Eminențele Voastre,
Stimaţi doamne și domni,
Iubiţi frați și surori în Cristos,
Îmi face mare plăcere să vă salut pe voi, membri ai Rețelei Internaționale a Legislatorilor Catolici și, în special, pe cardinalul Schönborn și pe cardinalul Bo, patronii acestei Rețele.
Tema întâlnirii voastre anuale, „Demnitatea umană și inteligența artificială: provocări, șanse și control”, vă oferă oportunitatea de a reflecta asupra uneia dintre întrebările definitorii ale epocii noastre. Progresul extraordinar al inteligenței artificiale deschide orizonturi pe care generațiile anterioare cu greu și le-ar fi putut imagina. Totuși, fiecare realizare tehnologică confruntă omenirea și cu o întrebare morală: nu numai ce putem face, ci ce ar trebui să facem? Într-adevăr, familia noastră umană se confruntă astăzi cu o alegere decisivă. Așa cum am scris în scrisoarea enciclică Magnifica humanitas, am putea fi tentați să construim un nou Turn Babel, unde puterea, eficiența și controlul ascund fața persoanei umane; sau putem construi o civilizație în care tehnologia servește dezvoltării integrale a fiecărei persoane (cf. nr. 7-10). Întrebarea decisivă rămâne aceeași: îi ajută tehnologia pe oameni să devină mai fraterni și mai responsabili față de ei înșiși și unii față de alții? În acest sens, principiile Doctrinei Sociale a Bisericii – demnitatea inviolabilă a fiecărei persoane, binele comun, destinația universală a bunurilor, subsidiaritatea și solidaritatea – oferă criteriile sigure pentru discernământ.
Dragi legislatori, vocația voastră vă plasează în centrul acestei provocări. Responsabili de furnizarea de politici pentru administrarea tehnologiei pentru binele comun, sarcina voastră nu este de a împiedica inovația, ci de a o ghida cu înțelepciune (cf. Francisc, Discurs adresat participanților la întâlnirea promovată de Rețeaua Internațională a Legislatorilor Catolici, 27 august 2021). O legislație solidă ar trebui să încurajeze creativitatea științifică și tehnologică, protejând în același timp drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Ar trebui să protejeze utilizatorii de exploatare, să păstreze intimitatea personală, să asigure transparența în utilizarea tehnologiilor emergente și să garanteze că acestea consolidează instituțiile democratice.
În acest scop, sunt necesare „cadre juridice solide, o supraveghere independentă, utilizatori informați și un sistem politic care nu își renunță la responsabilitate” (Magnifica humanitas, nr. 106). O astfel de supraveghere poate opera la mai multe niveluri – local, național și internațional – facilitând discuții deschise despre „cadrele etice implicate și supunându-le unor standarde comune de dreptate socială” (nr. 107) și asigurându-se că nicio ideologie sau niciun interes singular nu dictează valorile integrate în sistemele de inteligență artificială.
În același timp, dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale riscă să creeze noi forme de dependență tehnologică, națiunile mai sărace depind din ce în ce mai mult de cele mai bogate. Trebuie să rămânem vigilenți în acest sens, ca nu cumva inovația să devină un alt vehicul al colonialismului ideologic sau economic (cf. nr. 178-179). Din păcate, ni se prezintă o formă subtilă de dominație atunci când algoritmii decid cine este văzut, cine rămâne invizibil, când platformele digitale modelează discursul public fără responsabilitate și când demnitatea lucrătorilor este subordonată optimizării sistemelor (cf. nr. 95, 150, 171). Asemenea evoluții dezvăluie o nouă față a ispitei străvechi de a domina și stăpâni fără serviciu.
Împotriva acestei culturi a puterii, Biserica propune „civilizația iubirii” (Paul al VI-lea, Regina Caeli, 17 mai 1970; cf. Magnifica humanitas, nr. 186) – una care ar guverna inteligența artificială cu înțelepciune, cultivând inimi capabile de caritate, compasiune și responsabilitate. Într-o astfel de societate, prima școală de umanitate ar fi familia. Căci în cadrul familiei învățăm mai întâi încrederea înaintea calculului, generozitatea înaintea competiției, dialogul înaintea dezbinării și iubirea înaintea puterii. Inteligența artificială nu trebuie niciodată lăsată să erodeze această celulă primară a societății – fie prin reducerea persoanelor și a relațiilor la date și simulări, fie prin inundarea minților tinere cu conținuturi care distorsionează dorința, fie prin modele economice care fac viața de familie precară din punct de vedere economic. Din acest motiv, vă încurajez să promovați politici care să consolideze căsătoria și familia, să sprijine părinții în misiunea lor educațională și să permită tinerilor să privească spre viitor cu încredere.
Dragi prieteni, lumea nu are nevoie de o inteligență artificială care să diminueze umanitatea; dimpotrivă, are nevoie de inteligență umană luminată de înțelepciune, de autoritate politică ghidată de conștiință și de inovație tehnologică dirijată de caritate. Numai atunci inteligența artificială va deveni nu un rival al omenirii, ci un slujitor al binelui comun.
Cu aceste gânduri, mă rog ca deliberările voastre să aducă roade abundente pentru națiunile voastre și pentru întreaga familie umană. Fie ca Preasfânta Fecioară Maria, Maica Bunului Sfat, să vă însoțească mereu. Asupra voastră, a familiilor voastre și a tuturor celor încredințați slujirii voastre, invoc de bunăvoie binecuvântările îmbelșugate ale lui Dumnezeu. Vă mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu