Eminență,
Iubiți fraţi în Cristos!
Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc, după ce ieri am celebrat împreună sărbătoarea apostolilor Petru și Paul, patronii acestei Biserici din Roma. Prezența dumneavoastră printre noi exprimă apropierea fraternă a Bisericii surori din Constantinopol și a păstorului și conducătorului său, Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul ecumenic. Îi sunt profund recunoscător lui și tuturor membrilor Sfântului Sinod pentru că au ales să vă trimită la Roma, pentru a continua tradiționalul schimb de vizite la sărbătorile sfinților patroni ai Bisericilor noastre respective.
În acest sens, îmi amintesc viu de participarea mea la celebrarea sfântului Andrei, în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe al Fanarului”, pe 30 noiembrie anul trecut. Îmi amintesc cu bucurie și recunoștință de întâlnirile pe care le-am avut cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, în care am putut aprofunda prietenia reciprocă și să împărtășim viziunea noastră asupra numeroaselor probleme, în special dorința comună de a avansa pe calea spre deplina unitate între toți creștinii.
În această perspectivă, comemorarea celei de-a 1700-a aniversări a primului Conciliu de la Niceea, ținut în ajunul sărbătorii sfântului Andrei la Iznik, la invitația patriarhului Bartolomeu și cu prezența reprezentanților altor Biserici și comunități ecleziale, a reprezentat o mărturie elocventă a comuniunii deja existente între toți cei care împărtășesc credința în Dumnezeu, Tatăl tuturor, și îl mărturisesc pe Domnul și Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, și pe Duhul Sfânt, care ne inspiră și ne conduce la plinătatea adevărului și a unității. În lumina acelui eveniment comemorativ, a devenit clar cum Crezul de la Niceea trebuie să fie fundamentul și criteriul de referință al acestui proces, propunând modelul adevăratei unități în diversitatea legitimă: Unitate în Trinitate, Trinitate în Unitate (cf. Scrisoarea apostolică In unitate fidei, 12). Fie ca drumul spre celebrarea celui de-al doilea mileniu al răscumpărării, în 2033, să fie parcurs împreună de toate confesiunile creștine din lume, redescoperind darul și chemarea de a fi martori ai Celui Înviat.
Într-o epocă marcată de războaie și de o polarizare crescândă, precum și de diviziuni culturale și sociale, creștinii, împăcați între ei și uniți în mărturisirea aceleiași credințe, sunt chemați să fie un semn credibil de pace, contribuind decisiv la angajarea tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință în acest scop. Într-adevăr, în situația actuală, nu este în joc numai credibilitatea mesajului creștin, ci chiar viitorul omenirii. Necesitatea unei mai mari colaborări între creștini în fața provocărilor actuale, precum pacea, utilizarea corectă a noilor tehnologii și grija față de creație, izvorăște chiar din Evanghelia lui Isus Cristos: într-adevăr, responsabilitatea pentru viața și demnitatea fiecărei ființe umane, începând cu cea mai mică și mai nevoiașă, este criteriul care decide destinul nostru prezent și veșnic (cf. Mt 25,31-46).
Eminență, iubiți frați, vă reînnoiesc sincera mea recunoștință pentru această vizită, precum și pentru angajarea dumneavoastră personală și a Patriarhiei Ecumenice în promovarea sfintei cauze a unității creștine. Vă asigur de rugăciunile mele, prin mijlocirea sfinților apostoli Petru și Andrei, frați în trup și în credință, și îl rog pe Dumnezeu Tatăl nostru să ne însoțească mereu cu binecuvântarea sa. Vă mulțumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu