Există mare așteptare pentru deschiderea Întâlnirii Mondiale a Familiilor, care se ține la Roma de astăzi până duminică 26 iunie. „Iubirea familială: vocație şi cale de sfințenie” este tema acestei ediții care pornește concret după-amiază cu Festivalul Familiilor. Sunt circa două mii de delegați invitați din 120 de țări, aleşi de Conferințele Episcopale, de Sinoadele Bisericilor Orientale şi de realitățile ecleziale internaționale. O întâlnire care are loc într-un moment dificil pentru omenire, încercată de pandemie şi de război. Vorbește despre asta Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, promotor al evenimentului.
Ce speranţă vedeți în acest eveniment?
După un an întreg pe care l-am dedicat pastoraţiei familiale cu toată munca mare care a fost făcută, cred că este cu adevărat momentul de „a face Biserică” împreună cu familiile, păstori şi familii împreună. Este vorba tocmai despre speranţa unei întâlniri, despre speranţa de a asculta cuvinte de încurajare de la Sfântul Părinte pentru ca după aceea, terminându-se acest An al Familiei, să putem continua un drum împreună. Cred că marea speranţă este aceea de a demara tocmai procese de reînnoire a pastoraţiei familiale pentru a ști să ne punem în ascultarea familiilor, pentru a continua să mergem cu ele.
Congresul din această ediție a Întâlnirii nu va prevedea conferințe structurate în mod academic cu conținuturi teologico-doctrinale ci îndeosebi va fi un moment de ascultare şi întâlnire. Participă şi mulţi copii ai soților prezenți. Cât de important este ca familiile să fie astăzi protagoniste ale pastoraţiei de evanghelizare şi cu implicarea copiilor lor?
Este foarte important pentru că în realitate pastoraţia familială este tocmai pastoraţia familiilor. Întreaga familie este chemată la vestirea creştină şi cred că astăzi una din provocările cele mai mari pentru noi părinţii este tocmai aceea de a transmite copiilor noştri conştiinţa precum şi curajul de a-l vesti pe Cristos prezent în familiile noastre. Şi să-i învățăm şi pe copii să facă asta, în pofida faptului că trăim într-un context uneori complex, care nu ne pune în largul nostru. Este foarte important ca şi la nivel de proiectare a pastoraţiei, să începem să lucrăm asupra unei pastoraţii mai transversale între diferitele sectoare – pastoraţia copilăriei, pastoraţia tinerilor, pastoraţia matrimonială – în aşa fel încât să existe un discurs coerent şi continuu în parcursul vocațional al persoanelor de la copilărie până la viaţa adultă.
Formare, însoțire, transmitere a credinţei noilor generații, sunt câteva dintre teme. Care este, în vreun mod, firul conducător din aceste zile?
Tema fundamentală este vestirea vocației fiecărei familii, a fiecărui subiect în cadrul familiei. Familia este o cale de sfințenie şi de sfințire pe care fiecare dintre noi o are la dispoziția sa. Familia este un dar pe care Domnul ni-l oferă. Cuvântul cheie cred că este „realitate”, adică a porni de realitate pentru că fiecare dintre noi trebuie să trăiască propria vocație în realitatea zilnică în care este inserat. Este important ca să formăm formatori care să ştie să întâlnească realitatea familiilor de astăzi. Este important ca să însoțim familiile şi îndeosebi pe tinerii logodiți şi soţii în realitatea pe care o trăiesc, pornind de la realitatea lor, pentru ca de acolo să poată descoperi vocația lor şi să-l întâlnească pe Cristos. Şi este important ca să învățăm să transmitem credinţa tinerilor pornind de la realitatea în care sunt inserați, deci având curajul de a înfrunta şi tematici foarte obositoare pentru noi astăzi, cu privire la care suntem mai puţin pregătiți. Mă gândesc, de exemplu, la ambientul digital al tinerilor, la ambientul lui social, lui smartphone, care ne cer competențe relaționale deosebite, pentru că de acolo trebuie să ştim să dialogăm cu tinerii şi să-i facem să descopere credinţa, şi din acele contexte.
După părerea dumneavoastră, care este dorința principală pentru familii pe care o are astăzi papa, pornind de la atenţia mare pe care a dat-o prin „Amoris laetitia”, multele intervenții despre tema familiei, materialele video realizate de Dicasterul vostru?
Mesajul care cred că este mai mult la inima Sfântului Părinte este cu adevărat acela de a vesti astăzi frumusețea căsătoriei şi a familiei. Trăim în contexte sociale unde noile generații cu greu cred în căsătorie, au în jurul lor atâtea provocări care îi duc pe alte drumuri şi au nevoie de mărturii de familii credibile care să le spună că viaţa familială răspunde la nevoile de plinătate ale persoanei şi fiind întemeiată pe căsătoria creştină – deci o familie stabilă, solidă şi construită în jurul credinţei în Domnul care locuieşte în casele noastre şi în viaţa noastră – este frumoasă şi posibilă şi nu este ceva la care nu se poate ajunge. Nu este un ideal abstract şi pentru aceasta una din temele care au fost alese la Întâlnirea Mondială din aceste zile este tocmai temele sfințeniei.
A fost publicat în aceste zile documentul „Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială” în cadrul Orientărilor pastorale pentru Bisericile particulare, pregătit de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă şi cu prefața papei Francisc. Este centrală problema de a duce înainte un adevărat catecumenat pentru familii: înainte, în timpul şi după căsătorie. O problemă fundamentală în lumea de astăzi unde riscul ca perechile se să destrame este tot mai înalt?
Da, cred că acesta este cu adevărat un punct foarte important: acest text a fost dorit în mod explicit de Sfântul Părinte tocmai pentru că trăim într-o epocă în care căsătoria are nevoie să fie vestită cu forță mai mare, cu claritate mai mare, dar mai ales este necesar ca să fie vestită „la timp”. Pentru aceasta, cred că unul din aspectele cele mai interesante ale acestui document este faptul că propune o pregătire foarte „îndepărtată” la viaţa matrimonială. Asta înseamnă chiar de a vorbi copiilor despre sacramentul căsătoriei în parcursurile de inițiere creştină, adică de a face în aşa fel încât să audă vorbindu-se de căsătorie, să vadă mărturia cuplurilor care eventual sunt cateheţii lor, care mărturisesc frumusețea unei vocaţii pe care probabil că Domnul a pregătit-o şi pentru ei, dar care este o vocație, este o chemare. Este important ca să ne rugăm în Biserică pentru vocațiile la căsătorie, pentru că nu mai este aşa de sigur ca tinerii astăzi să se căsătorească. Un alt aspect foarte important este însoțirea şi după celebrarea ritului şi prin urmare a duce înainte o pastoraţie a legăturii puternice pentru că perechile, mai ales în primii ani de viaţă a căsătoriei, au nevoie să fie însoțite. Sunt anii cei mai obositori, uneori, şi sunt anii în care cuplul începe să se cunoască, să meargă în întâmpinarea primelor dezamăgiri, a primelor trude, chiar a primelor bucurii, dar nu numai atât. Așadar, este nevoie de o însoțire care să nu-i lase singuri, care să-i facă să se simtă parte dintr-o comunitate eclezială şi care să-i ajute să depășească faza crizelor pentru că este o fază normală între doi soți care trăiesc împreună toată viaţa, dar trebuie „escortate” cuplurile pentru ca să ştie să trăiască aceste crize ca niște oportunități de creștere.
De Debora Donnini
(După L’Osservatore Romano, 22 iunie 2022)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu