Bună ziua şi mulţumesc pentru această primire foarte frumoasă! Spun că atunci când se aplaudă la început nu valorează cine ştie ce! Dacă la sfârşit veți mai fi treji şi veți vrea să mai aplaudaţi, mii de mulțumiri!

Fraților şi surorilor!

Vă spun bun-venit vouă, reprezentanţi din mass-media din toată lumea. Vă mulţumesc pentru munca pe care aţi făcut-o şi o faceţi în acest timp, care pentru Biserică este în mod esenţial un timp de har.

În „Predica de pe munte” Isus a proclamat: „Fericiți făcătorii de pace” (Mt 5,9). Este vorba de o fericire care ne provoacă pe toţi şi care vă priveşte îndeaproape, chemând pe fiecare la angajarea de a duce înainte o comunicare diferită, care nu caută consensul cu orice preț, nu se îmbracă în cuvinte agresive, nu îmbrățișează modelul competiției, nu separă niciodată căutarea adevărului de iubirea cu care trebuie să-l căutăm cu umilință. Pacea începe de la fiecare dintre noi: din felul în care îi privim pe ceilalți, îi ascultăm pe ceilalți, vorbim despre ceilalți; și, în acest sens, modul în care comunicăm este de o importanță fundamentală: trebuie să spunem „nu” războiului cuvintelor și imaginilor, trebuie să respingem paradigma războiului.

Permiteți-mi, așadar, să reafirm astăzi solidaritatea Bisericii cu jurnaliștii închiși pentru că au încercat să relateze adevărul și, cu aceste cuvinte, să cer și eliberarea acestor jurnaliști închiși. Biserica recunoaște în acești martori – mă gândesc la cei care relatează războiul chiar și cu prețul vieții lor – curajul celor care apără demnitatea, dreptatea și dreptul popoarelor de a fi informate, pentru că numai popoarele informate pot face alegeri libere. Suferința acestor jurnaliști închiși interpelează conștiința națiunilor și a comunității internaționale, îndemnându-ne pe toți să protejăm bunul prețios al libertății de exprimare și a presei.

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru slujirea voastră adusă adevărului. Ați fost la Roma în aceste săptămâni pentru a relata Biserica, varietatea sa și, în același timp, unitatea sa. Aţi însoțit riturile din Săptămâna Sfântă; ați relatat apoi durerea pentru moartea Papei Francisc, care a avut loc însă în lumina Paștelui. Aceeași credință pascală ne-a introdus în spiritul conclavului, care v-a văzut deosebit de angajați în zile obositoare; și, chiar și cu această ocazie, ați reușit să relatați frumusețea iubirii lui Cristos care ne unește pe toți și ne face să fim un singur popor, condus de Bunul Păstor.

Trăim timpuri dificile de străbătut și de relatat, care reprezintă o provocare pentru noi toți și de care nu trebuie să fugim. Dimpotrivă, ele ne cer fiecăruia dintre noi, în diferitele noastre roluri și slujiri, să nu cedăm niciodată în faţa mediocrității. Biserica trebuie să accepte provocarea timpului și, în același fel, nu pot exista o comunicare și un jurnalism în afara timpului și a istoriei. După cum ne amintește sfântul Augustin, care spunea: „Să trăim bine și timpurile vor fi bune” (cf. Discurs 311). Noi suntem timpurile”.

Așadar, vă mulțumesc pentru ceea ce aţi făcut pentru a ieşi din stereotipurile și din locurile comune, prin care citim adesea viața creștină și însăși viața Bisericii. Mulțumesc, pentru că aţi reușit să percepeţi esențialul a ceea ce suntem și să-l transmiteți întregii lumi prin toate mijloacele.

Astăzi, una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne ajute să ieșim din „turnul Babel” în care ne aflăm uneori, din învălmăşeala limbajelor fără iubire, adesea ideologice sau părtinitoare. De aceea, slujirea voastră, cu cuvintele pe care le folosiţi și stilul pe care îl adoptați, este importantă. De fapt, comunicarea nu este doar transmitere de informații, ci este creare a unei culturi, a unor ambiente umane și digitale care să devină spații de dialog și de confruntare. Și privind la evoluția tehnologică, această misiune devine și mai necesară. Mă gândesc, îndeosebi, la inteligența artificială cu imensul său potențial, care cere însă responsabilitate și discernământ pentru a orienta instrumentele spre binele tuturor, astfel încât acestea să poată produce binefaceri pentru omenire. Și această responsabilitate îi privește pe toți, proporțional cu vârsta și cu rolurile sociale.

Dragi prieteni, cu timpul vom învăța să ne cunoaștem mai bine. Am trăit – putem spune împreună – zile cu adevărat speciale. Le-am împărtăşit, le-ați împărtășit prin toate mijloacele de comunicare: TV, radio, internet, rețele sociale. Aș vrea mult ca fiecare dintre noi să poată spune despre ele că ne-au dezvăluit puțin din misterul umanității noastre și că ne-au lăsat o dorință de iubire și pace. Pentru aceasta vă repet astăzi invitația făcută de Papa Francisc în ultimul său mesaj pentru următoarea Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale: să dezarmăm comunicarea de orice prejudecată, ranchiună, fanatism și ură; să o purificăm de agresivitate. Nu este nevoie de o comunicare zgomotoasă, musculoasă, ci mai degrabă de o comunicare capabilă de ascultare, de a capta vocea celor slabi care nu au voce. Să dezarmăm cuvintele și vom contribui la dezarmarea Pământului. O comunicare dezarmată și dezarmantă ne permite să împărtășim o privire diferită asupra lumii și să acționăm în mod coerent cu demnitatea noastră umană.

Voi sunteți în prima linie în relatarea conflictelor și a speranțelor de pace, a situațiilor de nedreptate și de sărăcie și a muncii tăcute a multora pentru o lume mai bună. Pentru aceasta vă cer să alegeți cu conștiință și curaj calea unei comunicări de pace.

Mulţumesc vouă tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu