Într-o Vineri Sfântă cu mulţi ani în urmă a trecut pe la mine un om al străzii care venea adesea să mă viziteze. În acea zi eram în biserică şi el a venit să mă caute acolo. Mă rugam în faţa statuii Sfintei Fecioare Maria care primeşte pe toţi vizitatorii capelei noastre. S-a apropiat, s-a așezat lângă mine şi mi-a spus cuvinte pe care nu le voi uita niciodată: „Ernesto, astăzi trebuie să stăm aproape de Sfânta Fecioară Maria, pentru că ea îl pierde pe Fiul său”. Acea frază a intrat înăuntrul meu. Niciodată, niciun teolog sau preot, nu-mi deschisese ochii înainte ca acest om cu privire la durerea Născătoarei de Dumnezeu.
În acel moment, mintea mea a rămas pironită de Calvar, inima mea de cea a Mariei, Mama noastră, Prietena noastră, Prietena tuturor cu durerea inimii sale frânte. Adesea Maria este reprezentată cu Inima străpunsă de o sabie: străpunsă de durerea inexprimabilă pe care a simţit-o datorită morții Fiului, aşa cum i-a fost profeţit de Simeon la Prezentarea lui Isus la templu: „Iar o sabie va străpunge sufletul tău” (Lc 2,35). O durere care nu se închide în ea însăși, ci se deschide încontinuu la speranţă. Durerea celui care oferă viaţa sa cu aceea a Fiului pentru ca şi prin intermediul ei acea viaţă dăruită să continue să genereze Binele în inima multora, în inima tuturor.
Inima străpunsă a Mariei este şi o inimă curată, neprihănită, fără umbră de păcat pentru că este capabilă numai să iubească. Îl iubește pe Fiul pe care-l păzește în sânul ei, pe care-l face să crească în înţelepciune, pe care-l însoţeşte în realizarea planului de mântuire al Tatălui. Îl iubește până la moarte şi îl primeşte înviat fără a se îndoi vreodată de iubirea Tatălui.
Inima sa este o inimă Neprihănită în iubire, locuită de Dumnezeu şi o inimă în care Dumnezeu a depus tot binele pentru fiecare dintre noi, pentru întreaga lume. Omenirea poate lua de la ea harurile necesare pentru a trăi. Nu întâmplător mulţi papi au consacrat lumea Inimii Neprihănite a Mariei, nu în cele din urmă papa Francisc în 2022 cu o consacrare specială a Ucrainei şi a Rusiei. Nu este simplă devoțiune, ci un act de încredințare important care indică drumul. Sunt tot mai convins de asta: numai inima unei femei, a Sfintei Fecioare Maria, poate salva lumea.
Să căutăm cu ea căile păcii. Să învățăm de la ea iubirea care educă, iubirea care se apleacă şi primeşte voința lui Dumnezeu, care ştie să se dea deoparte şi să fie prezentă în momentul potrivit, care ia din Cuvânt propria forță interioară. O iubire care nu are nimic de-a face cu sentimentalismul, ci este concretă şi eficace, întrupată şi sângerândă, cum devine adesea iubirea părinţilor faţă de proprii copii.
Gândindu-mă la această inimă, în urmă cu ceva timp am scris o rugăciune care pentru mine este o sinteză şi o încredințare continuă.
Magnifică Maria,
care din înaltul cerului vezi mai bine pământul.
Magnifică Maria,
ție nu-ţi este necunoscută nicio viaţă,
orice durere îți este prezentă,
orice femeie, orice bărbat care disperă.
Lacrimile fetiţelor şi băieților
sunt lumini în faţa ta,
cu fețele lor şi durerile lor.
Magnifică Maria,
născută pe pământ, care acum locuieşti în cer,
unde este viaţa adevărată,
viaţa faţă în faţă cu Dumnezeu.
Magnifică Maria,
ridicată la cer pentru a-l reuni cu pământul,
cu viaţa ta ai trasat calea spre cer pentru toţi.
Magnifică Maria,
casă splendidă pentru oameni,
care au voit-o trăind dreptatea şi iubirea.
Magnifică Maria,
inimă a milostivirii lui Dumnezeu
îmbrăcată cu şorţul slujirii.
Magnifică Maria,
preaiubită a lui Dumnezeu, Mamă a lui Isus Cristos.
Nu ai făcut din tronul tău puterea ta,
ci darul tău.
Magnifică creatură.
Magnifică slujitoare a lui Dumnezeu,
Magnifică slujitoare a oamenilor.
Magnifică Mamă.
Magnifică aproape la nașterea fiecăruia
Magnifică aproape de moartea fiecăruia.
Şi păstrezi în inimă şi în minte numele oricărui.
Fiecare, nu se simte singur,
ci ocrotit de tine, Magnifică Femeie
pe care Dumnezeu şi-a ales-o ca Mamă
şi în bunătatea sa a voit să fie şi a noastră.
De Ernesto Olivero
(După agenția SIR, 17 iunie 2023)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu