În ultima duminică din Advent găsim ultima pietricică din mozaicul care ne-a făcut să merge, în aceste duminici, spre Nașterea Domnului. O întâlnim pe Fecioara Maria care cântă Magnificat în vizita sa la verișoara Elisabeta. Așadar facem o plonjare în inima în sărbătoare a acestei femei care tocmai a primit vestea lui Dumnezeu şi împărtășește bucuria cu această rudă care era sterilă şi care este şi ea însărcinată. Bucuria Mariei, pe care Maria o cântă, se naște din faptul de a se fi perceput un lucru foarte mic, aşa cum spun deja profeți: „Şi tu, Betleem, aşa de mic […]”. Iată, Maria este această creatură care se simte foarte mică în faţa lui Dumnezeu dar nu-i este frică să primească măreția chemării sale şi mai ales – aşa cum ne aminteşte Scrisoarea către Evrei – Maria îşi dă seama că Dumnezeu, când ne vorbește şi intră în viaţa noastră, nu vrea un sacrificiu ci ne pregătește un trup, pentru ca acest trup să poată aduce rod. Şi atunci spune „da”-ul său. Maria este fericită de acest lucru, că a interpretat corect viaţa sa, trupul său în faţa privirii lui Dumnezeu. Atunci merge la verişoară şi împărtășește această bucurie imensă pe care noi o cântăm în fiecare seara în Liturgia Orelor, cântarea Magnificat: „lucruri mari mi-a făcut Cel Atotputernic”. Mergând la verişoară aude spunându-se aceste cuvinte: „Fericită cea care a crezut în împlinirea a ceea ce Domnul i-a spus”. Iată, aceasta este ultima indicație pentru a ne apropia de Crăciun. Noi toţi suntem un trup, un pământ, unde Dumnezeu pune sămânța Cuvântului său. Uneori suntem tentați să nu credem că se pot întâmpla lucruri mari în noi dar fiecare dintre noi este un lucru mic şi totuşi chemat la ceva foarte mare. A deveni un loc unde cuvântul lui Dumnezeu se împlinește şi aduce roadele sale. Atunci putem cu adevărat să ne apropiem de Crăciun împrumutând cântarea Mariei şi întorcându-ne să sperăm că mari lucruri le face Domnul şi în mica noastră viaţă, dar mare în faţa ochilor săi.

De Roberto Pasolini 

(După L’Osservatore Romano, 21 decembrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu