Iubiți fraţi şi surori,

Astăzi, toată creația strălucește de o lumină nouă, un cântec de laudă se ridică de pe pământ, inima noastră tresaltă de bucurie: Cristos a înviat din morți și, împreună cu El, și noi înviem la o viață nouă!

Această veste pascală îmbrățișează misterul vieții noastre și destinul istoriei şi ajunge la noi chiar până în adâncurile morții, de care ne simţim amenințaţi și uneori copleșiţi. Ea ne deschide către speranța care nu piere niciodată, către lumina care nu apune niciodată, către acea plinătate de bucurie pe care nimic nu o poate șterge: moartea a fost învinsă pentru totdeauna, moartea nu mai are putere asupra noastră!

Acesta este un mesaj care nu este întotdeauna ușor de acceptat, o promisiune pe care ne chinuim să o primim, pentru că puterea morții ne amenință mereu, înăuntru și în afară.

Înăuntrul nostru, când povara păcatelor noastre ne împiedică să ne luăm zborul; când dezamăgirile sau singurătăţile pe care le experimentăm slăbesc speranțele noastre; când grijile sau resentimentele înăbușă bucuria de a trăi; când simţim tristețe sau oboseală, când ne simțim trădați sau respinși, când trebuie să ne confruntăm cu slăbiciunea noastră, cu suferința, cu truda de fiecare zi, atunci ni se pare că am ajuns într-un tunel din care nu vedem nicio ieșire.

Dar și în afara noastră, moartea pândește mereu. O vedem prezentă în nedreptăţi, în egoismul partizan, în opresiunea săracilor, în lipsa de atenție față de cei mai vulnerabili. O vedem în violență, în rănile lumii, în strigătul de durere care se ridică din toate părțile din cauza abuzurilor care îi strivesc pe cei mai slabi, datorită idolatriei profitului care jefuiește resursele pământului, datorită violenței războiului care ucide și distruge.

În această realitate, Paștele Domnului ne invită să ne ridicăm privirea și să lărgim inima. El continuă să hrănească în spiritul nostru și pe drumul istoriei sămânța victoriei promise. Ne pune în mișcare, asemenea Mariei Magdalena și asemenea apostolilor, pentru a ne face să descoperim că mormântul lui Isus este gol și, de aceea, în fiecare moarte pe care o experimentăm există spaţiu și pentru ca o viață nouă care răsare. Domnul este viu și rămâne cu noi. Prin licăriri de înviere care se deschid în întuneric, El încredințează inima noastră speranței care ne susține: puterea morții nu este destinul ultim al vieții noastre. Suntem orientați odată pentru totdeauna spre plinătate, pentru că în Cristos înviat și noi suntem înviați.

Papa Francisc ne-a amintit acest lucru cu cuvinte emoționante în prima sa exortație apostolică, Evangelii gaudium, afirmând că învierea lui Cristos „nu este un lucru din trecut; conţine o forţă de viaţă care a pătruns lumea. Acolo unde pare că totul este mort, din toate părţile apar din nou germenii învierii. Este o forţă fără egal. Este adevărat că de multe ori pare că Dumnezeu nu există: vedem nedreptăţi, răutăţi, indiferenţe şi cruzimi care nu scad ca număr. Însă este la fel de sigur că în mijlocul întunericului începe mereu să apară ceva nou, care mai devreme sau mai târziu produce un rod” (nr. 276).

Fraților și surorilor, Paștele Domnului ne dă această speranță, amintindu-ne că în Cristos înviat o nouă creație este posibilă în fiecare zi. Evanghelia proclamată astăzi ne spune acest lucru, plasând precis evenimentul învierii: „În prima zi a săptămânii” (In 20,1). Ziua învierii lui Cristos ne duce astfel înapoi la creație, la acea primă zi în care Dumnezeu a creat lumea și, în același timp, ne anunță că o viață nouă, mai puternică decât moartea, răsare acum pentru omenire.

Paștele este noua creație realizată de Domnul Înviat; este un nou început; este viața în sfârșit făcută veșnică de victoria lui Dumnezeu asupra vechiului Vrăjmaş.

Avem nevoie de această cântare de speranță astăzi. Și noi, înviați împreună cu Cristos, suntem cei care trebuie să o ducem pe străzile lumii. Să alergăm așadar ca Maria Magdalena, să-l vestim tuturor, să ducem cu viața noastră bucuria învierii, pentru ca oriunde încă planează spectrul morții să poată străluci lumina vieții.

Cristos, Paștele nostru, să ne binecuvânteze și să dăruiască pacea sa lumii întregi!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu