În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Bine aţi venit cu toții! Să ne așezăm şi să reflectăm un pic împreună.
Iubiți fraţi şi surori,
Vă urez bun venit cu bucurie cu ocazia capitulurilor și adunărilor voastre. Îi salut pe superiorii şi superioarele generali, pe membrii consiliilor, pe voi toți.
V-ați adunat pentru a vă ruga, a discuta și a reflecta împreună asupra a ceea ce Domnul vă cere pentru viitor. Fondatorii voştri și fondatoarele voastre, docili faţă de acțiunea Duhului Sfânt, v-au lăsat ca moștenire carisme diferite pentru zidirea Trupului lui Cristos (cf. Ef 4,11-12); și tocmai pentru ca acesta din urmă să crească după planurile lui Dumnezeu, Biserica vă cere slujirea pe care o desfăşurați (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Perfectae caritatis, 4).
Institutele voastre respective întrupează aspecte între ele complementare ale vieții și acțiunii întregului popor al lui Dumnezeu: oferirea de sine în unire cu Jertfa lui Cristos, misiunea ad gentes, iubirea faţă de Biserică păstrată și transmisă, educația și formarea tinerilor. Este vorba de căi diferite cu care e exprimă în formă carismatică unica şi veşnica realitate care le animă pe toate: iubirea lui Dumnezeu faţă de omenire.
Apoi, ca de obicei, fiecare dintre congregațiile voastre a identificat perspective particulare în lumina cărora să reinterpreteze moștenirea primită, pentru a aduce la zi şi a actualiza conținutul acesteia. Şi aceste piste de lucru, pe care le-ați ales în timpul pregătirii, în rugăciune și în ascultarea reciprocă, sunt un dar prețios ca rod al Duhului. El este cel care, prin contribuția multora, sub îndrumarea păstorilor, „ajută comunitatea creștină să meargă în caritate spre adevărul deplin (cf. In 16,13)” (Benedict al XVI-lea, Omilie la Liturghia de deschidere a celei de-a cincea Conferințe Generale a Episcopilor Latinoamericani și din Caraibe, 13 mai 2007). Ați formulat astfel linii directoare care conțin avertismente fundamentale: reînnoirea unui spirit misionar autentic, însuşirea sentimentelor „care erau ale lui Cristos Isus” (cf. Fil 2,5), înrădăcinarea speranței în Dumnezeu (cf. Is 40,31), menținerea vie în inimă a flăcării Duhului (cf. 1Tes 5,16-19), promovarea păcii, cultivarea coresponsabilității pastorale în Bisericile locale și multe altele. A le însoţi și a le aminti împreună, în acest moment, ne ajută să percepem bogăția existenței noastre în comunitate, îndeosebi drept călugări, călugăriţe, angajați în aceeași aventură minunată de a-l „urma pe Cristos mai îndeaproape” (Catehismul Bisericii Catolice, 916).
Fie ca aceasta să reînnoiască și să confirme în noi toți conștiința și bucuria de a fi Biserică și, îndeosebi, să vă stimuleze pe voi, în discernământul capitular, să gândiți pozitiv, ca pietricele unice ale unui plan care vă depășește și vă implică dincolo de propriile voastre așteptări: proiectul de mântuire cu care Dumnezeu vrea să conducă întreaga omenire la sine, ca o singură mare familie (cf. Francisc, Audiența generală, 29 mai 2013). Acesta este spiritul cu care s-au născut Institutele voastre și acesta este orizontul în care trebuie să se pună orice efort, pentru ca să contribuie, prin mici lumini, la răspândirea pe tot pământul a luminii lui Cristos, care nu se stinge niciodată (cf. Liturghierul Roman, Preconiul pascal).
Preaiubiţilor, să-i cerem împreună Domnului să fim docili la glasul Duhului său, care „ne învață toate” (cf. In 14,26) și fără ajutorul căruia, în slăbiciunea noastră, nici măcar nu știm pentru ce este potrivit să cerem (cf. Rom 8,26).
Vă mulțumesc pentru munca voastră și pentru prezența voastră fidelă în atâtea părți ale lumii. Vă binecuvântez din inimă și mă rog pentru voi.
Vă mulțumesc!
Să ne rugăm împreună:
[Tatăl nostru]
[Binecuvântare]
Vă mulțumesc tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu