Pentru prima dată în istoria Bisericii va fi beatificată o familie întreagă: familia Ulma. Polonezi, cunoscuți ca „samaritenii din Markowa” pentru că fiind mișcați de porunca iubirii şi de exemplul bunului samaritean, au fost masacraţi de nazişti pentru că au dat refugiu la opt evrei în timpul celui de-al doilea război mondial. Un exemplu de curaj, credinţă şi mai ales iubire faţă de aproapele; o caritate care nu cunoaște margini, capabilă să zdruncine şi cele mai împietrite inimi, spune părintele Witold Burda, postulator al cauzei de beatificare şi preot al arhidiecezei de Przemyśl a latinilor la Radio Vatican – Vatican News.

Botezul de sânge

Wiktoria în timpul măcelului era însărcinată, se pare că era chiar în ultimele luni de sarcină, după cum este prezentat de un martori care, depunând trupul femeii într-un sicriu, a întrevăzut din uterul său capul şi sânul copilului. Pentru cel mic în sânul matern a fost botezul de sânge. „Biserica este plină de argumente teologice care ne-au ajutat, pentru a demonstra teologilor de la Dicasterul Cauzelor Sfinților că, şi acel prunc nenăscut, fără botez şi fără nume, poate să fie considerat martir pentru credinţa lui Cristos”, afirmă părintele Burda, care aminteşte şi martiriul Sfinților Prunci Nevinovați, adică pruncii care au fost uciși la Betleem din voința regelui Irod. Un martiriu care continuă şi astăzi, cu atâţi copii mai ales nenăscuți rebutați de om. Din iubire faţă de viaţă, Wiktoria şi Józef Ulma s-au hrănit şi a fost hrană şi pentru copiii lor, dar mai ales iubirea au dat-o aproapelui, primind în casa lor opt evrei în timpul celui de-al doilea război mondial, deşi știau că ajutându-i vor pune în pericol viaţa lor.

Educaţia religioasă

În nou ani de căsătorie Józef şi Wiktoria au avut şase copii pe care „i-au educat înțelept într-un spirit de credinţă şi iubire”, declară postulatorul, „o fidelitate zilnică faţă de cele două mari porunci: cea a iubirii faţă de Dumnezeu şi a iubirii faţă de aproapele”. Unirea familiei care în fiecare duminică participa la Liturghie şi rugăciunile din casă pe care cei doi soți le recitau zilnic împreună cu copiii ne aminteşte importanţa educației pe care o primim. „Totul începe în familie: se începe cu viaţa, se continuă cu instruirea”, continuă preotul. În familia Ulma, explică el, era puternică şi iubirea faţă de patrie şi faţă de pământ. De fapt, ambii erau originari din Markowa, un sat în care în acea vreme se preţuia munca la câmp. Asta i-a făcut să aibă un mare respect faţă de pământul înțeles şi ca bază pentru viaţa noastră.

Devoţiunea în Polonia

„Deja în primele ore după împuşcarea slujitorilor lui Dumnezeu, această moarte era considerată de popor ca un martiriu”. Oamenii care relatau acest tragic eveniment vorbeau despre el cu „mare stimă şi respect” şi imediat a pornit această faimă spontană. „În urmă cu niște ani un prieten al lui Józef s-a îmbolnăvit şi mergând la mormântul familiei Ulma a cerut mijlocirea lor pentru ca să se vindece”. Un har care după aceea a avut loc şi pe care bărbatul este convins că l-a primit prin mijlocirea „dragului Józef”. De atunci istoria şi devoțiunea faţă de familia Ulma continuă să crească nu numai în Polonia ci în toată lumea. De fapt, în 2016, la Markowa a fost inaugurat un muzeu dedicat polonezilor care au salvat evreii în timpul celui de-al doilea război mondial. „Acesta a primit titlul familiei Ulma şi în primii trei ani a fost vizitat de circa 50 de mii de persoane”, în afară de asta sunt mulţi pelerini care în fiecare an se opresc pentru a cinsti mormântul lor, asta pentru că ei reprezintă pentru atâția credincioşi „un model de soți iubitori care au construit viaţa lor împreună pe baze solide de credinţă”. Fidelitatea lor zilnică faţă de porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este ceea ce distinge istoria samaritenilor din Markowa. „Invit toate cuplurile şi familiile să invoce mijlocirea familiei Ulma – conclude postulatorul – pentru ca, asemenea slujitorilor lui Dumnezeu, să poată urma şi ele calea iubirii, bazând drumul lor pe credinţă şi pe prezența reală a lui Cristos în viaţa lor”.

De Ilaria Sambucci

(După Vatican News, 21 decembrie 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu