La Paris, Adunarea Națională a aprobat definitiv legea care stabilește dreptul la sinucidere asistată. Biserica se opusese proiectului de lege pe parcursul celor patru ani de dezbatere. Episcopul Rougé, purtător de cuvânt al Conferinței Episcopale pe probleme legate de sfârșitul vieții, a declarat: „Guvernul nu și-a respectat asigurările față de episcopat. Organizațiile catolice sunt profund îngrijorate; se speră că contestațiile legale vor duce la o clauză care să le protejeze misiunea”.

Biserica din Franța și-a exprimat regretul aseară, miercuri, 15 iulie, după aprobarea definitivă de către Adunarea Națională a legii privind dreptul la sinucidere asistată. Regret pentru o alegere care rupe lunga tradiție de îngrijire și vocația de a alina suferința și de a însoți fiecare persoană până la sfârșitul firesc al existenței. Episcopii au reamintit participarea lor la dialogul pe această temă în dezbaterea din ultimii patru ani, subliniind experiența de secole a Bisericii în însoțirea bolnavilor și a familiilor acestora. Potrivit prelaților, efectele acestei legislații vor schimba relația cu vulnerabilitatea, bătrânețea, handicapul și boala. Episcopatul francez nu cedează însă: „Istoria nu s-a încheiat”, spun ei. „Numeroase căi legale rămân deschise”, explică pentru presa mass-media vaticane episcopul Mathieu Rougé, păstor de Nanterre și purtător de cuvânt al Conferinței Episcopale Franceze (CEF) pe probleme legate de sfârșitul vieții.

Excelență, în ceea ce privește clauza de conștiință prevăzută în noua lege, cum funcționează aceasta pentru instituțiile catolice?

Legea, așa cum a fost aprobată, include o clauză de obiecție de conștiință pentru medici. Cu toate acestea, este regretabil că nu include o clauză de obiecție de conștiință pentru farmaciști, care, în cazurile de sinucidere asistată la domiciliu, vor fi obligați să acționeze ca păstrători ai substanței letale. În plus, aspectul cel mai îngrijorător, dincolo de simplul fapt de a autoriza sinuciderea asistată, este că instituțiile – al căror statut etic sau istorie religioasă condamnă practica eutanasiei – vor fi obligate să o furnizeze. Aceasta nu este o clauză de obiecție de conștiință, deoarece conștiința este o chestiune personală. Este o cerință instituțională.

În această privință, guvernul dăduse unele asigurări episcopatului francez care nu au fost încă respectate. Există o îngrijorare considerabilă în rândul instituțiilor religioase și al celor de origine călugărească. Mă gândesc în special la Micile Surori ale Săracilor, dar și la Surorile Sfântului Toma de Villeneuve, sfântul patron al maternităților catolice. Există, de asemenea, instituții precum Jeanne Garnier din Paris. Se speră că, în următoarele săptămâni, diferitele contestații juridice vor duce la o clauză instituțională, astfel încât instituțiile a căror istorie, situație actuală sau cartă etică condamnă sinuciderea asistată să poată persevera în misiunea și etica lor.

Ce voce poate avea Biserica din Franța astăzi?

Pe 15 iulie, Conferința Episcopală a publicat o declarație semnată de președinte și doi vicepreședinți, exprimând atât tristețea, cât și îngrijorarea episcopilor. Acest tip de lege nu reușește să abordeze toate consecințele în materie de fraternitate, viață socială și lărgire progresivă a criteriilor. Prin urmare, este necesară o mare vigilență. Acum este vorba de a merge mai departe, în special prin monitorizarea libertății efective a instituțiilor, asigurarea respectării codului lor etic și încurajarea și monitorizarea atentă a tuturor apelurilor pe care le-am menționat.

Există persoane aflate în condiții de singurătate, slăbiciune și vulnerabilitate, izolate, singure și incapabile să fie sprijinite. Confruntați cu o întrebare fundamentală a vieții umane, aceste persoane se vor găsi singure atunci când se vor confrunta cu o alegere de sfârșit de viață: a trăi sau a muri…

Răspunsul creștinilor la aprobarea unei legi ca aceasta nu este numai unul de dezaprobare morală, ci și o nevoie de angajare. De aceea, în declarația pe care am publicat-o miercuri seara și în diversele poziții adoptate de unii dintre noi, chiar înainte de votul legii, i-am încurajat pe creștini să facă tot posibilul pentru a se implica din ce în ce mai mult alături de oamenii aflați în condiții de fragilitate, singurătate și precaritate. În primul rând, printr-o fraternitate activă vom răspunde dorinței de a-și pune capăt vieții, care uneori se agită în inimile oamenilor aflați în dificultate gravă și izolare profundă. Răspunsul nostru nu este numai de natură morală, ci fundamental o angajare fraternă. Tocmai asta vrem să spunem… Creștinii din Franța, dincolo de lege – care nu este niciodată altceva decât o lege – să se angajeze din ce în ce mai mult pe un drum al fraternității. Asta ne va permite să împiedicăm moartea indusă să aibă un rol disproporționat în țara noastră.

Peste două luni, Franța va primi vizita Papei Leon al XIV-lea. Ce vă așteptați să spună pe această temă?

Sunt sigur că Papa va avea lucruri foarte importante de spus în multe domenii, mai ales în acest sens. A vorbit cu forță recent la Roma, dar și în Spania. Am citat adesea un pasaj foarte incisiv din enciclica Magnifica humanitas, în care Sfântul Părinte declară că primul drept, cel care le condiționează pe toate celelalte, este dreptul la viață și că, atunci când eutanasia este legalizată, acest drept este subminat semnificativ. Mă gândesc și la declarația Sfântului Scaun din 2020, Samaritanus bonus, un text foarte important pe această temă. Sunt sigur că Papa va avea lucruri importante de spus atât creștinilor, pentru a-i ajuta să se implice în relațiile cu persoanele vulnerabile, cât și societății noastre în ansamblu. Firește, am fi fost bucuroși să-l primim într-un context legislativ mai favorabil, dar cuvintele sale, pe acest punct ca și pe multe altele, vor fi neprețuite pentru noi și le așteptăm cu mare nerăbdare.

De Jean-Charles Putzolu

(După Vatican News, 16 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu