajută concret viaţa Bisericilor mai sărace, tinere şi nevoiașe din Asia, Africa, America, Oceania, în funcţie de exigențele lor de cult (construcție de biserici, seminarii), referitoare la personal (sprijinirea preoţilor, misionarilor, profesorilor, formatorilor, cateheţilor), sau la activitățile pastorale şi sociale (școli, inițiative pentru tineri şi copii).

Cifra în ansamblu de ajutoare distribuite anul trecut de Operele Misionare Pontificale misiunilor din lume este de peste 98,3 milioane de euro, cu o creștere de aproape 7 milioane faţă de 2021. Acea sumă a permis să se promoveze şi să se finanțeze mii de proiecte, fără particularisme nici deosebiri, în favoarea comunităţilor lipsite de o autonomie financiară deplină sau care se află în situaţii de urgență datorate războaielor, foametei sau calamităților naturale.

Trebuie spus că fiecare parohie, fiecare comunitate, chiar şi cea mai săracă, în satul pierdut în inima Africii sau a Asiei, este chemată să ofere contribuția sa la Fond, de unde va putea după aceea să ia, în logica acelui „a dărui şi a primi”: această dinamică a circularității şi universalității face din luna misionară un moment de amplă şi profundă sensibilizare şi responsabilizare a fiecărui credincios şi a fiecărei realităţi mici. În spiritul de a fi o Biserică unită care alimentează şi trăieşte, chiar şi la distanță, comuniunea fraternă şi mersul împreună.

De Paolo Affatato

(După L’Osservatore Romano, 5 octombrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu