În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Dragi surori,

[dragi fraţi],

Mă bucur nespus să mă întâlnesc cu voi cu ocazia Simpozionului Communio Internationalis Benedictinarum, care reunește reprezentanți ai lumii monahale din întreaga lume.

Salutându-l pe moderator, gândul meu se îndreaptă în mod special către abatele primat, care nu a putut fi prezent din cauza obligațiilor ce decurg din responsabilitățile sale primaţiale.

Activitatea voastră este prețioasă; de douăzeci și cinci de ani, ea continuă parcursul de comuniune și coordonare inițiat și promovat de Papa Leon al XIII-lea pentru Confederația Benedictină și încurajat ulterior de Conciliul al II-lea din Vatican prin decretul Perfectae Caritatis (cf. 22–23).

Acest drum parcurs împreună este cu atât mai important cu cât urmărește să trăiască și să promoveze carisma benedictină în întreaga lume, printr-o sinodalitate spirituală care transformă unicitatea fiecărei persoane într-o comoară pentru toți.

Vorbind despre sfântul Benedict, Papa Francisc a subliniat importanța unei „inimi lărgite de dulceața nespusă a iubirii” (Discurs adresat participanților la cel de-al V-lea Congres Mondial al Oblaților Benedictini, 15 septembrie 2023). O astfel de inimă, a spus el, este vestitoare a harului, căci rădăcinile sale sunt atât de trainice, încât arborele crește frumos, înfruntând vicisitudinile timpului și rodind din belșug roadele Evangheliei (cf. ibid.).

Și eu am dorit recent să vizitez, în calitate de pelerin, mănăstirile de la Subiaco și Montecassino și să mă rog în acele locuri care au o semnificație atât de profundă pentru întregul popor al lui Dumnezeu și pentru istoria noastră. Reflectând la tăcerea și pacea acelor sanctuare și văzându-vă aici astăzi, nu pot să nu mă bucur constatând că – așa cum spune Evanghelia – dintr-o sămânță mică a crescut un copac mare (cf. Mt 13,31-32). Într-adevăr, o vie s-a întins și „a umplut pământul” (Ps 80,10) și a rodit din belșug pentru că, așa cum îi plăcea să spună venerabilului meu predecesor, este adânc înrădăcinată în Domnul (cf. In 15,1-8).

Prin urmare, fiind [călugări și] călugărițe venite din atâtea țări diferite, eforturile pe care le depuneți pentru a fi tot mai profund înrădăcinate în Cristos și pentru a fi martorele sale vii și rugătoare pe tot cuprinsul pământului constituie un semn măreț și un dar profetic. Acest lucru este deosebit de necesar în vremurile noastre, marcate de o sete de viață autentică, de comuniune și de pace.

În această privință, sfântul Paul al VI-lea i-a indicat pe sfântul Benedict și pe discipolii săi drept cei care, prin rugăciune, studiu și muncă – „cu crucea, cartea și plugul” – au răspândit „civilizația și […] valorile spirituale” (Scrisoarea apostolică Pacis Nuntius, 24 octombrie 1964). Astfel, ei au clădit între diferite popoare și națiuni o „unitate care, după cum afirmă sfântul Augustin, este «un exemplu și un model de frumusețe absolută»” (ibid.).

În acest sens, este cu adevărat lăudabil faptul că sunteți implicate într-un proiect – la Roma și în alte locuri, prin intermediul instrumentelor digitale – menit să ofere noi oportunități de formare dedicate în mod special călugărițelor benedictine.

Dragi surori [și frați], vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți. Vă mulțumesc pentru rugăciunea voastră, pentru prezența voastră umilă și tăcută, pentru dăruirea zilnică și ascunsă a vieții voastre, precum și pentru îndrumarea spirituală, reflecția teologică și valorile comunitare pe care le trăiți și le răspândiți în jur. Vă încurajez să continuați angajarea voastră consacrată comuniunii și vă împart tuturor binecuvântarea mea din inimă.

Să ne rugăm Tatăl Nostru…

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu